În cuprinsul Sfintei Liturghii în limba greacă veche nu este cuprinsă pomenirea conducătorilor ţării. Totuşi, cu trecerea vremii, cârmuitorii credincioşi au început a se pomeni pentru binele pe care-l făceau Sfintei Biserici şi pentru ataşamentul faţă de aceasta, ceea ce, socotesc eu, era un lucru bun şi potrivit. Cum să nu fie pomenit Sfântul Ştefan cel Mare la Sfânta Liturghie, având în vedere tocmai aspectele enunţate mi sus?
În vremea comunismului, conducătorii erau pomeniţi şi era o obligaţie a preoţilor să o facă, altfel riscau să fie socotiţi adversari ai orânduirii socialiste, cu toate consecinţele ce puteau decurge din aceasta. Ne aducem aminte de formula ,,pentru conducătorii Republicii Socialiste România, Domnului să ne rugăm’’. Căpeteniile comuniste se voiau pomenite nu pentru că ar fi avut un dram de credinţă, sau vreo urmă de simpatie pentru Sfânta Biserică. Motivul era acela că, fiind într-o insolubilă criză de legitimitate, voiau să demonstreze, pe orice cale, dragostea şi respectul de care, chipurile, s-ar fi bucurat din partea populaţiei României. Cu alte cuvinte, pomenirea lor avea o puternică tentă politică. După petrecerea din lume a comunismului, stăm şi ne întrebăm: ce i-a folosit lui Ceauşescu şi soţiei sale faptul că au fost pomeniţi la Sfintele Liturghii din toată ţara, dacă au rămas necredincioşi până la moarte.? Nimic!
După 1989, obiceiul s-a menţinut. Chiar dacă a fost vorba de liber-cugetătorul Ion Iliescu, de Emil Constantinescu, de Traian Băsescu, care numai ortodox nu e, sau de Klaus Iohannis, ale cărui convingeri sunt un amestec ciudat de idei eretice ecumeniste, evanghelice, catolice, încât dacă i s-ar cere să-şi definească crezul ar fi pus în mare încurcătură. Am observat, în ultimii ani, că mulţi din preoţi evită să-l pomenească atât la Sfânta Liturghie cât şi la alte Sfinte Slujbe. Motivul? Nu este ortodox şi nu manifestă nicio brumă de simpatie pentru Biserica Ortodoxă. Dacă îl veţi vedea la vreo slujbă ortodoxă, prezenţa lui e pur decorativă şi conjuncturală, pentru că aşa sunt comandamentele vremii. Nu e nicio supărare dacă în clădirile evanghelicilor, Klaus Iohannis e pomenit cu ardoare de dimineaţa până seara.
La pomenirea conducătorilor sunt asociaţi ,,mai-marii oraşelor şi ai satelor’’. Aceştia lipsesc cu desăvârşire din sfintele biserici. Poate doar înainte de alegeri îi mai vezi pe ici, pe colo. În rest… De aceea e bine ca fiecare sa fie pomenit de secta sau gruparea căreia îi aparţine, sau să nu fie pomenit deloc, că oricum nu-l interesează.
Cărţile noastre bisericeşti păstrează informaţia potrivit căreia Sfânta Melania Romana, pomenită la 31 decembrie, participa la Sfânta Liturghie. Auzind că este pomenită o anume femeie despre care ştia că este eretică, a spus slujitorului: ,,Viu este Domnul, dacă o mai numeşti pe aceea, nu mă voi împărtăşi din Jertfa ta’’. Socotesc că nu avem niciun temei să punem la îndoială alegerile Sfinţilor lui Dumnezeu.
Preot Ioviţa Vasile