Dumnezeu apreciază străduinţa mai mult decât rezultatul
În faţa lui Dumnezeu nu contează cantitatea, ci străduinţa, o intensitate în străduinţă, pentru că toţi ne străduim într-un fel.
Dacă te străduieşti să faci o rugăciune şi n-o faci cum trebuie, Dumnezeu primeşte silinţa ta. Dacă te străduieşti să faci un bine cuiva şi dai foarte puţin – pentru că nu ai mai mult – Dumnezeu preţuieşte aceasta. Dacă posteşti, Dumnezeu apreciază acest efort al tău, chiar dacă adeseori mai calci postul.
Toate sunt apreciate de Dumnezeu în felul Lui divin – nu în fel omenesc – pentru că Dumnezeu nu răsplăteşte fapta şi rezultatul ei, ci străduinţa ta. Adeseori vedem că un om care face un efort mai mic primeşte o răsplată duhovnicească mai mare şi un om care face un efort mai mare primeşte o răsplată mai mică, pentru că Dumnezeu cunoaşte adâncul inimii noastre mai bine decât noi înşine.
(Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii, Ediţie îngrijită la Mănăstirea Diaconeşti, Editura Bonifaciu, 2009, p. 65)
Ne-am obişnuit cu răul
Astăzi ne-am obişnuit cu toate ereziile. Aşa ne-am obişnuit cu ele, încât nu se mai tulbură nimeni de nici o erezie nouă care apare. Nu se mai tulbură nici de homosexuali, nu se mai tulbură nici de „Codul lui da Vinci“. Ne-am obişnuit cu răul. Aceasta este partea cea mai grea pentru societatea noastră. Ne-am obişnuit cu răul în aşa măsură, încât nu-l mai sesizăm.
Aceasta a ajuns situaţia noastră morală, în momentul de faţă, în lume. Orice erezie care apare, în primul rând îşi câştigă prezenţa în cetate prin legea murdară a societăţii. Toate societăţile contemporane au legi murdare. Toate sunt antihristice, toate sunt pentru distrugerea morală, pentru izolarea individului, pentru dezbinarea lui, pentru a face din el un sclav, o rotiţă a Guvernului. Indiferent unde este, în cea mai mare democraţie! Toate acestea, încet-încet ne-au obişnuit cu răul.
Astăzi nimeni nu mai strigă că se întâmplă aşa sau că se întâmplă aşa, sau că Iisus este batjocorit, sau că toată Credinţa noastră este transformată într-un fel de joc murdar. Creştinii sunt socotiţi înapoiaţi mintal fiindcă cred în Iisus Hristos. Nu avem altă credinţă, spun cei de azi, decât credinţa care este palpabilă: avem dreptul la bucuria vieţii acesteia, fără frâu!
(Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii, . “A sluji lui Hristos înseamnă suferinţă”, Editura Bonifaciu, 2009).
Texte selectate şi editate de Dr. Gabriela Naghi
Fanarul pe calea altor schisme, de asta data Macedonia, ca și în cazul Ucrainei, se pot observa intrați în horă indivizi străini de Ortodoxie, dacă în cazul Ucrainei au intrat în horă pseudoierarhi din Grecia, Cipru, Alexandria și De la patriarhia Ierusalimului, de asta data ft posibil sa asistăm la părtășie din partea ierarhiei bulgare
„Răul suprem are înfățișarea binelui!”
Zoe Dantes 24 Decembrie 2021
Scrisoare către „Omul seringilor”
Dragă Bill,
A venit vremea să știi că noi aici, din țara asta a noastră, îți transmitem multă sănătate. Ție și prietenilor tăi, vouă, care doriți „binele omenirii”.
Ne aducem aminte de câți copii ați nenorocit în Africa și pe unde vă mai plimbați voi. In avioanele alea private, care merg cu energie verde. Ne aducem aminte de cum erai tu îngrijorat de reducerea populației, cred că de frică că nu-ți mai ajung casele, mașinile, avioanele, curvele, mâncarea și cum te-ai gândit tu să devii, așa în timp, omul cu seringile!
Ai făcut atâta de mult bine în lumea asta, încât, noi, nu putem să nu-ți dorim ca binele făcut nouă, tuturor, să nu ți se întoarcă! Ție și prietenilor tăi! Tuturor! Înzecit!
Și vezi, tu, dragă Bill, în lumea asta creștin-ortodoxă, pe care tu o urăști de moarte, și pe care o vrei distrusă cu orice preț, ne aflăm în postul Nașterii Domnului. Cum care Domn? Domnul Puterilor, îi zicem noi! Și pentru că noi ne pregătim să celebrăm nașterea Lui, o să facem exact ce ne-a învățat El!
O să te iertăm noi, ăștia care mai trăim și o să te ierte și cei care au devenit martiri ai Neamului. Cei pe care ai avut tu grijă să plece Sus, prin ordinele pe care le-ai dat tu! Și prietenii tăi!
Voi sunteți doar Întuneric și Moarte!
Știi de ce te iertăm noi toți? Pentru că judecata și pedepsa ta să vină de la EL! Cel pe care tu și amicii tăi nu-L suportați. Vă arde, pentru că e Foc și Lumină! Și voi sunteți doar Întuneric! Și Moarte!
Să vă facă El Dreaptă Judecată și noi să vă urăm simplu: „Ceea ce ne doriți nouă, să se întoarcă la voi înmiit!”.
Pentru tine, prietenii tăi și familiile voastre, servitorilor voștri din guvernele lumii, „eroilor” din spitale care au ascultat de voi, celor din presa care v-au slujit, de azi, până la sfârșitul veacurilor! Amin!
P.S.: Știi, dragă Bill, acum 200 de ani se năștea un ortodox. Dostoievski se numea! El a zis: „Răul suprem are înfățișarea binelui!”. Mare Adevăr! Voi sunteți Răul Suprem!
Când eu Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu și cred în El, atunci iubesc osteneala
Arhim. Emilianos Simonopetritul
Osteneala și credința că stăm înaintea lui Dumnezeu, că ne vede și ne miluiește, ne dăruiesc tihnă, libertate, nădejde, pentru că știm că „nu este nici de la cel ce voiește, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu Care miluiește” (Romani 9, 16). Vai și amar dacă isihia și pacea ar depinde de noi! Dar, ce mângâiere! Asta nu-i treaba ta – zice Dumnezeu –, e treaba Mea! „Nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă din calea ce vicleană și să trăiască” (Iezechiel 18, 23).
Acest Dumnezeu trăiește pe de-a-ntregul numai și numai să ne odihnească! Altfel, nu ne-ar fi adus la viață! Căci pentru a ne aduce la viață – pentru aceasta El este. Ce nădejde! Ce tihna ne dă! Oricât de puțină minte curată și oricât de puțină inimă curată de-am fi avut, am fi strigat: Un astfel de Dumnezeu există, și eu n-am putut să-L înțeleg până astăzi! „El poartă grijă de mine” (1 Petru 5, 7)! El a hotărât aceasta, a făgăduit-o și o va face cu noi.
Atunci eu ce fac? Eu sufăr, mă lupt, strig, mă chinui, dar știu sigur că toată această suferință este o călătorie dumnezeiască, împreună cu mine este însuși Dumnezeu, Dumnezeu Care miluiește, și este exclus să facă altceva cu mine decât să mă mântuiască.
Așadar, când eu Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu și cred în El, atunci iubesc osteneala. Când însă îmi iubesc sinele și vreau odihnă, și nu slava lui Dumnezeu, atunci osteneala mea este un chin, pentru că nu-mi satisface egoismul, adică faptul de a ajunge un mare om în această viață.
Arhim. Emilianos Simonopetritul, Tâlcuiri la canoanele monahale ale sfinților Antonie, Augustin și Macarie, Editura Egumenița, 2015
Neguțătoriți neguțătoria cea bună
Sfântul Teodor Studitul
Fraților și părinților, pentru toate lucrurile vremile sunt orânduite. Pentru că nu se pot săvârși toate oricând, adică una este vremea semănăturii și alta a secerișului, una este vremea păcii și alta a războiului, alta este vremea de neguțătorit și alta de odihnă.
Însă pentru mântuirea sufletului orice vreme este potrivită, toate zilele sunt bun prilej și orice ceas este bine primit, numai de vom vrea. Căci semănătura cuvântului învățăturii cu secerișul faptelor bune, deapururea este în mâna noastră și totdeauna putem să ne folosim, numai de veți vrea să fiți dornici de săvârșirea poruncilor, făcând cu lucrul cele ce grăim cu cuvântul.
Căci scris este că nu se vor îndrepta înaintea lui Dumnezeu cei ce ascultă legea, ci cei ce fac ale legii.
Veți secera secerișul duhovnicesc, aducând în cămările sufletelor voastre, posturi, privegheri, metanii și alte lucrări duhovnicești, ca să nu flămânziți în veci. Așijderea și războiul și pacea deapururea să fie între voi, că nu încetează a se lupta cu noi nevăzutul vrăjmaș, diavolul, ca să ne arunce în patimi necuvioase și să ne robească sufletul cu întinarea gândurilor necurate. Dar de vom sta cu vitejie și nu vom slăbi, vom birui, și săvârșind pacea cea lăudată înlăuntrul inimilor noastre, vom lua cununi de biruință din mâna Stăpânului tuturor. Asemenea și vremea de neguțătorie și de odihnă în cele sufletești totdeauna este gata, numai dacă dorim să neguțătorim neguțătoria cea lăudată, ca să câștigăm odihna veșnică, adică să dăm cele stricătoare și să cumpărăm cele statornice, să vindem cele trupești, ca să câștigăm sufletul, să dăm desfătările acestei vieți, ca să dobândim veselia celei viitoare.
Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Ed. Episcopiei Ortodoxe Alba-Iulia, 1994
Duhul Sfânt nu se desparte de Tatăl și de Fiul
Sfântul Marcu Ascetul
Pe cine primește în chip tainic cel ce s-a botezat? Pe Hristos sau pe Duhul Sfânt? Căci odată ai spus că locuiește în el Hristos, altă dată, Duhul Sfânt?
Pe Duhul îl primim prin botez. Dar fiindcă acesta e numit și Duhul lui Dumnezeu, și Duhul Fiului, de aceea prin Duhul primim și pe Tatăl, și pe Fiul.
Atunci Duhul este Treimea?
Noi nu spunem prin aceasta că Treimea este o singură persoană. Dar fiindcă Duhul nu se desparte de Tatăl și de Fiul, de aceea mărturisim că în El se află Treimea, dată fiind dumnezeirea Sa. Căci precum în Tatăl este Fiul și Duhul Sfânt, și iarăși în Fiul – Tatăl și Duhul, așa și în Duhul este Tatăl și Fiul nu prin amestecarea celor trei ipostasuri, ci prin unitatea aceleiași voințe și dumnezeiri. Drept aceea și noi, fie că numim pe Tatăl în parte, fie că pe Fiul, fie că pe Duhul, prin numele cel Unul numim Treimea în înțelesul în care am spus.
Sfântul Marcu Ascetul, Răspuns acelora care se îndoiesc despre Dumnezeiescul Botez, în Filocalia, vol. 1, Sibiu, 1947
Sfânta Treime este unitate simplă
Sfântul Grigorie Sinaitul
Trebuie să mărturisim cu evlavie nenașterea, nașterea și purcederea, cele trei însușiri personale, nemișcate și neschimbate ale Preasfintei Treimi: pe Tatăl ca nenăscut și fără de început, pe Fiul ca născut și împreună fără de început, pe Duhul Sfânt ca purces din Tatăl, dat prin Fiul și împreună veșnic.
Treimea este unitate simplă, fiindcă e fără calitate și necompusă. Dar e Treime în unitate. Căci Dumnezeu cel întreit în Ipostasuri are cu totul neamestecată întrepătrunderea Acestora între Ele. Dumnezeu se cunoaște și se zice în toate în chip întreit. Căci este nemărginit. El este susținătorul și purtătorul de grijă al tuturor prin Fiul în Duhul Sfânt. Nici unul din Aceștia trei nu se zice, nu se cugetă și nu se numește fără sau afară de Ceilalți.
Sfântul Grigorie Sinaitul, Capete foarte folositoare în acrostih, în Filocalia, vol. 7, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă