Părintele Ioan Ungureanu: Ispita creștinilor cu adevărat ortodocși

În cartea numită Pateric, a Părinţilor pustiei, este scris că au întrebat unii pe marele Avă Ishirion: „Ce am lucrat noi ?”, la care el a răspuns: „Noi am lucrat poruncile lui Dumnezeu”.

Şi iarăşi au întrebat ei, zicând: „Oare cei de după noi, ce vor face?”. Şi a zis el: „Vor face numai pe jumătate din câte am lucrat noi”.

„Dar cei de după dânşii ce vor face ?” Şi a zis avva: „Neamul acela nu va putea face nimic, ci le vor veni lor ispită, şi cei ce se vor afla încercaţi în vremea aceea vor fi mai mari decât noi şi decât Părinţii noştri”.

Să ascultăm acum ce ne spune Sfântul Chiril, patriarhul Ierusalimului, în Catehismul său: „Ispita neamului celui de pe urmă a şi sosit, mai grozav acum cu apropierea venirii lui antihrist, încât ameninţă să-i piardă şi pe cei aleşi. Şi nu-i atât de periculoasă cea care vine de la vrăjmaşii lui Dumnezeu, de la atei, de la cei cu grija numai după cele pământeşti sau de la cei destrăbălaţi care nu pot uşor să-i vatăme pe creştini, ci pericolul vine de la fraţii cei mincinoşi. Fraţii mincinoşi sunt duşmanii cei ascunşi, şi cu atât mai periculoşi, cu cât ei singuri cred că sunt curaţi. Aceştia predică şi ei Ortodoxia, dar oarecum schimbată şi prefăcută după placul lumii acesteia şi a stăpânitorului acestei lumi. Predica lor e ca o hrană prielnică, dar care a început să se strice şi, în loc să hrănească, ea îi otrăveşte pe cei ce o mănâncă; ei aduc tulburare în rândurile creştinilor. Aceştia sunt ispita cea mare a neamului celui de pe urmă”.

Despre ei a proorocit Domnul că vor fi în veacul cel de apoi: „Mulţi vor veni în numele Meu şi pe mulţi îi vor înşela” (Matei 24, 5-11).

„Vorbesc şi fraţii mincinoşi de Sfânta şi prea dulcea Ortodoxie, de dragoste, de curăţie pentru fapta bună, de smerenie şi de virtute şi ajută obştile creştineşti. Cât de greu este pentru ortodocşii cei curaţi şi simpli să înţeleagă pe cine au înaintea lor ! Cât este de uşor să se atragă de ideile lor cele filosofice şi să-i creadă. În aceştia, dacă răscoleşte cineva adânc, în sufletele acestor oameni vor găsi nu dragostea cea fierbinte petru Dumnezeu, ci închinarea la un idol care se numeşte «om». De multe ori înşeală, răutatea prefăcându-se în chipul faptei bune, după cum a spus şi Sfântul Dorotei: «Nici o răutate şi nici unul dintre eresuri, nici însuşi diavolul nu poate să înşele pe cineva, decât numai dacă se preface în chipul faptei bune». După cum şi Sfântul Apostol Pavel zice că: «Însuşi diavolul se închipuie în înger de lumină».

Neghină numeşte Sfântul Vasile cel Mare pe ereticii care strică învăţăturile Domnului şi se amestecă cu trupul cel sănătos al Bisericii, ca, fiind neobservaţi, să facă vătămare”.

Trăim acum aceste grele timpuri profeţite, iată, de Sfinţii din vechime !  Dar să fim cu băgare de seamă că niciodată nu au intrat ereticii să se amestece cu trupul cel sănătos al Bisericii, prin complicitatea şi vina ierarhilor şi a preoţilor care au trădat Adevărul, ca acum, prin blestemata erezie a ecumenismului ! Iar aceasta adunare fără de lege au numit-o „Sfântul şi Marele Sinod” din Creta.

„Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”