Astăzi facem pomenirea Sfântului Grigorie Dialogul, care a fost papă al Romei între anii 590-604. În acea vreme, Biserica lui Hristos era întreagă, nesfâşiată de schismă, aşa cum s-a întâmplat în anul 1054, şi papii de la Roma nu fuseseră contaminaţi de morbul ereziilor. O seamă din ei, până prin secolul VII, au ajuns Sfinţi. Între aceştia a fost şi Sfântul Grigorie Dialogul.
Ne-a rămas scris în cărţile bisericeşti precum că a venit la Sfântul Grigorie un înger al lui Dumnezeu în chipul unui om sărac, rugându-l: ,,Miluieşte-mă, robule al lui Dumnezeu Cel de sus, deoarece, fiind cârmaci de corabie, am pierdut nu numai averile mele câte le-am avut, dar şi pe cele străine’’. Sfântul a poruncit să i se dea şase galbeni. A venit a doua oară săracul şi a iarăşi cerut milostenie. Din nou i-au dat alţi şase galbeni. Nu după multă vreme, îngerul cu chip de sarac a revenit şi s-a rugat pentru a primi ceva. Alesul lui Dumnezeu, Grigorie a dat iarăşi poruncă să i se dea şase galbeni. În vistierie însă nu mai erau bani. Atunci papa i-a spus celui care slujea: ,,De nu ai altceva, dă-i haine, ori vreun vas’’. Aşa l-au miluit cu un blid de argint, pentru că păstorul Bisericii n-a voit ca săracul să iasă cu mâna goală din casa sa. După acestea, îngerul Domnului n-a mai venit să ceară milostenie, ci era mereu lângă Sfântul arhiereu, în chip nevăzut, păzindu-l şi ajutându-l în împlinirea datoriilor sale episcopale.
Sfântul Sofronie Patriarhul Ierusalimului a scris despre Sfântul Grigorie în cartea ce se sheamă Limonariu: ,,Într-un timp oarecare, am mers la ava Ioan Persanul şi acesta ne-a spus despre marele şi fericitul Grigorie, papa Romei, zicând: Am dorit odată să mă închin la mormintele Sfinţilor mari Apostoli Petru şi Pavel şi m-am dus la Roma. Şi stând eu în mijlocul cetăţii, s-a făcut veste în popor că papa avea să treacă atunci pe acolo şi aşteptam să-l văd şi pe el. Şi după ce a venit în dreptul meu, am voit să mă închin lui. Şi vă spun, fraţilor, Dumnezeu fiindu-mi martor, că el apucând înaintea mea, a căzut la pământ şi mi s-a închinat şi de la pământ nu s-a sculat mai înainte până nu m-a vazut pe mine mai întâi sculat. Apoi, sărutându-mă cu multă osârdie, mi-a dat cu mâna lui trei galbeni, poruncind să mi se dea toate cele de hrană; iar eu am preamărit pe Dumnezeu, Cel Care i-a dat lui atâta smerenie, dragoste şi milă către toţi’’. Acest text ar trebui lecturat de cel care stă şi de cei ce vor urma pe scaunul pontifical de la Roma.
Sfântul Grigorie ne-a lăsat forma actuală a Liturghiei Darurilor mai înainte Sfinţite, pe care o săvârşim în Sfântul şi Marele Post al Paştilor (După Vieţile Sfinţilor pe martie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.209-215).
Papistasii de astazi il revendica pe Sfantul Grigorie Dialogul drept Sfant al loc. Zadarnic. Intre Sfinti si eretici e prapastie de netrecut. Faptul ca apusenii au lepadat Liturghia Sfantului Grigorie, inlocuind-o ci missa lor, spune totul despre ei, cei ce ridica pretentii de a fi biserica.
Presbiter Iovita Vasile
Papa Grigorie Cel Mare recunoştea Sinodul ca singură autoritate a Bisericii, iar nu întâietatea unui episcop. În acest sens, prin socotirea sobornicităţii Bisericii ca autoritate supremă, după cum o mărturiseşte şi crezul niceo-constantinopolitan, Sfântul Grigorie a devenit un ghimpe în ideologia de mai târziu a primatului papal si mai recent a ereticului „Partiarh”Bartolomeu.
Vorbea cu multă claritate, căutând mai mult a sfătui decât a atrage prin farmecul oratoriei. Încredinţat că prin poziţia sa este părintele săracilor, se îngrijea mult spre a le uşura nevoile. Avea o listă completă cu toţi săracii şi la începutul fiecărei luni împărţea hrană la fiecare. De asemenea, la fiecare stradă avea pe cineva care se ocupa de bolnavii care se aflau acolo.Era negrăită milostivirea lui spre săraci, văduve și străini. El a zidit multe case de străini și de săraci, nu numai la Roma ci și în alte locuri. La Ierusalim a trimis pe ava Prov cu aur pentru a zidi acolo o casă de oaspeți.
Sfântul Grigorie încuraja talentele, cultivând artele şi ştiinţa.
El a răspândit lumina cunoştinţei de Dumnezeu în Anglia, care zăcea în întunericul păgânismului, a curăţit biserica anglicană de simonie, a stârpit erezia ariană din Spania şi a scăpăt Africa de multe rele cauzate de donatişti, convertind pe regele Lombarzilor, Agilulf, la Ortodoxie.
Rugăciunea amvonului pe care o avem la sfârşitul Sfintei Liturghii a Sfântului Grigorie Dialogul ne îndrumă să trecem Postul cel Mare cu nădejdea Învierii:
„Stăpâne, Atotţiitorule, Cel ce cu înţelepciune ai zidit toată făptura şi pentru nespusa Ta purtare de grijă şi multa bunătate a Ta, ne-ai adus pe noi întru aceste preacinstite zile, spre curăţarea sufletelor şi a trupurilor, spre înfrânarea poftelor şi spre nădejdea învierii; Care în patruzeci de zile ai dat în mâna slujitorului Tău Moise, tablele cele cu dumnezeieşti slove, dă-ne şi nouă, Bunule, lupta cea bună să luptăm, calea postului să o săvârşim, credinţa nedespărţită să o păzim, capetele nevăzuţilor balauri să le sfărâmăm, biruitori asupra păcatului să ne arătăm şi fără de osândă să ajungem a ne închina şi Sfintei Învieri.
Că S-a binecuvântat şi S-a preaslăvit preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.“
Multumesc frumos pentru aceasta consistenta contributie intregitoare privindu-l pe Sfantul nostru drag. Bine ziceti de faptul ca nu s-a potrivit papilor care au emis pretentii de capi ai Bisericii. Doamne ajuta.
Sa fie blagoslovit cuvantul Sfintiei Voastre, in vecii cei nesfarsiti, Parinte Vasile!
Sfantul Grigorie cel Mare, raspunzand in Dialogurile sale la intrebarea: „Exista ceva anume care le poate fi de folos sufletelor dupa moarte?“, invata: „Sfanta Jertfa a lui Hristos, Jertfa ce ne mantuie, aduce mari foloase sufletelor, chiar si dupa moarte, cu conditia ca pacatele lor sa fie dintr-acelea care se pot ierta si in viata de apoi. Din aceasta pricina, unele suflete de raposati vin si se roaga sa fie pomenite la Sfanta Liturghie… Bineinteles ca cel mai sigur lucru este sa facem noi insine, chiar din timpul acestei vieti, ceea ce ne-am dori sa faca altii pentru noi, dupa ce vom muri. Mult mai usor este sa iesi de aici liber, decat sa-ti doresti libertatea, dupa ce deja ai fost pus in lanturi. De aceea ar trebui sa defaimam aceasta lume din toata inima, ca si cum toata slava ei s-ar fi trecut deja, si sa ne aducem in fiecare zi prinosul de lacrimi Domnului, prin Jertfa Sfantului Sau Trup si a Preacuratului Sau Sange. Aceasta Jertfa are singura puterea izbavirii sufletului din moartea vesnica, pentru ca in chip mistic ne dezvaluie, fiecaruia, moartea Celui Unul-Nascut Fiu al lui Dumnezeu” (Dialog. IV, 57, 60, pp. 266, 272-273).
Am gasit un paragraf din Scrisoarea Sfântului Grigorie cel Mare, cãtre Evloghie, Episcop al Alexandriei, si cãtre Anastasie, Episcop al Antiohiei, care se potriveste vremurilor tulburi in care traim:
„De aceea trebuie sã ne rugãm mult; trebuie sã ne rugãm Atotputernicului Dumnezeu cu rugãciuni neîncetate, ca sã întoarcã duhul fratele nostru de la greseala lui, ca sã îndepãrteze de unitatea si smerenia Bisericii Sale acest rãu al trufiei si tulburãrii. Cu harul lui Dumnezeu trebuie sã încercãm cu toate puterile sã împiedicãm ca, prin otrava continutã într-un singur titlu, sã se rãneascã de moarte mãdularele care trãiesc în trupul lui Hristos. Cãci a îngãdui acest titlu înseamnã a distruge demnitatea tuturor patriarhilor; iar dacã se întâmplã ca acela care îsi spune „universal” sã cadã în gresealã, înseamnã cã nici un episcop nu mai rãmâne cu tãrie în adevãr.”
Contributia Dumneavoastra a venit exact in momentul potrivit. Va multumesc mult. Spor duhovnicesc in Sfantul si Marele Post al Pastilor. Doamne ajuta.