Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este Împărăția Cerurilor! Toată istoria creștinismului e istoria suferinței. Dintru început și până la sfârșitul lumii acesteia, creștinismul va fi persecutat într-un fel sau altul, violent sau neviolent. Dar nu vor înceta niciodată persecuțiile, pentru că, așa cum am spus la început, creștinul este ca un străin care nu are unde să-și plece capul.
Aceasta este poziția noastră în această lume. Vom fi prigoniți, batjocoriți, vor râde de noi și vor spune că suntem nebuni. Și vor spune că suntem mistici, ca și cum misticismul ar fi o crimă, iar crima politică ar fi o virtute. Așa cum se fac astăzi crime politice. Pentru că noi am înțeles exact care este poziția lui Iisus în lumea aceasta și mergem pe Calea Lui.
Fericiți veți fi când vă vor ocărî pe voi și vă vor prigoni, și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră din pricina numelui Meu!
Este o continuare la fericirea anterioară, pentru că noi, dacă suntem prigoniți, persecutați și batjocoriți în lumea aceasta, este pentru numele lui Hristos. Nimeni nu-l batjocorește pe unul care și-a făcut o viață frumoasă în lumea aceasta. Dar pe noi lumea ne batjocorește, învățații lumii acesteia ne batjocoresc, puternicii lumii ne batjocoresc. Ne batjocoresc și cei mici pentru că nu știu, n-au cunoștință de adevărul Credinței. Și totuși trecem prin lume purtând pe frunte această cunună de spini spirituală, mărturisind pe Dumnezeu, rugându-ne pentru lume: pentru pacea lumii, pentru vrăjmașii noștri, pentru cei care ne fac rău și pentru cei care ne fac bine.
(Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii, ediție îngrijită la Mănăstirea Diaconești, Editura Bonifaciu, 2009, p. 177)
Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi
Fata reala a razboiului.
Trupele de „zombi”rusesti,americane si NATO scăpate de sub control se întorc din Ucraina cu o sete de violență nemaiîntâlnită
Medicii americani,rusi si din tarile NATO sunt disperați, deoarece trupele care luptă în Ucraina se întorc acasă asemeni unor„zombi agresivi”, lipsiți de control și ân cea mai mare parte alcoolici și dependenți de droguri.
Soldații – mulți dintre ei mobilizați împotriva voinței lor – se comportă ca niște animale după ce au fost traumatizați de ororile pe care le-au trăit. Mulți au apelat la băutură și droguri pentru a face față amintirilor de brutalitate și cruzime fără milă, se arată într-un nou raport șocant,.
Dar ei aduc ororile primei linii la propriile lor uși, deoarece s-au întors cu o sete înfiorătoare de violență. Inalti oficiali din domeniul sănătății care tratează numeroși ruși tulburați a avertizat: „Zombii agresivi vor umple în curând străzile tuturor orașelor ”.
Medicii spun pentru presa internationala: „Vor bate masiv și chiar ucide trecătorii. Și cum să prevenim asta, personal nu știm”.
„Doar că nu văd alte scenarii de rezolvare a situației pentru cei care s-au întors din razboiul din Ukraina”. Costul uman dezastruos al războiului in general a stârnit temeri că tarile beligerante se vor confrunta cu o „apocalipsă zombie” – alimentată de băutură și droguri.
Aproape un milion de soldați au fost uciși sau mutilați fizic în războiul brutal din Ucraina de când a început acum 18 luni. Dar cei care ajung acasă în viață se întorc într-un alt tip de zonă de război.
„Cei mai mulți sunt fie alcoolici, fie dependenți de droguri”
Oficialii anonimi din domeniul sănătății au spus că sunt nconjurati de „răniți, amputați, dependenți de droguri, alcoolici [și] persoane cu probleme psihice și psihologice”. În ciuda faptului că ei lucrează în regiuni fara razboi spun ca au fost copleșiti de trupele traumatizate.
„Leziuni PTSD – toate acestea sunt, desigur, o problemă, trebuie tratată, dar principala problemă, în opinia mea, în ceea ce privește prevalența și pericolul potențial sunt dependențele”, au spus ei „Pur si simplu spus, mulți dintre cei care s-au întors [din război] sunt cu nervii complet afectati si sunt fie alcoolici, fie, mai des, dependenți de droguri”.
Trupele care au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial au intrat în luptă drogate cu metamfetamine, în speranța de a fi mai alerte. S-a susținut că Adolf Hitler însuși era un „super-drogat”, căruia i se injecta în mod obișnuit cocaină și un opiaceu asemănător heroinei.
Ei au susținut că principalele substanțe de care abuzează luptătorii sunt amfetaminele.
„Și aici totul este mult mai complicat și mai trist în ceea ce privește perspectivele de tratament și socializarea ulterioară.” Imagini înfricoșătoare arată mai mulți soldați într-o stare de transă în timp ce li se acordă medalii de vitejie pentru rolul lor în razboi.
„Fără speranță”
Soldații răniți stau în tăcere într-un șir de scaune cu rotile cu expresii tulburător de goale, în timp ce ministrii apararii salută eforturile lor de război Unii soldați demoralizați și deziluzionați au fugit din prima linie în lacrimi sau s-au predat fără a lupta pentru a scăpa de sălbăticia războiului.
Medicii au dezvăluit că „aproape orice altă persoană” care se întorcea din războiul sângeros din Ukraina recunoaște că folosește psihostimulante. El a descris lupta împotriva acestui fenomen drept „fără speranță” din cauza lipsei uriașe de medici, mulți dintre aceștia plecând din cauza presiunilor inimaginabile din spitale.
„Acest razboi este ca o altă piatră funerară pe mormânt. Aproape că nu au mai rămas doctori”. O mare parte a medicilor sunt forțați să lucreze în zona de război din Ucraina ocupată sau se confruntă cu pierderea locului de muncă.
Unul din medici a povestit cum ,de exemplu un soldat de asalt din renumita armată de mercenari Wagner revenise hotărât de pe front să provoace scandal.
„Nu și-a bătut niciodată [soția] până acum”, a explicat medicul. „S-a întors din război o altă persoană. Femeia a cerut divorțul.”
„Acest pacient este într-adevăr extrem de agresiv, nu se poate controla în compania altor oameni și caută constant conflicte.” Este ca o apocalipsă zombi ieftină, unde este înfricoșător pentru o persoană normală.
” Fericiți cei săraci cu duhul, căci a lor este Împărăția Cerurilor …”
…
ca să ajungi la ultima fericire , cea a prigoniților….tre sa împlinești mai întâi pe celelalte fericiri , căci de fapt aceste fericiri sunt puse ca o scară, sunt trepte ale urcușului… dacă nu treci prin primele fericiri, întâi smerenia, apoi pocăința cu plânsul, după care sa ai blândețe și apoi să însetezi de adevăr și de dreptate … apoi sa ai inima milostivă și dacă împlinești până aici ,acestea îți vor curății inima că să simți pe Dumnezeu….și abia după asta se sălășluiește pacea în sufletul tău și devii făcător de pace și pt alții…și apoi având aceste lucrări -virtuti stabile în inima și sufletul tău…poți apoi, dacă îngăduie Dumnezeu, să suporți și prigoniri și batjocoriri……, fără să treci prin primele fericiri, doar direct prin ultima…e greu să suporți orice prigoană neavând toate celelalte calități.
deci toată istoria creștinismului e înainte de toate smerenie și dragoste și apoi suferință….
Iisus Hristos mai întâi de toate a lucrat prin smerenie, la baza suferinței de pe Cruce a stat smerenia și dragostea , căci din pricina mândriei a căzut și diavolul și omul …
Pentru ce am scris previziuni ?Pentru a arata tuturor ca peste Romania nu e stapan nici Soros,nici evreii nici Rockefeller,nici Ursula nici politicienii romani globalisti nici Klauss Schwab,Elon Musk,regele Charles si orice lasator de oase ci Dumnezeu.El E Stapanul Romaniei si fara El un deget nu se misca in si cu tara asta.Amin.
Pe astia din articol,homosexualii stiti ce o sa ii termine,nimiceasca,potoleasca definitiv?Meteoritii.Bolovanii aprinsi din cer o sa le termine rasa.Pe invadatorii rusi,unguri si bulgari de pe teritoriul Romaniei pt ca vor face ritualuri de sodomie si jertfe omenesti cu populatia romana ceva timp pe ei ii vor nimici pietrele incinse,incendiare,meteoritii din cer.Aceste soiuri de natii vor avea locatiile lor in afara oraselor si satelor.Romanii la vederea meteoritilor cazand ca ploaia pe teritoriul Romaniei vor avea putina spaima si vor vedea ca,ca prin minune localitatile de romani nu vor fi atinse ci locatiile ungurilor,rusilor si bulgarilor.Dupa ploaia de meteoriti peste ei in Romania va veni eliberarea si vom respira cu totii pacea si linistea pt foarte multi ani.
NU TE TEME, TURMĂ MICĂ PENTRU CĂ TATĂL VOSTRU A BINEVOIT SĂ VĂ DEA VOUĂ ÎMPĂRĂȚIA! * NU NE LASĂ DUMNEZEU!
Fericitul Protopr. Nikolaous Manolis
28 iulie 2023
Să fim mângâiați de această poveste!
Cert este că, în timp ce trecem prin secolul XXI, Înălțarea trasează o cale de martiriu! Acest lucru, de fapt, este evident din faptul că alegerea unui curs conștient de ridicol, persecuție și calomnie pare a fi un vis fals pentru epoca modernă!
Cu toate acestea, toți creștinii ortodocși , trăim mânia Episcopilor noștri necreștini, deoarece ne-au alungat din Bisericile noastre și chiar ne-au dus la curțile ecleziastice. În același timp, ne-am retras din mediul nostru social și din parohiile noastre. De fapt, am ajuns să fim amenințați zilnic! Nu ne-a fost frică să luăm acele decizii care să țină scânteia ortodoxă aprinsă în epoca în care fierbe ceaunul panteismului. Am preferat chiar să aparținem creștinilor ortodocși pe care lumea îi batjocorește și îi consideră extremi și periculoși!
Deci, cine suntem? Suntem doar o mână de credincioși ai lui Hristos și ai Bisericii Sale Ortodoxe! Cineva ne-ar putea descrie cu ușurință ca fiind cea mai mică turmă a timpului nostru, dar nu cea mai mică care a existat vreodată…
Citind viața Sfântului nostru Părinte Grigorie Teologul (329 – 390 d.Hr.), prieten fratern al Sfântului Vasile cel Mare, găsim acolo un caz al turmei care a păstrat Credința Ortodoxă la Constantinopol.
Ceea ce este de o importanță deosebită este felul în care această turmă umbla singură, într-un moment în care Biserica oficială cu credincioșii săi se alăturase ereziei ariane. Puținii ortodocși rămași, poporul lui Dumnezeu, chiar nu aveau unde să stea. Persecuțiile și execuțiile din partea arienilor au constituit un pericol maxim pentru viața mărturisitorilor. Totuși, la necazul lor, Domnul l-a trimis pe Sfântul Grigorie Teologul la Constantinopol pentru a-i sprijini pe credincioși. Este clar că sprijinul nu era destinat Patriarhului, nici arhimandriților, nici preoților și poporului care îi urmau. Dimpotrivă, a fost un dar de la Dumnezeu pentru credincioșii persecutați, haiducii care purtau în inimile lor Biserica adevărată a lui Hristos. Acesta este poporul Adevărului care poartă Sfânta Biserică!
Dacă aruncăm o privire înapoi în secolul al VII-lea, vom afla ceea ce exprimase un alt mare mărturisitor al Credinței și ocrotitor al Bisericii Canonice, Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Biserica, așa cum a spus Hristosul nostru, nu înseamnă nici clădirile, nici palatele episcopale, nici clerul, preoții și marii preoți ierarhi, nici nimic altceva. Dar ce este Biserica? Este Hristos Însuși și Adevărul Său, Evanghelia Sa, dreapta credință, dreapta slavă. Aceasta este Biserica! Și acolo unde este acest Adevăr, Slava dreaptă, acolo este și Biserica lui Hristos. Acolo unde nu există această slavă dreaptă, mărturisirea dreaptă și adevărul, nu există Biserică a lui Hristos”.
Apoi, în cursul secolului al XIV-lea, cel mai mare Sfânt al mileniului al II-lea al creștinismului, Grigore Palama, a scris: „Și întrucât cei care aparțin Bisericii lui Hristos sunt adevărați, cei care nu sunt adevărați nu sunt ai Bisericii lui Hristos”. Adică, „Cei care sunt în adevăr sunt și în Biserica lui Hristos. Pe când cei care sunt în afara adevărului nici măcar nu sunt în interiorul Bisericii lui Hristos, ci sunt în afara ei”.
Ce a aflat, deci, Sfântul Grigorie Teologul în vizita sa la Constantinopol în 379 pentru a-i susține pe cei puțini rămași ortodocși din Constantinopol? El însuși descrie situația disperată în care se aflau: „„Turma aceasta era atunci mică şi neîngrijită, în privinţa celor văzute, şi nici măcar turmă, ci o mică urmă sau rămăşiţă de turmă, neîntocmită, fără stăpân şi nehotărâtă, nici păşune slobodă având, nici cuprinsă într-un ţarc, ci rătăcind în munţi şi peşteri şi crăpături ale pământului; fiecare era împrăştiat în altă parte, după cum se nimerea să-şi găsească acoperiş sau păşune şi dobândindu-şi pe furiş mântuirea, de dragul ei. O astfel de turmă, pe care leii au alungat-o sau tulburarea a destrămat-o sau bezna a împrăştiat-o, pe care o jelesc proorocii înfăţişând pătimirile lui Israil dat în mâinile necredincioşilor, am plâns-o şi noi, de vreme ce facem lucruri vrednice de plâns. Căci cu adevărat şi noi (este vorba de Sfântul însuşi n.n.) am fost alungaţi şi lepădaţi şi am cutreierat prin tot muntele şi dealul, ca un păstor în pustie. Şi o iarnă grea a cuprins Biserica şi fiare grozave s-au abătut, care nici acum, pe vreme bună, nu ne lasă în pace; ci se poartă fără ruşine şi sunt mai puternice decât vremea cea rea. Şi o negură urâtă a înghiţit şi a acoperit totul, mult mai grea decât plaga a noua a egiptenilor – întunericul cel pipăit – din cauza căreia puţin a lipsit să nu ne putem vedea nici între noi”.. (Editor, PG36,460A)
În plus, Sfântul Dositei adaugă: pentru că ortodocșii nu aveau o singură Biserică (toți erau arieni), el (Grigorie) i-a mutat într-o căsuță într-un eukterion (a transformat o casă în Biserică), pe care a numit-o Anastasia… haină lucrată Motivul comun dat este suficient, că erau o mie de arieni în Biserică, și nici un ortodox, iar după demisia sa (în 381) au fost o mie și unul de creștini și niciunul dintre aceștia arieni. (Dodecabiblus, cartea 3, cap. 2, p. 15).
De aceea, fraților mei, să ne mângâie această poveste! Până la urmă, antihriștii care astăzi au în mâini puterea si însemnele Bisericii nu vor învinge. Ei vor fi complet doborâți la pământ și Hristos și credincioșii Săi vor învinge! Turma mică, mâna sfântă a lui Hristos!
„Omul acela Îl cunoaște pe Dumnezeu, care simte respirația vie a lui Dumnezeu în sine și în tot ceea ce se află împrejurul său; acela care, cu inima și cu mintea și cu sufletul, simte prezența măreață și înfricoșătoare a “singurului Dumnezeu adevărat”, în firea și în viața sa personală.”
[Sfântul Nicolae Velimirovici- Predici, Editura Sophia, Bucuresti]
*Luca 12, 32 Titlul original : Turma mica care nu atrage privirea!
Traducere din:
https://katanixi.gr/poimnio-poy-den-to-pianei-to-mati/
Sfântul Grigorie Teologul -despre îngrădirea de erezie
Într-o altă omilie Sfântul Grigorie, referindu-se la faptul că Dumnezeu se află acolo unde există credinţa adevărată şi nu acolo unde sunt bisericile şi însuşirile exterioare ale Bisericii, spune: „Ei [ereticii] au casele, noi pe Cel din casă, ei bisericile, noi pe Dumnezeu. Şi pe a ne face temple vii ale Dumezeului celui viu, jertfe însufleţite, arderi de tot înţelegătoare, ofrande desăvârşite, dumnezei prin închinarea Treimii. Ei [au] noroade, noi pe îngeri; ei îndrăzneală, noi credinţă; ei să ameninţe, noi să ne rugăm; ei să lovească, noi să îndurăm; ei aur şi argint, noi cuvânt curat”.
Cele de mai sus demonstrează că lucrurile nu stau aşa cum par la arătare, ci aşa cum le-au stabilit Sfintele Scripturi şi Sfinţii Părinţii. De aceea spune în continuare: „Mi-e turma mică? Dar nu purtată prin prăpăstii. Strâmtă îmi e stâna, dar necălcată de lupi, neprimitoare de tâlhar, nici sărită de hoţi şi de străini”. Turma aceasta a drept-credincioşilor era separată de cea eretică şi numeroasă, şi avea toate caracteristicile Bisericii, chiar dacă nu avea nimic din cele exterioare. Lucrul minunat este că, şi mai înainte de venirea Sfântului în Constantinopol, ortodocşii păstrau această poziţie a delimitării de patriarhul eretic – ceea ce arată că aceasta era Tradiţia Bisericii -, fără să aştepte hotărârea Sinodului al II-lea Ecumenic.
Învăţătura Sfântului Grigorie cu privire la acest subiect este clară şi se cuprinde în următoarele sale cuvinte: „vrăjmăşia n-am lăudat-o, dar râvna am acceptat-o; căci decât o unitate pătimaşă, mai bună este despărţirea de dragul bunei credinţe”. Dumnezeu – adică – se afla acolo unde se adunau ortodocşii, sub cerul liber, chiar dacă erau ei puţini, şi nu în bisericile luxoase unde domnea erezia. Ca să se păstreze credinţa adevărată trebuie să existe „despărţirea pentru buna credinţă”, adică delimitarea ecleziastică de cei ce cugetă şi lucrează în mod eretic.
Vom adăuga încă două fragmente, valabile şi astăzi, pe care dacă le-ar fi cunoscut episcopii şi le-ar fi crezut, ar fi trebuit sau să se corecteze numaidecât şi să înveţe drept cuvântul adevărului sau să se retragă, ca pricinuitori ai morţii sufleteşti a multora. Într-o epistolă către locuitorii din Chesaria Sfântul Grigorie spune: „Făclie a Bisericii este episcopul, lucru binecunoscut vouă, chiar dacă nu vi l-am scrie. Deci este firesc ca, dacă făclia este curată şi trupul să-l conducă pe drum drept; iar dacă nu este curată, să nu-l conducă drept. La fel şi ocrotitorul Bisericii, după cum va fi într-un fel sau altul, sau îi va primejdui pe ceilalţi sau îi va salva”. Aici episcopul este numit „ocrotitor al Bisericii” şi în funcţie de starea lui turma sau se va mântui sau va risca, urmându-l, să se piardă.