Am cunoscut-o prin anul 1978, cînd mi-am început misiunea preoțească. Locuia în filia în care slujeam, o dată la două săptămîni. Era căsătorită, sau poate trăia în curvie cu un individ. Copii n-avea. La biserică nu venea, pentru că era înclinată spre martorii lui Iehova. Deși trăia cu un anume bărbat, era lesbiană. Își găsise cîteva femei pe care le-a inițiat în murdăria lesbianismului. Unele au plecat prematur din viață.
Avea o voce groasă, bărbătească, alterată de băutură și tutun. Am stat odată de vorbă cu ea, fără rezultat. Continua să-și exprime adeziunea față de martorii iehoviști.
A venit vremea plecării ei din viața aceasta. Din cite mi s-a spus, (plecasem într-o altă parohie, în satul meu natal), n-a putut muri. Se chinuia cumplit și sufletul nu putea ieși din trupul său. A fost chemat un preot, i-a citit rugăciunile de dezlegare și apoi a trecut din lumea aceasta plină de răutăți, din care Dumnezeu nu lasă să lipsească frumusețile duhovnicești.
După mulți ani, a venit la mine o persoană care mi-a povestit, cu multe amănunte atrocitățile pe care le-a comis această individă, care zicea că este martoră iehovistă. Apelau la ea femeile însărcinate, care nu doreau să-și nască pruncii rînduiți de Dumnezeu Atotputernicul. Le primea, omora pruncii și apoi primea o sumă modică, pentru băutură și țigări. Au fost sute de prunci omorîți de această ființă respingătoare.
Am lăsat la urmă metoda groaznică, teribilă, înspăimîntătoare prin care aceasta omora ființele nevinovate. Avea un fus pe care-l introducea în uter, străpungea copilul nevinovat, care murea în chinuri inimaginabile, apoi era lepădat de mama criminală!
Aș dori să uit aceste monstruozități. Mă îngrozesc de ele. Doamne, ajută-mi să nu uit, să mă îndurerez pururea de durerile pruncilor nevinovați, uciși de niște ființe abjecte, nesimțitoare, lipsite de milă.
Presbiter Iovița Vasile
Înfricoșător!