Părintele Ilarion Felea: Dumnezeiescul foc arde cu flacăra tot mai mare pe vatra inimii noastre

Sfântul Atanasie cel Mare scrie: „De trei ori în viață trebuie să ne naștem. O naștere este ieșirea din sânurile de mamă, când adică din pământ pe pământ ne aducem, iar celelalte două ne sunt de la pământ către cer, din care una este mulțumitoare, adică aceea pe care o avem prin dumnezeiasca baie a Botezului, iar alta – a treia – este din Pocăință și din ostenelile cele bune. Şi într-aceasta – a treia – suntem noi acum”.

Nașterea a doua, din apă sfințită, prin harul Duhului Sfânt, face din om o făptura nouă (2 Cor. 5:17). Lucrarea aceasta e tainică, neînțe­leasă de minte, căci ar putea să spună cum se spală sufletul de păcate și se sfințește în «baia nașterii a doua și prin înnoirea Duhului Sfânt» (Tit 3:5). N-a priceput-o nici Nicodim și n-o putem pricepe nici noi. Căci e taina dumnezeiască, lucrare sfântă, care se aseamănă cu su­flarea vântului, pe care numai o simțim, dar nu o putem urmări.

«Vântul suflă unde vrea»… Nimeni nu-l poate opri, nimeni nu-i poate arăta calea, dar în același timp, toti știu că fără ajutorul vân­tului, viața pe pământ ar fi cu neputință.[…] Fiecare creștin primește focul Duhului Sfânt, în taina Sf. Mir. Atunci se pune pe sufletul lui pecetea darului Duhului Sfânt (Ef. 1:13; 4:30), atunci primim cu toții arvuna Duhului în inimile noastre (2 Cor. 1:21-22; 5:5). Mare taină!… Sfânta și duhovnicească lucrare!… Acesta este botezul cu foc (Mt. 3:11), menit sa ardă buruienile pă­catelor din suflete, să țină mereu trează conștiința, inima curată și veșnic aprinsă iubirea de Dumnezeu și de oameni. Carul de foc a înalțat pe Ilie la cer; focul Duhului Sfânt ne sfin­țește și astfel ne pregătește sufletele pentru înălțarea la cer.

Există un foc al iadului și un foc al cerului. Focul iadului e chinul păcătoșilor; focul cerului e mântuirea drep­ților. Focul iadului e osânda, focul cerului e fericire negrăită. Focul iadului e durere, focul cerului e bucurie și pace fără de sfârșit, în Duhul Sfânt.

Fiecare creștin, dupa ce a primit pecetea și arvuna Duhului Sfânt în inimă e dator să lucreze astfel, încât să nu-l întristeze, ci să-l țină aprins și rodnic, până la moarte, întocmai ca Sfinții Apostoli. Prin credință, prin rugăciune, prin iubire, prin urmarea Evangheliei și primirea Sfintelor Taine, dumnezeiescul foc arde cu flacăra tot mai mare pe vatra inimii noastre.

(Preot Ilarion V. Felea, Pildele Mântuitorului, Fundatia Justin Pârvu, 2014)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi