Materialismul dialectic a lăsat urme greu de șters în conștiințele celor care s-au infestat de această ideologie. Acesta a mers braț la braț cu idealurile Consiliului Mondial al Bisericilor care a desăvârșit ideologia ecumenistă și a pus-o în aplicare tacit în cel mai crunt mod. Arestarea episcopilor, a preoților și a călugărilor a servit atât idealurilor comuniste, cât și celor ecumeniste. De aici reiese că ambele au fost inspirate de același duh demonic.
Acest lucru și-a pus amprenta mai apoi și în învățământul teologic care devine interesat din ce în ce mai puțin de unirea minții omului cu Dumnezeu și din ce în ce mai mult de o unire politică între toate confesiunile creștine. Acest lucru se realizează acum prin studierea sistematică a ecumenismului și prin trecerea pe un plan secundar a asceticii și misticii creștine.
Preoții ideologizați astfel nu mai percep ecumenismul ca pe o erezie pierzătoare de suflet, ci consideră că procedează corect în această săptămână când organizează rugăciuni comune cu cei de alte confesiuni. Cei care cred că Sinodul Creta a fost ,,mare și sfânt” nu-i pot înțelege pe cei care le spun că nu a fost așa. În documentele acestui sinod se pot vedea niște texte ambigue în care cuvântul ,,mântuire” nu e de găsit. Sigurele fraze clare sunt cele care sugerează pedepsirea preoților care luptă pentru puritatea Ortodoxiei! Și abia atunci înțelegem că acolo s-a semnat, de fapt, trădarea Ortodoxiei.
Pentru a înțelege corect lucrurile, e nevoie de minți îndumnezeite. Dar tocmai de acest lucru ideologia ecumenistă se ferește ca de foc și îi cere Ortodoxiei să renunțe la conceptul de îndumnezeire!
Primul lucru pe care Sfântul Apostol Pavel îi întreabă pe ucenicii din Corint este: ,,Primit-ați voi Duhul Sfânt când ați crezut?” (Fapte, 29,2) Aceștia îi răspund că nici nu au auzit de Duhul Sfânt, deoarece fuseseră botezați în botezul pocăinței a lui Ioan. Pavel îi botează în numele Domnului Iisus Hristos și Duhul Sfânt S-a pogorât asupra lor și au început să facă minuni. Asta înseamnă că erau deja despătimiți. Ortodocșii cred în teofanii și în minuni și sunt interesați de respectarea poruncilor evanghelice ( iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui) ca lucrări ale Duhul Sfânt. Asta presupune lupta cu păcatul, preocuparea pentru mântuirea aproapelui și stabilirea unei relații cât mai frumoase cu Dumnezeu pentru a gusta bucuria divină încă din această viață.
Ecumeniștii ignoră minunile și teofaniile și sunt interesați de politizarea și mercantilizarea Ortodoxiei cu riscul de a călca în picioare Canoanele Ortodoxe.
Unirea minții cu Dumnezeu nu se poate face în tovărășia patimilor sufletești și/ sau trupești, de aceea aceleași duhuri necurate scornesc alte ideologii pierzătoare de suflet prin care unele păcate mari, despărțitoare de Dumnezeu precum avorturile, vrăjitoria și desfrânarea sunt acceptate tacit.
În loc să fie condamnată masoneria, avem încă de la începutul secolului trecut patriarhi ecumenici masoni care deturnează Ortodoxia din misiunea ei îndumnezeitoare. Masoneria i-a cooptat și pe unii clerici și astfel se explică ascultarea oarbă de ideologii străine de Ortodoxie ale unora care propovăduiesc cu zel ecumenismul.
Ortodoxia este preocupată de omul interior, despătimit, iluminat și îndumnezeit sub călăuzirea Duhului Sfânt, pe când ecumenismul este preocupat de omul aparențelor, la fel ca fariseismul din vremea Mântuitorului.
Ecumeniștii vor, de fapt, o aparență de viață creștină și o aparență de biserică, în care Duhul Sfânt este ignorat. Pentru ecumenism, iubirismul este o mască fragilă care pică la prima probă. Cum poți iubi pe cineva și să nu-i dorești bucuria veșnică și vremelnică în tovărășia Duhului Sfânt? Dacă Duhul Sfânt este Duhul Adevărului, cum pot dobândi Duh Sfânt cei care hulesc icoanele, cei care o hulesc pe Maica Domnului sau cei care săvârșesc practici păgâne? De aceea Canoanele Ortodoxe interzic cu desăvârșire rugăciuni comune cu cei de alte confesiuni și religii. De ce? Ca să putem agonisi Duh Sfânt, care este scopul viețuirii creștine. Rugăciunea în comun cu cei de alte confesiuni presupune părtășia cu duhurile căzute care au dus la apariția sectelor respective. Dacă ne rugăm împreună cu ei, Duhul Sfânt ne părăsește, iar ei nu-și pot vedea căderea. Dacă nu ne rugăm împreună cu ei, îi încurajăm să caute Adevărul, iar aceasta e o dovadă de iubire, nu de ură.
Așadar nu unirea Adevărului cu minciuna reprezintă scopul viețuirii creștine, ci despătimirea, iluminarea și îndumnezeirea, sub călăuzirea Duhului Sfânt. Și atunci îi întrebăm pe ecumeniștii care recită rugăciuni comune:
1) Primit-ați voi Duh Sfânt?
2) Dacă Duhul Sfânt este Duhul Adevărului, iar voi acceptați minciuna, cui vă rugați?
3) Dacă scopul vostru nu e dobândirea Duhului Sfânt, ci unitatea în diversitate, cum îi ajutați pe oameni să se mântuiască?
4) Dacă nu vă mai interesează mântuirea sufletelor noastre, în ce vreți să transformați Sfintele Altare Ortodoxe?
În concluzie, unitatea creștinilor este o lucrare de Duh Sfànt și se realizează pe verticală prin comuniunea omului cu Dumnezeu. Oamenii care au același duh (Duhul Sfânt!) comunică și se comunică răspândind roadele Acestuia. Noi pentru aceasta ne rugăm.
Ideologia ecumenistă privește unitatea credinței ca pe o lucrare omenească, pe orizontală. Ei consideră că unitatea creștinilor a fost pierdută, nu sfidată intenționat de către întemeietorii de secte. Nu există altă unitate în afara unității dintre mintea omului și Duhul Sfânt. Nici Hristos nu S-a rugat pentru lume, ci doar pentru cei care L-au urmat. Cine dorește unitatea tuturor creștinilor și chiar a tuturor credințelor are o singură opțiune: să dobândească el însuși Duh Sfânt, să facă misiune și să-i întoarcă pe neortodocși la Ortodoxie urmând exemplul sfinților.
Dumnezeu să ne ajute pe toți să facem voia Sa! Amin.
Sora Pelaghia
Am impresia că ne scapă niște lucruri…
Ne tot lamentăm în legătură cu ceea ce fac ecumeniștii, fără să realizăm că de fapt problema nu mai e la ei, ci la noi…Ecumeniștii au făcut o alegere și au oficializat-o la nivel instituțional, pentru a fi clar pentru toată lumea…
Deci, dacă ei au ales,dacă ei vor să fie ecumeniști, de ce aveți pretenția să fie cum vreți voi (ortodocșii) și nu cum vor ei (ecumeniștii)? Dacă alegerea lor este să fie ecumeniști, este dreptul lor, în virtutea darului libertății primit de la Dumnezeu…De ce nu-i lăsați în pace?De ce vă țineți scai de ei?De ce nu-i lăsați să meargă pe calea pe care singuri, conștient și asumat o urmează?Și care cale, ecumenismul/erezia nu-i a noastră, ci a lor?Și dacă nu-i a noastră, de ce-i urmăm?De ce mergeți pe ea, de ce nu o părăsiți?
De aceea, repet, problema nu e la ecumeniști sau cu ecumeniștii, ci cu ,,ortodocșii” aflați în comuniune/erezie cu ecumeniștii…Problema este că ,,ortodocșii” nu mai vor să iasă din erezie…Problema este că ,,ortodocșii” petrec de bunăvoie în erezie și nu mai vor să iasă din ea, sub pretextul că erezia este în Biserică și atunci pe ei nu-i afectează sau …nu e problema/treaba lor…
,,Ortodocșii” privesc ,și acuma, în săptămâna de rugăciune în comun a ecumeniștilor, și nu realizează că de fapt ecumeniștii din Biserică nu fac altceva decât să se roage împreună cu frații lor de credință din CMB, în vederea dobândirii unității (în diversitate) mult dorite…
Dar, în schimb, ,,ortodocșii” nu bagă de seamă ceva mult mai grav : că ei înșiși au o problemă sau că problema nu e cu ecumeniștii,care acuma știm cine și ce sunt, ci problema este cu ,,ortodocșii” care nu se despart de acești ecumeniști; cu ortodocșii care petrec în erezie/comuniune cu acești ecumeniști oficializați, cu ecuson sinodal; cu ,,ortodocșii” care nu vor să iasă din erezie și care petrec nestingherit în erezie, tocmai împreună cu acești ecumeniști de a căror fapte și credință ei se miră…Se miră, dar îi urmează; se miră , dar petrec împreună cu ei (cu ecumeniștii) în erezia lor.
Asta este problema reală : că,,ortodocșii” s-au obișnuit cu erezia, petrec în ea (pentru că nu există, în acest caz, altă cale de ieșire din erezie decât îngrădirea de ea), au statut de membru al CMB și sunt uniți în cel mai înalt grad, prin comuniune, cu ecumeniștii, a căror credință, oficială,mărturisită de la tribuna Sinodului, este eretică…
După 2016, ecumenismul este legiferat.Iar când spui ecumenism, spui erezie, oricum ai învârti-o…
Concluzie: nu vă mai mirați de ceea ce fac ecumeniștii în această săptămână de rugăciune a lor, ci mirați-vă de ,,ortodocșii” care nu mai vor să iasă din erezia acelora și pe care, după această săptămână de rugăciune în comun a ,,ecumeniștilor de pretutindeni” uniți (-vă) sub stindardul păcii și înțelegerii ( mânată de dragoste fără frontiere), îi vom vedea din nou cum umplu Bisericile celor de care acum se miră, adică a ecumeniștilor…
Deci, problema nu sunt ecumeniștii, care nu fac altceva decât ceea ce sunt, cred și mărturisesc, ci ,,ortodocșii” care una spun și alta fac, petrecând în erezie…
Pentru faptul că ne aflăm în erezie/ecumenism sunt de vină ecumeniștii care ne-au băgat în el, dar pentru faptul că ,,ortodocșii” nu vor să iasă din el sau petrec de bunăvoie în el sunt de vină oare tot ecumeniștii?Este vina ecumeniștilor că ,,ortodocșii” refuză să iasă din erezie/să se îngrădească de erezie?Este vina ecumeniștilor că ,,ortodocșii” nu aplică canoanele Bisericii (respectiv Canonul 15 l-ll Constantinopol, în cazul de față) pentru a rezolva problema?
Cine să aplice Canonul, ecumeniștii? Ei să rezolve problema ortodocșilor? Pentru ei nu este o problemă ecumenismul, ei chiar asta își doresc. Așadar, dacă ortodocșii nu iasă din ecumenism/erezie, cu siguranță că ecumeniștii nu îi vor scoate din el…
Deci, pentru cine nu vrea ecumenism, să iasă din el, iar pentru cine vrea în erezie, e alegerea lui…
Ca să vedeți ce siguranță îți dă Sfântul Duh:”chiar dacă tot universul ar spune altfel,eu tot așa spun!”,le-a spus Sfântul Maxim celor cinci patriarhi monofiziti.”Și nu te împărtășești cu noi?””Nu!”le spune marele Maxim.”Păi spunem Crezul la fel”,îi spun ei.”Da, forma este aceeași, dar fondul diferă!”,le spune Sfântul Maxim. Dumnezeul meu nu este identic cu al vostru!Al meu are două firi,al vostru numai una”Magistral!Exact ca acum!Numai că acum în loc de Typos,avem actele sinodului din Creta.De aceea și noi,nu putem spune Crezul și nu ne putem împărtăși cu ecumenistii!Forma este identică (același locaș, aceleași veșminte, aceleași cântări. Dar,diferă fondul (esența, viața Ortodoxiei).Noi credem în alt Dumnezeu decât ei.Dumnezeul nostru este închinat în Sfânta Treime și este Unic în Trei Persoane!Ei,prin CMB,se închina la vreo 350 de dumnezei.Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește!
Da, iar ,,Biserica” lor, pe care acuma se căznesc să o ,,refacă”, adică ,,noul Babilon”/,,Biserica crezurilor” ecumeniste, nu este Biserica noastră.
Biserica noastră, mărturisită în Crez, este Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, mărturisită de Sfinții Apostoli și de Sfinții Părinți, iar ,,Biserica ecumeniștilor” este cea care cuprinde toate ereziile condamnate de Biserică, este ,,Biserica” Unită (în diversitate a tuturor ) Crezurilor…Aceasta este Biserica ecumeniștilor…Pentru ei, unitatea Bisericii a fost pierdută, iar ei încearcă acuma să o refacă, având ,,dragoste” (mai mare decât a Sfinților Părinți) pentru toată ,,lumea” și înțelegere/toleranță pentru orice Crez, care în noua ,,Biserică” (ecumenistă) Unită a Crezurilor este acceptat, indiferent de conținut…
In săptămâna de spurcăciune, care se desfășoară și la Cluj, Andreicut prezent la uniați pomenind pe papa Leon
Biserica numește un astfel de episcop, pseudo-episcop sau minciuno-episcop…
Deci, ceea ce face un pseudoepiscop nu este nefiresc, ci este în conformitate cu titulatura dânsului, asumată sinodal.
Durerea cea mare este că ,,ortodocșii” de sub dânsul îl consideră vrednic urmaș al Sfinților Apostoli, care drept învață cuvântul adevărului și , îl pomenesc ca atare, păstrând comuniunea cu dânsul, fapt care consfințește credința comună a celor aflați în comuniune cu dânsul (căci comuniunea este condiționată în mod absolut de mărturisirea aceleași credințe).
Deci, aceste lucruri care se întâmplă în acea episcopie/mitropolie , se întâmplă cu acordul tacit al ,,ortodocșilor” și cu complicitatea lor, căci dacă aceștia ar reacționa, episcopul fie ar înceta , fie ar fi schimbat.
Episcopul nu e patron în Biserică, Biserica nu este proprietatea dânsului…Hristos Domnul este Stăpânul -Capul Bisericii, iar episcopul este slujitor al ei, iar atunci când acesta nu ascultă/urmează mai marilor lui, Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți, nici noi nu trebuie să urmăm lui, căci un creștin (oaie cuvântătoare) nu trebuie să urmeze un lup, îmbrăcat în piele de oaie (fie ele și veșminte arhierești), ci trebuie să urmeze pe ,,cel ce intră pe ușă” , căci acela este păstorul adevărat. Iar ușa este Hristos, Adevărul, nu ecumenismul/erezia.Un păstor/episcop aflat în erezie este fur. Iar ,,furul nu vine decât să fure și să-njunghie și să piardă”(Ioan 10,10) ,ne spune Mântuitorul nostru.
Așadar, cauza acestor manifestări o reprezintă atât episcopul, cât și ,,ortodocșii” care-l urmează și care permit aceste lucruri în Biserica lor (nu a episcopului ecumenist).
Aceste manifestări sunt cauzate de apostazia generală care a cuprins creștinii din Biserică împreună cu păstorii lor ecumeniști…Toată lumea care nu ia atitudine se face părtașă la aceste lucruri…Iar atitudinea nu trebuie luată numai în această săptămână, căci ceea ce vedem în această săptămână este doar efectul sau coaja problemei…Cauza o reprezintă episcopii ecumeniști din Biserică. Adică minciunoepiscopii pe care ,,ortodocșii” îi urmează, de care ascultă și pe care îi susțin!…Cine îi susțin?Cine sunt susținătorii lor?,,Ortodocșii” aflați în comuniune cu ecumeniștii…!
Comuniunea păstrată cu ecumeniștii reprezintă recunoașterea autorității lor, validarea lor ca episcopi ortodocși, vrednici urmași ai Sfinților Apostoli și ai Sfinților Părinți, care drept învață cuvântul adevărului…