Părintele Ioan de la Sihastria Rarăului: un ecumenist cu pretenţii de mare duhovnic

Nu l-am cunoscut şi nici nu cred că o să ajung să-l cunosc faţă către faţă. Mi-e de-ajuns ce-am văzut într-o postare recentă. Cineva l-a intervievat, interviul a fost mai mult un monolog, din care am desprins, o spun cu amărăciune, câteva concluzii întristătoare. Spun de la început că omul nostru nu-i lipsit de inteligenţă şi e bine informat. Are graiul mai greu de desluşit, pe alocuri, dar asta din cauza vârstei.

1.Pentru prea-cuvioşia sa, cei care au întrerupt pomenirea ierarhilor eretici sunt nişte răzvrătiţi, în condiţiile în care, zice părintele răspicat, toţi episcopii sunt toţi ortodocşi! Ei, asta chiar n-o ştiam. I-am atrage atenţia părintelui Ioan că răzvrătirea înseamnă altceva, aceasta presupune o anume violenţă fizică sau verbală, or, preoţii noştri s-au opus episcopilor eretici în cel mai delicat mod, mai delicat decât o atingere de floare, acela arătat de Sfintele Canoane: întreruperea pomenirii. Tocmai asta-i arde pe ierarhii români, încât nu-şi mai găsesc odihna. Răzvrătiţi dacă ar fi, atitudinea lor ar fi perfect îndreptăţită, deoarece s-au ridicat întru apărarea Dreptei Credinţe, a Ortodoxiei, pe care prea-cuviosul o clamează cu tărie.

2. Părintele Ioan nu înţelege în ruptul capului – sau se face că nu înţelege! – de ce unii călugări părăsesc mănăstirile şi se aşează fiecare pe unde-i ajută Dumnezeu. Îi spun eu. Pentru că o zdrahoană ca Sofia Bordeianu de la Mănăstirea Frumoasa are o ceată de bătăuşe şi atunci când două maici surori au refuzat să mai participe la slujbele unde era pomenit ierarhul locului, au năvălit peste ele şi le-au bătut crunt, uneia chiar i-au fracturat piciorul; pentru că un ierarh din Oltenia a poruncit ca uşile de la chiliile Părintelui Grigorie Sanda şi ale monahului Chiriac să fie sfărâmate şi ei alungaţi din Mănăstirea Lacul Frumos; pentru că maicile de la Văratec care s-au opus ecumenismului, au fost alungate din rosturile lor fireşti, exact ca în vremea comunismului; pentru că o stareţă, numită, evident, de episcop, avea prostul obicei de a se îmbăta şi atunci izbea cu capul de pereţi pe unul din vieţuitori, un eminent arhimandrit şi profesor, acum decedat; pentru că un stareţ de la o mănăstire moldoveană a turnat otravă în Sfântul Potir, încât Ieromonahul antiecumenist care a făcut potrivirea Darurilor a fost adus în pragul morţii şi numai milostivirea lui Dumnezeu a făcut ca să rămână în viaţă şi, bineînţeles, să ia calea pribegiei; pentru că episcopii şi-au numit stareţi oamenii fideli, iar aceştia încurajează delaţiunea, seamănă frica şi neîncrederea în obşti. Şi enumerarea poate fi mult mai lungă. Toate acestea le ştie lumea, le cunoaşte foarte bine şi părintele Ioan, dar se preface a nu şti.

w3.Părintele Ioan este un excelent agent electoral al preşedintelui Iohannis, care face mai mult decât tot aparatul Administraţiei prezidenţiale. ,, Cel mai bun preşedinte al ţării noastre fost şi este Iohannis. Un creştin…(ce fel de creştin? Nu ne spune, sare la altceva). Când s-a făcut el preşedinte, unde a mers prima dată? La catedrala din Sibiu’’.,,A fost şi la evrei’’, i s-a spus. ,,A fost la de toate, pentru că este preşedintele tuturor românilor…Rog pe Bunul Dumnezeu (îşi face semnul Crucii) ca domnul Iohannis să fie în continuare preşedintele ţării, pentru că e un român adevărat, chiar dacă-i neamţ’’. Şi imediat face dovada că e familiarizat cu intimităţile din familia Iohannis, spunându-ne că mama acestuia i-a dat un telefon şi l-a chemat să trăiască în Germania. Răspunsul lui Iohannis: ,,Mamă, eu m-am născut în România şi sunt român. Nu plec din ţara mea’’. ,,A rămas, zice părintele Ioan, să apere Constituţia, să apere justiţia’’. Şi le apără de minune. În Germania ce să facă Iohannis, să lucreze ca lăcătuş montator la Volkswagen? Nu, mai bine stă în ,,ţara lui’’, la vila Lac II, şi călăreşte statul de drept până în 2024.

Ce-ar mai fi de spus? Aşa se iroseşte o viaţă de om între zidurile unei mănăstiri. Păcat. Mare păcat.

Presbiter Ioviţa Vasile