Astăzi, 28 noiembrie 2025 are loc la Mănăstirea Prislop , jud Hunedoara, Proclamarea Canonizării Sfântului Arsenie Boca… De către cine? De către ecumeniști…
Sfântul Părinte Arsenie Boca despre ,,proclamatorii” de astăzi:
,, Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. Căderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale Apusului. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxă, fie ei: arhierei, preoți de mir, călugări sau mireni.
Înapoi la Sfânta Tradiție, la Dogmele și Canoanele Sfinților Părinți a celor Șapte Sinoade Ecumenice, altfel , la iad cu arhierei cu tot.
Ferească Dumnezeu.”
Oare care cleric prezent astăzi acolo, va mărturisi acest adevăr, în auzul mulțimii adunate pentru a-l cinsti pe Sfânt? Vom vedea… , … dacă a fost o ,,adunare ecumenistă pe cinste” sau o adunare ortodoxă spre cinstirea Sfântului…Diferența între ortodoxie și erezie o face mărturisirea adevărului…
Iona
„Diferența între ortodoxie și erezie o face mărturisirea adevărului…” – așa este, însă adevărul nu poate fi mărturisit dacă nu este trăit și, dacă nu-i trăit, devine minciună prin alt mod.
Datoria creștinului este de a mărturisi adevărul, de pe orice ,,treaptă” s-ar afla el…
Mai departe , Dumnezeu judecă , nu noi…
Am întâlnit de multe ori, după 2016, această ,, condiționalitate”, śi anume, de a fi ajuns la o anumită ,,stare” pentru a mărturisi adevărul…
Mulți îți reproșează: ,, Dar cine ești tu, ce ești tu? Te-ai curățat de patimi? Vezi-ți de păcatele tale! Nu fi mândru (chipurile,din cauza îndrăznelii de a vorbi/mărturisi)! Fi smerit! Ești tu ca Sfântul cutare?… etc…
………………………………………………………………Sfântul Teodor Studitul:
…în vremurile de înflorire a ereziei ,, nu numai cel ce este mai înalt în rang și în cunoștință trebuie să lupte, să grăiască și să învețe cuvântul Ortodoxiei, ci și cel din treapta ucenicului este dator să propovăduiască adevărul și să vorbească cu slobozenie. Cuvintele acestea nu sunt ale mele, ale păcătosului, ci ale dumnezeiescului Ioan Gură de Aur și ale altor Părinți „…
,,Porunca Domnului este să nu tăcem în vremuri de primejdie pentru credință. Căci, zice, să vorbești, și să nu taci, și: ,, De se va îndoi cineva, nu va binevoi sufletul Meu întru el”(Evrei 10,38), și: ,, Dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor striga”(Luca19,40).
Fiindcă atunci când este vorba de credință, nu putem spune: Eu cine sunt?Preot?Defel.Căpetenie?Nici asta.Ostaș?De unde?Lucrător?Nici asta.Sărac, agonisindu-și hrana de pe o zi pe alta.Nu mă privește pe mine treaba asta și nici nu cade în seama mea.
Vai, pietrele vor striga, și tu vei rămâne mut și fără grijă?(…)
Căci și acest sărac, dacă acum nu vorbește, în ziua judecății va fi fără de răspuns și vrednic de osândă fie și numai din pricina asta”…
………………………………………………………….
Dacă ar vorbi episcopii, preoții, călugării și cei aleși…, ce bine ar fi, căci n-ar mai fi nevoie să vorbim noi nevrednicii…
Mă iertați!, pe mine păcătosul…
Cu drag…!
AMIN!
În aceeași notă au înțeles să mărturisească cei care se adăpostesc la umbra Sfântului Nicolae, uitând că Sfântul a avut un singur moment în care și-a ieșit din răbdare, și că nu era un obicei al său. În schimb, noi facem exact invers și, în nebunia noastră, credem că facem bine, fiind vigilenți la orice mișcare greșită sau părere care nu e în acord cu noi, cu scopul meschin de a-l modela pe celălalt după percepția noastră, prin așa numita viaţă duhovnicească raţională, care-i atât de primejdioasă, cultivată de microbul trufiei, pe care mulți nu-l spovedesc și, de aici, potopul!
Ca să poți smeri, îndrepta pe cineva, trebuie să cunoști tu smerenia. Singurul mod în care un om poate ajuta un altul să se smerească, e doar prin exemplul propriu. Despre asta este trăirea la care făceam referire. Tocmai de-asta, simplitatea, naturalețea și răbdare sunt cuceritoare, dezarmante de-a dreptul – sunt borne care îți arată unde ești. Iar cei care cred că soarele se-nvârte după părerea lor, sunt previzibili, anoști, obositori, greu de tolerat. Câți nu suntem așa?
De un alt mod prin care un om poate fi îndreptat, smerit se ocupă Dumnezeu.
Iluzia că am putea îndrepta pe cineva prin a-l pune pe coji de nucă în piața publică, e devastatoare pentru cel care apelează la ea.
Cu „mătură și băț” nu vei reuși s-atragi mai mult decât o antipatie. Cel puțin antipatie. Tonul firesc (nu lingușitor), cel care ne place să-l auzim, pe acela să-l „cântăm” și noi, în armonia lui „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.” – vorbă inspirată din Decalog, pare a fi.
Oare Dumnezeu se uită la buzele sau la inima noastră? Sau dacă ele simt la fel? Nu-mi răspundeți, nu sunt aici pentru a interoga, pentru a trage pe cineva la răspundere, nici s-o țin ca Ivan cu fluierul. Fiecare să mărturisească după conștiință și putere, ideal fără spectacol, așa cum există de ambele părți.
„Cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă.” Amin!
https://mab.to/t/An2B7VYvZO1/eu1
Descărcați adevărul despre idol
În aceeași notă au înțeles să mărturisească cei care se adăpostesc la umbra Sfântului Nicolae, uitând că Sfântul a avut un singur moment în care și-a ieșit din răbdare, și că nu era un obicei al său. În schimb, noi facem exact invers și, în nebunia noastră, credem că facem bine, fiind vigilenți la orice mișcare greșită sau părere care nu e în acord cu noi, cu scopul meschin de a-l modela pe celălalt după percepția noastră, prin așa numita viaţă duhovnicească raţională, care-i atât de primejdioasă, cultivată de microbul trufiei, pe care mulți nu-l spovedesc și, de aici, potopul!
Ca să poți smeri, îndrepta pe cineva, trebuie să cunoști tu smerenia. Singurul mod în care un om poate ajuta un altul să se smerească, e doar prin exemplul propriu. Despre asta este trăirea la care făceam referire. Tocmai de-asta, simplitatea, naturalețea și răbdare sunt cuceritoare, dezarmante de-a dreptul – sunt borne care îți arată unde ești. Iar cei care cred că soarele se-nvârte după părerea lor, sunt previzibili, anoști, obositori, greu de tolerat. Câți nu suntem așa?
De un alt mod prin care un om poate fi îndreptat, smerit se ocupă Dumnezeu.
Iluzia că am putea îndrepta pe cineva prin a-l pune pe coji de nucă în piața publică, e devastatoare pentru cel care apelează la ea.
Cu „mătură și băț” nu vei reuși s-atragi mai mult decât o antipatie. Cel puțin antipatie. Tonul firesc (nu lingușitor), cel care ne place să-l auzim, pe acela să-l „cântăm” și noi, în armonia lui „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.” – vorbă inspirată din Decalog, pare a fi.
Oare Dumnezeu se uită la buzele sau la inima noastră? Sau dacă ele simt la fel? Nu-mi răspundeți, nu sunt aici pentru a interoga, pentru a trage pe cineva la răspundere, nici s-o țin ca Ivan cu fluierul. Fiecare să mărturisească după conștiință și putere, ideal fără spectacol, așa cum există de ambele părți.
„Cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă.” Amin!
,, În aceeași notă au înțeles să mărturisească cei care se adăpostesc la umbra Sfântului Nicolae…”.
Cuvântul duhovnicului:
,,Întrebare: Dar dacă nu ai o trâire ortodoxă, ce putere mai are mărturisirea ta?
Răspuns: Dacă nu ai trăire ortodoxă nici să nu îndrăznești să spui ceva.
Dar chiar și așa, când ai cât de puțin și te temi să nu pierzi dreapta credință, îți dă Dumnezeu și putere, și înțelepciune să mărturisești, și curaj, și spirit de jertfă.Cel mai important e să fi acolo, pe calea cea strâmtă.
Ce credeți, că trăitorul e musai cel ce face paraclise și acatiste și crede că face mare ascultare, ignorând adevărurile de bază ale Bisericii?
Ascultarea se face până la mântuire (păcat/erezie n.m.).Adică, când ți-a periclitat starea de mântuire, nu mai asculți.(…)
Întrebare: Dar dacă apără adevărul cu răutate?
Răspuns: Depinde.De unde știm noi că un apărător al Ortodoxiei o face cu răutate?
Păi, nu este decât să mă mânii pe păcat și pe eretici. Am tot dreptul acesta.Sfântul Ioan Gură de Aur spune că-i sfințită palma celui care-l lovește pe eretic…
Nu pot să spun eu că cel care face o constatare, o analiză, o face numaidecât pătimaș…O fi și asta, dar nu întru totul.Mai este și puțină jertfă. Că n-o fac pentru a câștiga drepturi personale, moșii, ci pentru că-mi ia credința.Atunci nu mai e de stat pe gânduri…
Atunci când îmi confiscă căsuța mea, să zic: Fie numele Domnului binecuvântat!
Însă, ce a făcut Iov când voia vrăjmașul să se atingă de sufletul său? Nu l-a predat, măi!
De trup să nu ne pese, dar sufletul trebuie păzit cu orice preț.
Dacă ne pierdem dreapta credință, asta înseamnă că ne pierdem sufletul.”- Părintele Iustin Pârvu
Pot să vă dau și eu citate până mâine, însă pentru a mă elibera de ce am adunat în timpul săptămânii, dau două ture de parc. Alții aleg să stea pe internet, dând copy paste unor citate, ignorând Evanghelia dupa Matei, cap 18: 14 -17, care ne spune:
„Astfel nu este vrere înaintea Tatălui vostru, Cel din ceruri, ca să piară vreunul dintr-aceștia mici.
De-ți va greși ție fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine și el singur.
Și de te va asculta, ai câștigat pe fratele tău.
Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul.
Și de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ți fie ție ca un păgân și vameș.”
Vi se pare că nu înțeleg? Foarte bine. Atunci, tratați-mă cum spune în Evanghelie și haideți să încheiem aici, vă rog!
Nu mă rugați pe mine să încheiem, ci pe dvs. …
Dvs. ,, m-ați interpelat”, nu eu pe dvs. …
Părintele mi-a îngăduit să scriu niște lucruri pe blog-ul dânsului și eu am procedat în consecință…
Dacă dvs. nu sunteți de acord cu cele scrise
sau nu sunteți interesată de punctul meu de vedere, treceți mai departe… Eu nu încerc să vă lămuresc cu ceva,pe dvs. personal…Dar poate că alții sunt interesați de cele scrise…
Eu v-am tratat și până acuma în conformitate cu Evanghelia. Nu v-am jignit, nu v-am răstălmăcit, nu v-am ironizat…Vi-am vorbit ca la o soră din Biserică (doar în momentul în care dvs. ,, m-ați interpelat”)…, din cuvintele Părinților…, cu drag…
Vă mulțumesc și eu că doriți să încheiem…, eu nici nu am dorit să începem măcar…, căci pentru mine subiectul care mă preocupa era altul…
Îmi pare sincer rău, pentru starea agonisită de dvs.în timpul săptămănii…Se simte…Vă doresc o plimbare liniștită prin parc, liniște și pace…
Vă rog să mă iertați! Cu respect și cu drag…
Așa este, aveți dreptate în tot ce ați scris în acest ultim comentariu, apreciez și ironia de bun simț, contextuală.
N-am dat atenție cine este autorul articolului, îmi pare rău.
Credeți-mă, nici o secundă ORIUNDE am scris, NU m-am referit la alienare (nici firea mea nu m-ajută să fiu în felul ăsta), pentru că iubirea lipsită de adevăr NU există, pur și simplu!
Vă doresc să vă fie bine mereu.
Doamne, ajută!
Doamne ajută-ne!
Cu drag…
Buna ziua, de fapt paradoxul este că cineva înșelat este declarat sfânt !
Asta spun anumite persoane, călugări, preoți oricum…
Și face sens ce zic dânșii ,așa că nu ar strica sa mai investigați fenomenul Boca !
Doamne ajuta și la Multi ani tuturor celor care poarta numele Sfântului Apostol Andrei !
Vedeți că s-ar putea să vorbiți cu păcat și că vă situați într-o zonă care nu face nimănui cinste. Nici un Sfant n-a avut atata evlavie populară, care e determinantă în canonizare.
Doamne, ajută!
Părinte, am cunoștință despre etapele care-s necesare unei canonizări, însă am dubii mari c-ar trebui să fie așa – un argument proaspăt în memoria noastră fiind ce se-ntâmplă la catedrala națională, spre exemplu: mulțimea de oameni care i-a călcat și-i calcă, în continuare, pragul.
Ce se întâmplă la Prislop este, din punctul meu de vedere, un uriaș motor de marketing ieftin, dar ultra productiv pentru cine trebuie. Știți câți oameni merg la moaște (în general) pentru… „noroc”? Te doare mintea! De mulți ani, nu de-acum.
Oare, cine contabilizează evlavia populară, și cu ce scop? Păi, să ne gândim…
Și la M. Petru Vodă am observat aceeași tendință de marketing agresiv, în numele Părintelui Iustin Pârvu, care duce, cumva, în derizoriu… tot. Bineînțeles că Părintele Iustin Pârvu nu a avut nicio legătură cu acest lucru, tocmai de-asta îmi exprim, din nou, reticența în ceea ce privește evlavia populară ca și critetiu primordial de canonizare.
La iubitul Părinte Arsenie Papacioc, din acest punct de vedere, al comercializării, e bine, încă – practic, comercialul prea există. De ce? Pentru că, mulțimea nu-l caută. Acest lucru înseamnă, oare, că Pr. Papacioc nu ar trebui să fie canonizat? Nu! Dimpotrivă…
Părintele Ioanichie Bălan, care știm ce moștenire valoroasă ne-a lăsat, oare merită mai puțin canonizarea decât pr. A. Boca, doar pentru că nu-i cunoscut de mulțime? Și câți alții…
Așadar, eu consider că evlavia populară = PR, în mare parte, iar asta se face în funcție de interesele știm ale cui.
P.S: Crăciunul este promovat din motive exclusiv comerciale, nu duhovnicești.
Crucea, la fel. De ce credeți că este tolerată de israeliți? Pentru că este pusă pe bijuterii, tatuaje, etc., și astel, dusă-n derizoriu.
Atât Nașterea Domnului, cât și Crucea Învierii n-ar fi fost tolerate pentru însemnătatea lor reală, dacă n-ar fi existat „evlavia populară” aka marketing, căci așa funcționează ei: pe bani. Mulți de tot!
P.S 2: Fix aceeași strategie mizerabilă este folosită pentru a face „dragostea”… vandabilă! Este exact aceeași tactică. Și, când ceva devine comercial, înseamnă de-tur-na-re.
Sunt părerile Dumneavoastră. Știu că la un moment dat antihriștii au vrut să stăvilească afluxul credincioșilor care mergeau la Prislop. Eu am fost de 5-6 ori și aș mai merge. Cine-i vinovat că pe drumul spre Mănăstire s-au înșiruit tot felul de tarabe? Eu le-am ignorat, am cumpăprat cîteva icoane, de la magazinul lor. Atît.
Documentarea mea în privința Sfantului Arsenie de la Prislop e temeinică, vă asigur de asta. Le=am expus în articole mai vechi.Am vorbit cu trei persoane care l-au cunocut bine. Am ascultat-o pe o stareță, care, de asemenea, l-a cunoscut bine. Dar nu vreau să intru cu nimeni în discuții contradictorii. Fiecare avem părerile noastre. Eu am și niște convingeri.
Doamne, ajută.
Nu cunosc mai nimic din viața Pr. Arsenie Boca, deci ar fi injust să pun etichete mai ales de o asemenea gravitate, doar din auzite. Nu m-a interesat să aflu despre viața sa, pentru că nu am simțit. Evident că și simțirile, nu doar simțurile, ne pot fi afectate de vremuri, deci să mă înșel.
Părerea mea de mai sus, era despre importanța pe care o are evlavia populară în canonizare, explicând de ce nu sunt de acord cu ea. Evident că, și în acest punct, pot greși.
Vă mulțumesc că-mi îngăduiți să-mi exprim părerea, mereu, și că aveți răbdare de a-mi și răspunde.
Doamne, ajută.
Doamne, ajută.
Domnule Nicu Andrei, la mulți ani!
Chiar astăzi voiam să-i scriu un text domnului Iona, care sper să citească și acest comentariu în care este și despre ce ați scris dvs.
Către domnul Iona, dacă mă poate lămuri. Cu mulțumiri anticipate. Așadar:
1. De ce, o parte dintre cei îngrădiți după Creta, contestă vehement sfințenia pr. Arsenie Boca, făcându-l ca la ușa cortului? Un astfel de exemplu îl puteți vedea chiar pe pag. de feisbuc a pr. Vulcănescu (a cărui fizionomie nu o agreez, pentru că exprimă o viclenie greu de concurat cu ea!): https://m.facebook.com/61564430877856/), că tot ne-a ajutat dna. Floarea cu o postare a acestuia, printr-un comentariu la un alt articol.
Așadar, vedeți imag. 3 din primul rând, culoare roșie – este singura, deci este ușor de reperat.
Sau, și mai simplu, accesând https://m.youtube.com/watch?v=Yh10gNiyldA
Canonizarea sau contestarea sfințeniei pr. A. Boca nu este un subiect vital pentru mine, din simplul motiv că niciodată n-am simțit să citesc din scrierile sale sau să merg la Prislop. Dimpotrivă, am refuzat să merg acolo, cu mult înainte de a-mi fi furnizate informații negative. Am fost, în schimb, la Drăgănescu pentru a vedea picturile care constituie un argument (unul dintre ele) al celor care-i contestă sfințenia.
2. Cum procedați cu cei din familia dvs., dacă nu sunt îngrădiți? Mie, spre exemplu, mi s-a spus, să nu cumva să stau cu părinții sau soțul meu la masă, când fac rugăciunea, pentru că sunt în comuniune cu ereticii. Așa este?
Știu că așteptările trebuie armonizate cu realitatea, nu clădite pe proiecții nesusținute, cu această speranță mă adresez către dvs.
Monica
Vă vorbesc din postura unui mirean/frate din Biserică…, iar pentru că m-ați întrebat, încerc să vă răspund după înțelegerea mea…Dvs. faceți după conștiința dvs. …
Referitor la Sfântul Arsenie Boca, fiecare să-și urmeze conștiința…
Eu personal cred că ar fi mai de folos pentru cei care nu sunt de acord cu canonizarea dânsului, să se orienteze spre Sfinții la care au evlavie, fără să-i denigreze pe cei asupra cărora au dubii, în ceea ce privește sfințenia lor…
Dumnezeu este Judecătorul vieții fiecăruia, nu noi…
Sfântul Ierarh Vasile cel Mare are un cuvânt frumos, prin care ne îndeamnă să fim precum albinele, care culeg din flori doar ceea ce este bun ( de folos). Ce simplu…
Dacă vom proceda în felul acesta, nu vom greși printr-o eventuală judecată subiectivă/eronată și nici Sfinții nu se vor mâhni, înțelegãnd că pentru neputințele noastre și având ca motivație precauția, am procedat în felul acesta…
În ceea ce privește atitudinea față de cei neîngrădiți din familie…
Atunci când este vorba de credință, de Adevăr, de Hristos Domnul, trebuie să plecăm de la următorul principiu: ,, N-am venit să aduc pace, ci sabie…”, dar nu fără inimă, ci cu dragostea care are în vedere mântuirea omului…
Eu personal, dacă am în familie persoane aflate în erezie/neîngrădite, nu pot să fac altceva de cât să-mi fac datoria de conștiință, să le spun adevărul, cu dragoste, și, mai departe să le respect libertatea…Eu îmi văd de rânduiala mea, referitor la Biserică și ei…treaba lor.(Familia, în cazul meu,face ca și mine, am în vedere celelalte rudenii , în cazul meu…)
Acuma…, pentru că nu vorbim de persoane din afara Bisericii, ci de frații noștri din Biserică, care au fost atrași de păstorii lor în erezie, fără acordul lor, noi avem la îndemână iconomia…, cu scopul de a-l ajuta pe cel de lângă noi (referitor la situația din familii).
Ceea ce putem face noi ca mireni, este să mergem la slujbele unde nu se pomenesc ecumeniștii… Îngrădirea de erezie se face prin nepomenirea ecumeniștilor sau prin lipsa de comuniune liturgică cu ei, nu prin lipsa de comuniune cu familia acasă…
Eu personal, nu merg în Bisericile/la slujbele ecumeniștilor.Punct.De ce? Pentru că acolo este erezie și nu vreau să fiu în comuniune cu erezia…Nu aşa spunea și Sfântul Dionisie Ignat?Cu mult înainte de 2016…
Referitor la reproșul care vi s-a adus, cum că, dacă stați la masă cu cei neîngrădiți, din familie, sunteți în comuniune cu ereticii…
Cei cu care stați la masă, nu sunt eretici, sunt ortodocși neîngrădiți de erezie…Ei nu se duc la alte culte…Ei merg la Biserică, însă nu vor sau nu pot să înțeleagă că sunt manipulați de clerici, acolo unde merg, care refuză să se îngrădească de erezie, din varii motive, și prin asta îi fac și pe ei părtași la lucrarea de dăinuire a ereziei în Biserică…
Problema este că ei așteaptă o rezolvare oficială a problemei, dar nu înțeleg că și ei sunt responsabili pentru dăinuirea ereziei în Biserică, pentru că și ei sunt mădulare vii ale Bisericii, și că, dacă pe cleric ,,nu-l interesează” problema…, este problema clericului, dar tu ca mirean ai datorie și responsabilitate să te intereseze soarta ta /soarta sufletului tău, iar pentru asta, tu însuți trebuie să faci ceva pentru tine…Dacă clericul nu vrea să iasă din erezie, treaba lui, dar eu ce fac? Eu nu mă gândesc la sufletul meu? Și dacă mă gãndesc, de ce petrec în erezia în care nu eu am vrut să intru, ci ei m-au băgat, fără acordul meu…
Dar acuma, dacă ei ( clericii) nu vor să iasă din erezie, să rămân și eu împreună cu ei în ecumenism? Asta în condițiile în care Biserica îmi oferă posibilitatea, în astfel de cazuri, să nu rămân în erezie împreună cu ei (prin îngrădirea de erezie /aplicarea Canonului15 l-ll Constantinopol, canonul Bisericii).
Concluzia? Dacă eu nu pun în practică Canonului15, canonul Bisericii, care mă ajută să ies din erezie /să rezolv problema pentru mine, personal (până când Biserica va rezolva problema sinodal), atunci, nu mai sunt ecumeniștii de vină pentru apartenența mea la erezie, ci eu însumi, care de bunăvoie petrec în gruparea ecumenistă din Biserică, în condițiile în care Biserica îmi oferă posibilitatea să ies din ea…Adică , deja vorbim de o alegere a mea (în primă fază au ales ecumeniștii pentru mine, dar acume depinde de mine, deja…)
Aici este problema…
Nu eu am ales să intru în erezie…, eu nu sunt ecumenist…Dar, atunci, de ce stai în ecumenism ? De ce nu te îngrădești de el /de erezie? DE CE ALEGI SĂ STAI ÎN EA, când Biserica nu te obligă? Nu te interesează? …
Asta trebuie ajutați să înțeleagă cei de lângă noi…Este vorba de dragoste, adevărată…, nu de iubirism ecumenist…
Concluzie finală: dvs. faceți ce trebuie, iar cu ceilalți aveți răbdare, ca să-și facă efect exemplul dvs. personal…Toate au un rost…
Sfânta simplitate și mult-râvnitul discernământ…
Mulțumesc pentru timpul acordat.