Preot Nicolae Strizu: Cuvant la Duminica Vameșului și a Fariseului. Îngenuncherea în biserică

Iubiti credinciosi si credincoase,
Astazi suntem in Duminca a 33-a dupa Rusalii, numita a Vamesului si a Fariseului. Este deosebita aceasta duminica in calendarul ortodox pentru ca marcheaza ,,inceputul Triodului,, adica acea perioada liturgica, care ne pregateste pentru Postul Mare si Invierea Domnului, dar si pentru minunata pilda a Vamesului si a Fariseului in care ni se prezinta o invatatura deosebita despre virtutea smereniei si pacatul trufiei.
Intr-un contrast foarte puternic cu ingamfarea fariseului, ni se prezinta ,,inima infranta si smerita,, a vamesului care a fost mai castigat decat acela, inaintea lui Dumnezeu . Infatisarea, atitudinea, tinuta celor doi descrisa in Evanghelie, este prinsa si de icoanele bisericesti care il infatiseaza pe fariseu cu aroganta, plin de sine stand in mijlocul Bisericii ,cu mainile ridicate si privind cu semetie la Cele Sfinte, iar vamesul stand intru-un colt mai retras, smerit cu capul plecat, sau in genunchi…
Pentru a vedea insa care ar fi starea exterioara a omului in Biserica, in genunchi sau in picioare, vom cauta sa vorbim mai in detaliu in cele ce urmeaza dupa Scripturi, Canoane, Scrierile Sfinților Parinti si Traditia Bisericii. Aceasta chestiune, a ingenuncherii sau a neingenuncherii in Biserica, este dealtfel foarte veche si in timp s-a impartit in doua directii practice.
Un mitropolit grec pe nume Grigore Papathomas din scoala teologica mai noua, absorbita de ecumenism, scrie despre practica ingenuncherii in Biserica ca fiind ,,o uzanta rea si devianta care persista… ,,( vezi Grigorie Papathomas Ingenuncherea – indreptar canonic,Edit.Metafraze 2019). In prefata se mai arata ca ingenuncherea in Biserica este ,,o sedimentare de a lungul istoriei,, nu o traditie sau datina, dar mai ales la pagina 103 unde scrie , ,,de aceea nu ingenunchem in nici-un caz pe durata Dumnezeiestii Liturghii, indiferent de ziua savarsirii ei , fie duminica, fie intr-o alta zi a saptamanii. De altfel Dumnezeasca Liturhie( scrie el corect de aceasta data) este una si aceeasi , fie ca se savarseste duminica fie intr-o zi de rand,,. Dar afirma inca si multe altele, facand trimiteri la anumite canoane, la Sfantul Vasile cel Mare, Teodor Studitul sau Nicodim Aghioritul…, insa intr-o alambicare si o extrema ipoteza care nu este conforma sensurilor si contextului Canoanelor si scrierilor parintilor. Prima data insa, trebuie sa plecam chiar cu inceputul si contextul acestui inceput, factorii premergatori ai canoanelor stabilite in Biserica de Sfiintii Apostoli si Sfintii Parinti.
Asa deci, Canonul 66 al Sfintilor Apostoli nu vorbeste de ingenunchere, ci ,,sa nu se posteasca in ziua de duminica si sambata,, .Una insemnand Inverea Domunului si alta inceputul lumii, ambele evenimente fiind prilej de bucurie si nu de intristare si pocainta,, scrie in explicatia Canonului 66,Ioan N.Floca, canonist renumit al Bisericii. ( Vezi : Canoanele Bisericii Ortodoxe ,Note si comentarii. Sibiu 2005).
Dar mai scrie canonistul Ioan N.Floca ,,cu toate acestea insa practica bisericeasca a impus randuiala existenta astazi, dupa care se posteste fara exceptie in toate zielele posturilor respective, deci si duminicile si sambetele,,.
Cel de al doilea Canon pe care trebuie sa-l avem in vedere, este Canonul 20 de la Sinodul I Ecumenic din anul 325, care opreste ingenuncherea in anumite zile, zice canonul: ,,Deoarece sunt unii care isi pleaca genunchii Duminica si in zilele Cincizecimii, Sfantului Sinod i s-a parut ca rugaciunile sa fie aduse lui Dumnezeu stand ei in picioare,, . Dar profesorul de Drept canonic Ioan N.Floca, scrie si de aceasta data in nota aferenta, ca ,,randuiala prevazuta de acest Canon desi se va fi mentinunt un timp indelungat in biserica, totusi nu a supravietuit pana astazi si ea nici nu prezinta de altfel vreo importanta deosebita,, – mentioneaza el.
Apoi mai tarziu Canonul 90 de la Sinodul V-VI Ecumenic, numit Trulan din anii 691- 692, dezvolta mai mult acest subiect al ingenuncherii si dispune: ,, in ce chip si cand se cuvine a ingenunchea in Biserica,, oprind ingenuncherea in zilele de Duminica .
Daca totusi peste veacuri randuiala ingenuncherii in Biserica a ramas si s-a transmins pana la noi, sa vedem deci, care sunt cauzele si geneza acestui act firesc in Casa lui Dumnezeu . O lamuirire vine chiar de la alcatuitorul Pidalionului de la anul 1802 ,Patriarhul Neofit al Constantinopolului, in nota 242, de la talcuirea Canonului 90 Trulan . Redau succint :,, Dar cand si de cine s-a ridicat acest Parintesc… obicei al ingenuncherii ? nu stim sa spunem. Socotim insa…ca acesta s-a ridicat dupa dezbinare (adica dupa schisma de la 1054), poate de oarecare ai nostri (adica ortodocsi) cu covarsire ravnitori care se impotriveau obisnuintelor bisericii apusului,, .(Se stie ,ca pana astazi catolicii nu ingenuncheaza, stand in picioare si pe banci in locasurile lor).
Dar o lamurire si mai exacta o face Sfantul Meletie Pigas ,patriarh al Alexandriei, care pe la 1600 intr-o lucrare numita ,,Cartea a 3-a pentru crestini,, vorbeste despre neingenunchere, ,,papalitra,, adica tunderea rotunda de pe crestetul capului si impartasirea deasa fara pregatire, pe care catolicii le practica si astazi. Patriarhul Meletie Pigas dezvolta ideia ca dupa Schisma cea mare, acestea au fost retrase din Biserica Ortodoxa. De asemenea o lamurire ca in Biserica s-a ingenunchiat si duminica inca din primele timpuri vine si de la Matei Vlastares, care in lucrarea sa de drept canonic, Nomocanonul (1335) ne ajuta sa intelegem mai bine asupra genezei acestor randuieli si punerea lor in practica Bisericii. In nota 137 a Pidalionului,citand din Vlastares ,se vede motivatia practica a acestor canoane,adica ravna deosebita a crestinilor inca de la inceput de a petrece la rugaciune mai mult in genunchi .,, Plecarile de genunchi ce se fac indeobste adica metanile mari pentru sarutarea Sfintelor icoane si mai ales inaintea Infricosatoarelor Taine, nu le opreste acest canon (Canon 20 de la Sinodul I) si nici Canonul al 10 lea al Sfantului Nechifor, nici Duminica, nici intru-toata Cincinzecimea, dar si Sfintitele cantari care zic „inaintea Ta cadem, Celui ce Te-ai sculat din mormant, si Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos Cel ce a Inviat ” si multe altele mai zice Vlastares. Canonul nu opreste pe cele de obicei. dar mai zice canonul asa „trebuie pentru sarutarea celor Sfinte a pleca genunchiul si duminica , nu a face insa ingenuncherile cele de obicei ” am incheiat citatul din Pidalion, nota 137.
Despre ce ingenuncheri de obicei este vorba ?. Despre ingenuncherile cele multe, putem afirma. Sfantului Apostol Iacov ruda Domnului, spune Sfantul Simeon Metafrastul si altii , ca i s-au umflat genunchii ca ai camilei de desele ingenuncheri , iar Apostolii arata ca, credinciosii plecand genunchii lor se rugau lui Dumnezeu in vremea Liturghiei. Desigur ca in toata liturghia nu numai in anumite momente stateau in genunchi. De aici intelegem mai bine si Cuvantul Sfantului Vasile Cel Mare care arata ca ,,s-a impartit vremea rugaciunii in sapte stari,,( Cele sapte Laude),, pentru ca sa faca oarecare odihna la dinadinsirea( adica dinadins inaintea) ingenuncherii celei intru rugaciuni. insa nu se cade ca cineva totdeauna ingenunchiat a se ruga ci si stand si dupa canonul acesta si dupa Evangelea care zice: Cand stati rugand-va iertati …Marcu cap. 11 v 25.,,Am incheiat din nou citirea din nota 137 a Pidalionului.
Acum, iubiti credinciosi si credincioase intelegem si mai bine, de ce s-au pus aceste canoane si care este semnificatia lor, ca sa ne ridicam noi din genunchi si din pacat, spre bucuria Invierii. Dar aceasta intelegere impune si o alta perspectiva a vietii crestine :
Cand am ingenunchiat noi ,asemnea Apostolului Iacov ,sau crestinilor din Biserica primara?! Ca sa fim vrednici de ,,statul drept,, dat de canoanele amintite.! Deci daca dorim sa fim beneficiarii acestor Sfinte Canoane, pe care le invocam de atatea ori , atunci trebuie sa indeplinim pana acolo si alte Sfinte Canoane. ,,Rugati-va neincetat,, spune Mantuitorul si nu vorbim aici, doar de rugaciunea pe care o facem noi acasa, ci mai ales, de ingenuncherea zilnica la cele sapte Laude ale Bisericii si Sfanta Liturghie, asemenea primilor crestini sau a monahilor si monahiilor din manastiri… Si atunci da, de la vohodul Vecerniei de sambata pana a doua zi, sa praznuim cu trupul in pozitie dreapta Invierea Domnului.
Dar stiti, iubiti credinciosi si credincioase, ca mai mare este omul in genunchi decat in picioare, caci Insusi Mantuitorul asa s-a rugat, zice la Luca cap.22 v. 41:,, Ca plecandu-si genunchii asa se ruga…,, Iar Sfantul Apostol Pavel se ruga zicand: ,,Pentru aceasta plec genunchii mei, catre Tatal Domnului nostru Iisus Hristos,,( Efeseni cap.3 v 14)si tot despre Sfantul Apostol Pavel se scrie in Cartea Faptele Apostolilor cap. 20, ca fiind de ziua Cincizecimii in Ierusalim,, plecandu-si genunchii cu totii sau rugat,, . dar si Sfantul Vasile cel Mare zice ca,, prin fiecare plecare de genunchi si ridicare aratam cu fapta ca prin pacat am cazut la pamant si ca iubirea de oameni a Celui ce ne-a zidit am fost chemati, sus la cer,,.
De asemnea si in opera Sfantului Ioan Gura de Aur gasim scris ca pe timpul sau, crestinii mergeau la Biserica doar Duminica, caci el ii cearta duhovniceste zicand,, Ai o suta saizeci si opt de ore pe saptamana si din acestea Dumnezeu si-a oprit pentru El, numai o singura ora si tu aceasta ora o cheltuiesti in treburi lumesti, in glume si in palavrageli!,, iar in alt loc arata importanta rugaciunii zicand, din Sfantul Apostol Pavel ,,plecat-am genunchi mei si am cazut la Dumnezeu cu rugaciune,, .Dar mai zice si ca ,,trupul era in biserica dar gandul ti-a fost dat afara,,. .,,mai mult la Sfanta Liturghie cand avem folos mare sufletesc si atunci vine diavolul si ne impiedica rugaciunea ,,. (Margaritarele Sfantului Ioan Gura de Aur pag.152-153.
In alt loc mai zice Ioan Gura de Aur ,,Ca sa nu plecam din Biserica in timpul Sfintei Liturghii ci sa stam cu frica si cu cutremur ,cu ochii plecati jos, dar cu sufletul inaltat… sa suspinam dar cu inima sa ne bucuram. Nu vedeti oamenii care stau inaintea imparatului acesta pamantesc, cel trecator si muritor, nu clintesc, nu vorbesc ,nu arunca ochii ici si colo si stau infricosati si cu cutremur, ia pilda de la ei omule… si infatiseaza-te inaintea lui Dumnezeu asa cum te-ai duce inaintea imparatului celui pamantesc, dar trebuie sa te infatisezi, cu mult mai multa frica ,inaintea imparatului celui ceresc ,,.( Omiliile pentru pocainta ,ale Sfantului Ioan Gura de Aur pag, 179.)
Deci, iubiti credincioasi si credincioase stam in fata Sfintei Mese, unde Insusi Mantuitorul Isus Hristos este prezent in Sfantul Potir . Cum am putea sa ne raportam altfel, in fata Imparatului Ceresc, decat ingenunchiati? .Supusii regilor sau ai imparatilor ingenuncheau inaintea lor, pana cand acestia le dadeau voie sa se ridice . Cu atat mai mult inaintea lui Dumnezeu ,mult mai mult, pentru ca neputinciosi si nevrendinci suntem noi si mai bine cadem inaintea Atotputernicului .
Spune randuiala Sfintei Liturghii, la Prefacere ,,preotul si diaconul cad in genunchi,, (Liturghier,Ed. 2000) Aici intr-adevar suntem de acord cu mitropolitul citat, ca ,,Dumnezeasca Liturghie este una si aceiasi fie ca se savarseste duminica sau intr-o zi de rand,,. Dar si poporul in timpul Epiclezei sta ingenunchiat dupa cum marturieste si mitropolitul Bartolomeu Anania in,, Cartea deschisa a imparatiei,, :..Poporul se roaga in genunchi cantand lin ,…Pe Tine te laudam ,pe Tine te binecuvantam…
Dar maretia acestui act este descrisa si in vedenia imparatului Amfilog al Arabiei care a mers in urma parilor facute de iudei la Ierusalim cu o armata foarte mare ca sa ii nimiceasca pe crestini. Dar cand ajunse el la Biserica Sfantului Mormant , a avut o vedenie infricosatoare in timpul Sfintei Liturghii. La Prefacere, scrie in Descoperirea Sfintei Liturghii, el vede ca Biserica s-a umplut de ingeri si toti au raspuns. Amin. Cand preotul a zis Luati, mancati, acesta este trupul Meu …atunci toti ingerii au ingenuncheat odata cu preotul si fara sa vrea imparatul a cazut brusc si el in genunchi , iar inainte de Tatal Nostru a vazut pe Arhanghelii Mihail si Gavril, ingenunchind in mijlocul Bisericii si rostind cu toti ceilalti ,,Tatal nostru care esti in ceruri,,. Desigur cartea Descoperirea Sfintei Liturghii, ne arata multe alte minuni ce se intampla in timpul Sfintei Liturghii, iar despre Amfilog spune ca a devenit crestin si dupa ce L-a marturisit pe Hristos in fata imparatului Babilonului caruia ii era vasal, acesta i-a taiat capul devenind astfel un mucenic al Bisericii .
Sunt multe alte exemple si invataturi despre o atitudine corecta si smerita in Biserica, dupa cum ne arata si Sfanta Evanghelie de astazi. Nu este pacat plecarea genuchilor in Biserica, dimpotriva si nici Canoanele dupa cum se vede, nu pedepsesc pe cei care adopta o astfel de atitudine, pentru ca este un act de evlavie si de smerenie, mai ales in aceste zile cand viata omului nu mai este una liturgica si euharistica, ca la inceput, cand era atat de evidenta diferenta dintre caracterul aspru al pocaintei si triumful Invierii. Ca urmare, ceea ce am primit noi de la inaintasii nostri, adica traditia seculara a Bisericii Ortodoxe Romane, este aceea a ingenuncherii, pentru ca spune iarasi parintele canonist Ioan N.Floca ,,un obicei indelungat in biserica are putere de lege,, iar celor care rastalmacesc datinile si invataturile Bisericii, le sunt potrivite cuvintele Sfantului Cuvios Cleopa Ilie: ” Nu roadeti oasele tari ale Scripturii avand dintii intelegerii de lapte „, sa alegem iubiti credinciosi calea Vamesului, perspectiva celui ce mai indreptat s-a intors la casa sa . Amin!