Predică la Duminica a 7-a după Paşti (a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic). Singurul Dumnezeu adevărat

În urmă cu vreo treizeci de ani, am urmărit pe un post de televiziune un reportaj privind conflictul dintre Biserică şi secta baptistă într-un sat oarecare din Muntenia. Mânaţi de o ură nestăpânită, sectarii s-au ridicat cu hule şi calomnii împotriva dreptcredincioşilor, Provocând multă tulburare. La un moment dat, autorul reportajului a avut ideea să ceară şi opinia unui teolog ortodox, un diacon din Bucureşti, pe care l-a întrebat: ,,De ce credeţi că a izbucnit această ceartă între cele două părţi, nu au ei, oare, toţi acelaşi Dumnezeu?’’ Răspunsul a fost scurt şi neaşteptat spre stupefacţia tuturor: Nu! Şi apoi, ca să le risipească nedumerirea, teologul a explicat: Dumnezeul nostru iubeşte Biserica Sa ,,şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt, şi s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvităn nevând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană’’(Efeseni 5, 25-27); membrii sectelor au părăsit această Biserică sfântă şi s-au alăturat celor rătăciţi care  hulesc Biserica; Dumnezeul nostru a ales Crucea ca să Se jertfească pe ea şi nu S-a ruşinat de ea – sectarii urăsc Crucea şi îşi bat joc de ea; Dumnezeul nostru ne porunceşte să aducem darurile noastre la altar împăcaţi cu toată lumea (Matei 5, 23-24) – dumnezeul sectarilor i-a îndepărtat pe aceştia de Sfântul Altar; Dumnezeul nostru ne spune prin Sfânta Scriptură, să ne botezăm copiii (Fapte 2, 38-39) – sectarii lipsesc pe copiii lor de acest dar al lui Dumnezeu, iar atunci când zic că-i botează, le dau un botez fals şi nemântuitor; Dumnezeul nostru ne îndeamnă să ne mărturisim păcatele pentru a primi iertare (I Ioan 1, 8-10) –  dumnezeul sectarilor i-a făcutpe ei să lepede această Sfântă şi mântuitoare Taină; Dumnezeul nostru ne-a poruncit să primim Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului (Ioan 5, 48-58) – sectarii s-au depărtat de Dumnezeiasca Taină şi au înlocuit-o cu pâine şi vin în aşa zisa cină a Domnului; Dumnezeul nostru, Mântuitorul Iisus Hristos a iubit-o şi a cinstit-o pe pe mama Sa, aşa cum o iubim şi o cinstim şi noi – sectarii, mânaţi de duhul cel rău, dumnezeul lor, defăimează pe Sfânta Fecioară Maria, socotind-o ca pe o femeie oarecare; voia Dumnezeului nostru se împlineşte în cel mai înalt grad ,,prin sfinţii care sunt pe tot pământul’’ (Psalmul 15, 3) – sectarii, în frunte cu Luther, s-au lepădat de Sfinţi, îi batjocoresc şi-i nesocotesc. Prin urmare, din cele spuse, rezultă cu prisosinţă că noi şi sectarii nu avem acelaşi Dumnezeu. În vreme ce noi ne închinăm Adevăratului Dumnezeu, sectarii se închină unei imagini deformate a lui Dumnezeu. Explicaţia a fost clară, logică şi deplin lămuritoare pentru orice om de bun simţ.

În ultimii ani ni se spune din ce în ce mai mult că allahul islamicilor este, de fapt, Dumnezeul propovăduit de Biserică şi, prin urmare, n-ar exista incompatibilităţi între cele două religii. Fals! Allah a fost un zeu al arabilor preislamici pe care proorocul cel mincinos Mahomed l-a propovăduit ca fiind dumnezeu. Biserica nu are nimic de-a face cu zeii păgânilor care nu sânt altceva decât demoni ai iadului. Iată ce a răspuns Sfântul Mucenic Mihail Monahul când împăratul musulman i-a propus să treacă la islamism: ,,Să nu-mi fie mie aceasta, ca să las pe Dumnezeul meu şi să urmez diavolului’’ (Vieţile Sfinţîlor pe mai, ziua a douăzeci şi treia). Când turcii i-au cerut Sfântului Mucenic Gheorghe cel Nou din Sredţa să se apropie de credinţa lor deşartă, acesta a răspuns cu neclintire: ,,Nu se cade nouă, creştinilor, să luăm parte la obiceiurile voastre păgâneşti şi să purtăm cealmale pe capetele noastre. Nouă nu ni se cade să ne despărţim de Hristos, Dumnezeul Cel adevărat, Făcătorul cerului şi al pământului, şi să lepădăm Sfântul Botez. Cui să cred eu? Lui Mahomed, care nu este trimis nici de Dumnezeu, nici de Proorocii Lui nici de Apostoli. Ci s-a arătat general sârguincios al cetei satanei, având steagurile diavolului? Deci nici voi singuri nu ştiţi cui credeţi, rătăcind astfel din calea cea adevărată’’ (Vieţile Sfinţilor pe mai, ziua a douăzeci şi şasea). Înţelegem din aceste cuvinte ale Sfinţilor că există o singură cale de apropiere a islamicilor de creştini: aceea a primirii de către aceştia a singurului Dumnezeu adevărat prin Sfântul Botez.

Sunt multe voci care propun Bisericii o apropiere de budism şi celelalte religii păgâne ale Indiei, lăudând ,,înţelepciunea’’ acestor orientali. Cum să te apropii de o religie fără Dumnezeu? Căci aşa e socotit budismul. Cum să crezi în toate învăţăturile diavoleşti ale lui Buda, cel ce a cutezat să se facă pe sine dumnezeu? Cum să crezi în învăţătura satanică despre reîncarnare şi să tăgăduieşti învierea? Este cu neputinţă oricărui dreptmăritor creştin.

Multe sunt laudele care se aduc lui Confucius, un ,,înţelept’’ chinez care a lăsat o seamă de învăţături potrivnice lui Dumnezeu. Apoi japonezii, poporul acesta atât de avansat în cele ale tehnicii, au ca dumnezei o mulţime de zei pe care îi cinstesc şi la care se închină. Iată dar, că în lumea în care trăim sunt o mulţime de dumnezei mincinoşi la care se închină păgânii. Cu multă îndreptăţire a scris Sfântul Apostol Pavel Bisericii din Corint: ,,Căci deşi sunt unii numiţi dumnezei, fie în cer fie pe pământ, – precum sunt dumnezei mulţi şi domni mulţi, totuşi, pentru noi, este un singur Dumnezeu, Tatăl, din care sunt toate şi noi întru El; şi un singur Domn, Iisus Hristos, prin care sunt toate şi noi prin El’’ (I Corinteni 8, 5-6). La întrebarea Proorocului Ieremia (16, 20) ,,poate oare omul să-şi facă dumnezei, care, de altfel, nici nu sunt dumnezei?, răspunsul este, din păcate, cât se poate de categoric: poate!

Am spus aceste lucruri, iubiţi credincioşi, pentru că şi Sfânta Evanghelie a acestei Duminici ne face să fim cu luare-aminte la cunoaşterea Adevăratului Dumnezeu, în acest vălmăşag al rătăcirilor omeneşti. Aceasta deoarece vedem cu câtă uşurinţă alunecă oameni nesăbuiţi spre dumnezei străini, părăsind pe Adevăratul Dumnezeu. Cei ce fac apologia altor dumnezei şi se închină lor să nu uite cuvintele Psalmistului: ,,Că mare este Domnul şi lăudat foarte, înfricoşător este, mai presus decât toţi dumnezeii. Că toţi dumnezeii nemurilor sunt demoni” (Psalmul 95, 4-5). De fapt, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prin cuvintele Sale sfinte, pune cumva semnul egalităţii între cunoaşterea lui Dumnezeu şi viaţa veşnică: ,,Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis’’ (Ioan 17, 3). De la cine să aşteptăm mântuirea sufletelor noastre, dacă nu de la Făcătorul cerului şi al pământului?

Rugăciunea pe care a rostit-o Mântuitorul înainte de patimile Sale şi pe care o regăsim în Evanghelia acestei Duminici, mai cuprinde o cerere deosebită pentru Sfînţii Apostoli şi pentru toţi cei binecredincioşi, de care lumea de azi ţine din ce în ce mai puţin seama. Iat-o: ,,Păzeşte-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi’’.Aceste sfinte cuvinte exclud orice fel de pluralism religios, orice alternativă la Credinţa adevărată. Cuvintele acestea sunt preluate de ecumenişti şi repetate cu obstinaţie şi cu viclenie, vrând să ne arate că voia lui Dumnezeu ar si să ne unim cu toate rătăcirile lumii, să formăm ,,religia’’ unică, aceea care n-ar mai sluji Adevăratului Dumnezeu, ci l-ar adora pe antihristul cel mincios şi pierzător. Câtă întunecime de minte! Cum să se unească Biserica lui Hristos cu ereziile lumii acesteia? Cum să fie una Dreapta Credinţă cu păgânismele cele de multe feluri? Cum să se unească Adevărul cu minciuna? Cum cred ei că ar putea sta laolaltă Lumina cu întunericul?

Prin urmare, ori eşti în Biserica Dreptmăritoare a lui Hristos şi te îndrepţi spre împărăţia cerurilor, ori te afli în afara Bisericii şi atunci îţi primejduieşti mântuirea! Tertium non datur. Nu spunea şi Sfântul Apostol Pavel: ,,Este un Domn, o Credinţă, un Botez? (Efeseni 4, 5). De unde, dar, această puzderie de credinţe care de care mai rătăcite şi mai absurde? Răspunsul ni-l dă tot Mântuitorul: ,,Un om vrăjmaş a făcut aceasta’’, adicădiavolul (Matei 13, 28). Şi tot El arată calea de urmat:,,Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în hambarul Meu’’ (Matei 13, 30).

Un scriitor al Bisericii noastre Dreptmăritoare scria aşa: ,,Cine nu are Biserica mamă, nu are pe Dumnezeu ca Tată’’. Aşadar, zadarnic se revendică toţi ereticii şi ecumeniştii pământului ca fiind ai lui Dumnezeu. Lor li se va spune la judecată: ,,Niciodată nu v-am cunoscut pe voi’’(Matei 7, 23). Iar noi, fiind fiii Sfintei noastre Biserici, strigăm împreună cu Psalmistul: ,,Cine este dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu Care faci minuni’’. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile