Părintele Protopop Alexander Schmemann: Îți mulțumesc, Doamne!

Protopresbiterul Alexander Schmemann a slujit pentru ultima dată Sfânta Liturghie în Ziua Recunoștinței. Acest lucru era deosebit de potrivit, deoarece Părintele Alexandru și-a dedicat întreaga viață predării, scrierii și propovăduirii despre Euharistie; căci cuvântul euharistie în greacă înseamnă mulțumire. La sfârşitul liturghiei, Părintele Alexandru a scos din buzunar o scurtă predică scrisă, sub formă de rugăciune, pe care a citit-o. Aceasta a fost o întâmplare ciudată, întrucât Părintele Alexandru nu și-a scris niciodată omiliile liturgice, ci le-a rostit întotdeauna extemporaneu. Acestea au fost cuvintele lui, care s-au dovedit a fi ultimele rostite vreodată de el din amvon în Biserică.

Îți mulțumesc, Doamne!

Toți cei pricepuți în a mulțumi sunt vrednici de mântuire și bucurie veșnică.

Îți mulțumim, Doamne, că ai primit această Euharistie, pe care am oferit-o Sfintei Treimi, Tatălui, Fiului și Sfântului Duh, și care ne-a umplut inimile de bucuria, pacea și dreptatea Duhului Sfânt.

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai descoperit și ne-ai dat pregustarea Împărăției Tale.

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai unit unii cu alții în a Te sluji pe Tine și pe Sfânta Ta Biserică.

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai ajutat să depășim toate greutățile, tensiunile, patimile, ispitele și ai restabilit pacea, iubirea reciprocă și bucuria în împărtășirea cu Duhul Sfânt.

Îți mulțumim, Doamne, pentru suferințele pe care le-ai revărsat asupra noastră, pentru că ele ne ajută să ne curățăm de egoism și ne amintesc de „unicul lucru necesar”; Împărăția Ta veșnică.

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai dat această țară în care suntem liberi să ne închinăm Ție.

Îți mulțumesc, Doamne, pentru această școală, unde este vestit numele lui Dumnezeu.

Îți mulțumim, Doamne, pentru familiile noastre: soți, soții și, mai ales, copiii care ne învață cum să sărbătorim Sfântul Tău Nume în bucurie, mișcare și zgomot sfânt.

Îți mulțumesc, Doamne, pentru toți și pentru toate.

„Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale și nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale”.* (Slujba Aghiazmei Mari).

Doamne, bine ne este nouă să fii aici! Amin.

Sursa: https://orthochristian.com/88163.html

Traducere din engleză: Sora Gabriela Naghi

Un comentariu la „Părintele Protopop Alexander Schmemann: Îți mulțumesc, Doamne!

  1. Gabriela Naghi spune:

    Puterea rugăciunii Dumnezeieștii Liturghii

    […]Un marinar, a povestit despre acest miracol care i s-a întâmplat: împreună cu episcopul Agathon de Panormos (azi – Palermo, Italia) naviga spre Roma. În timpul călătoriei, marinarul se afla într-o barcă mică care era atașată de navă cu o frânghie. La un moment dat, din cauza mării agitate, frânghia s-a rupt și barca a fost luată de valuri și a dispărut. Nava care-l transporta pe episcop a fost aruncată pe malul mării, pe insula Ustica. Ustica este o mică insulă din Marea Tireniană, lângă Palermo. Acolo a așteptat trei zile, sperând că va apărea barca și marinarul, dar în zadar. Episcopul a ajuns la concluzia că marinarul s-a înecat și de aceea a decis slujirea Sfintei Liturghii pentru odihna sufletului său.După aceea episcopul a plecat în Italia, însă, acolo, în portul Romei, l-a întâlnit pe marinarul viu! A simțit așadar o imensă recunoștință față de Dumnezeu, care l-a salvat, întrebându-l, cu o curiozitate prietenoasă și afectuoasă, cum a evitat pericolul groaznic al naufragiului. Atunci marinarul i-a povestit în detaliu aventura sa: „Mult timp m-am luptat în apele mării cu barca”, a spus el, care s-a tot umplut de apă și s-a răsturnat de câteva ori, până când în cele din urmă chila a ajuns deasupra. Continuând această luptă, în timp ce barca era dusă de valuri, am devenit complet epuizat. Puterea mea a slăbit din ce în ce mai mult din cauza foamei. La un moment dat, am devenit foarte slăbit și am căzut într-o stare de veghe-somn, adică nu eram nici treaz, nici adormit. Întrucât eram în această stare, a continuat marinarul, „a apărut în fața mea, pe mare, O Persoană care ținea o bucată de pâine, pe care mi-a oferit-o. După ce am mâncat și m-am săturat, mi-am recăpătat puterile.În scurt timp a sosit o navă care m-a remorcat, și m-a adus cu bine la țărm.”Episcopul a ascultat cu uimire această poveste și l-a rugat să- i spună în ce zi a apărut Persoana necunoscută și i-a oferit pâinea.Marinarul și-a amintit cu precizie acea zi, în care a fost salvat de bucata de pâine oferită de Persoana necunoscută pe mare. Era ziua în care episcopul a slujit Dumnezeiasca Liturghie la Ustica.

    Sfânta Mănăstire a Maicii Domnului.
    PANTANASSA,
    citând
    Evergetinosul
    Traducere din limba franceză

    https://orthodoxologie.blogspot.com/2013/01/le-pouvoir-de-la-priere.html

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *