Când l-am auzit pe moaflea Klaus Iohannis vorbind despre proiectul său grandios ,,România educată’’, am crezut că e vorba de o toană prezidenţială, spusă pentru a se afla în treabă, mai ales că a trecut destulă vreme fără a se întâmpla nimic. N-a fost aşa. Grangurii lumii i-au înscris pe agendă această tâmpenie, care acum revine în actualitate. Astfel, aflăm că în manualele de Limba Română, tipărite în 2020, în pandemie, prin iuţeala mâinilor de circar şi cu nebăgarea noastră de seamă, a fost strecurat un text al unuia care ar fi trebuit să fie internat de multă vreme într-un ospiciu: Yuval Noah Harari, supranumit ,,consilierul diavolului’’, diavolul fiind Klaus Schwab, un alt psihopat care face ca IQ-ul planetei să scadă considerabil. Un maltusianist care pledează fervent pentu crimă, crimă împotriva făpturilor lui Dumnezeu, pentru că oamenii ar fi prea mulţi pentru posibilităţile actuale ale planetei. Când spune asta, nu mai este om, se metamorfozează dumnezeu. De dumnezei nu mă tem, mă tem de Dumnezeul Cel Atotputernic, Făcătorul cerului şi al pământului.
Textul introdus hoţeşte în manualele româneşti, cu complicitatea târâturilor româneşti, se încadrează în marea resetare. Acum toate sunt mari. Şi adunarea tâlhărească din Creta a fost mare. Şi sfântă, nota bene. Ministrul de carton din guvernul lui Iohannis, Câmpeanu, sau care va fi fost atunci, nici nu mă interesează, a comis această fărădelege fără seamăn. Uitaţi-vă la fotografiile acestui personaj îndobitocit, Yuval Harari, scăpat, temporar, din ospiciu. Zâmbind tâmp, ţinând în mâini un craniu, a adus în spaţiul românesc rodul ,,gândirii’’ sale, un text îmbulzit de prostie maladivă. Dobitocii noştri l-au preluat, cu fiască supunere, şi nu ne-am mira ca în următorii ani copiii noştri să-l primească drept subiect de examen.
Tăiaţii şi netăiaţii împrejur se screm să-i scoată pe Eminescu şi pe ceilalţi scriitori geniali ai Neamului din manualele de studiu. Dobitocii autohtoni se grăbesc să le execute ordinele.
Sunt un om în vârstă, tocmai bun pentru a fi exterminat de leprele de felul lui Schwab. Voi trăi atât cât îmi este dat de la Dumnezeu, nu cât vor lepădăturile şi scursorile străine. Nimeni nu mă va putea împiedica să recit Doina lui Eminescu când, unde, cum şi de câte ori voi vrea.
Nu ne spunea Maica Benedicta, să-l apărăm pe Mihai?
Presbiter Ioviţa Vasile