AtoBunul Dumnezeu să-l odihnească cu drepții Săi în Împărăția Cerească!Amin!
Cineva l-a întrebat odată: „De unde veniți, domnule Grigorie Vieru?”. A răspuns poetul: „Vin din Basarabia, unde românii sunt săraci de mângâiere. Mângâierea noastră e Limba Română. Mângâierea noastră e iubirea. Mângâierea noastră e credinţa în Dumnezeu”.
Întrebat de un ziarist ce I-ar cere lui Dumnezeu, scriitorul a rostit, parafrazând vorbele episcopului Dionisie Romano (episcop ortodox, cărturar și traducător român, membru de onoare al Academiei Române.): „Doamne, nu pedepsi România pentru păcatele fiilor ei!”. La ce păcate se referea oare stihuitorul? Cu siguranță, la cele ce țin de împuținarea dragostei față de Dumnezeu, Neam și Limbă. Poetul simțea că atunci când unui popor îi slăbește puterea de a-şi iubi şi de a-și respecta valorile, atunci se află în declin; când viața lui se macină din pricina rătăcirilor, a indiferentismului religios, a luptelor fratricide pentru putere, uitându-şi credința strămoșească și istoria, atunci patria se stinge.
Scrisoare din Basarabia
Cu vorba-mi strâmbă şi pripită
Eu ştiu că te-am rănit spunând
Că mi-ai luat şi grai şi pită
Şi-ai năvălit pe-al meu pământ.
În vremea putredă şi goală
Pe mine, frate, cum să-ţi spun,
Pe mine m-au minţit la şcoală
Că-mi eşti duşman, nu frate bun.
Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi și vă sărut.
Credeam că un noroc e plaga,
Un bine, graiul cel sluţit.
Citesc azi pe Arghezi, Blaga –
Ce tare, Doamne-am fost minţit!
Cu pocăinţă nesfârşită
Mă rog iubitului Iisus
Să-mi ierte vorba rătăcită
Ce despre tine, frate, am spus.
Mamei
Întors teafăr dintr-un lung război,
Aș veni la tine-ntâi și-ntâi.
Ori sosind din cosmos înapoi,
Aș veni la tine-ntâi și-ntâi.
Dacă m-aș preface-n împărat,
Aș veni la tine-ntâi și-ntâi.
Din vreo ocnă grea eliberat,
Aș veni la tine-ntâi și-ntâi.
Revenind de pe străin pământ,
Aș veni la tine-ntâi și-ntâi.
Dacă m-aș întoarce din mormânt,
Aș veni la tine-ntâi și-ntâi.
Aș veni, măicuță,-n prima zi,
Aș veni la tine-ntâi și-ntâi,
Chiar de-aș ști că nu te voi găsi,
Aș veni la tine-ntâi și-ntâi.
Țară mică și sinucigașă
Țară mică și sinucigașă!
Vai de capul tău, sărmană țară,
Toți te jefuiră și scuipară,
Iar la urmă o făcuși și tu!
O istorie întreagă căutară,
Să te ardă și să te sfâșie,
Nici țărâna să nu-ți mai rămâie,
Numai amintirea-ți de ocară!
Și ce n-au putut să-ți facă-n veac,
Liftele păgâne și străine
O făcuși tu, țara mea, mai bine,
Cu o sete fără de egal!
Vai de capul tău, nenorocito!
Din tot ce-am fost nimic n-o să rămână,
Nici măcar o mână de țărână,
Care să spună că am fost aici!
Reaprindeţi candela
Reaprindeţi candela-n răscruce
Lângă busuiocul cel mereu-
Degerat la mâni și la picioare
Se întoarce-acasă Dumnezeu.
Doamne, Cel din Slăvi creștine
Ce păcate oare-ai săvârșit
Că te-au dus acolo și pe Tine
În Siberii fără de sfârșit ?!
Toate le ierţi,
Doamne de Sus,
Cu blândeţe mareaţă
Chiar și pe cei care te-au dus
În Siberii de gheaţă.
Ninge frigul și pustiul plouă
Degerată-mi este inima
Doamne, bine nu ne-a fost nici nouă
Fără sfatul și lumina Ta
Doamne, intră si-n a mea chilie
Si-amândoi, răniţi și îngheţaţi
Sa ne încălzim cu bucurie
Unul lângă altul ca doi fraţi.
Toate le ierţi,
Doamne de Sus,
Cu blândeţe mareaţă
Chiar și pe cei care te-au dus
În Siberii de gheaţă.
Reaprindeţi candela – GRIGORE VIERU
Reaprindeţi candela-n răscruce
Lângă busuiocul cel mereu-
Degerat la mâni și la picioare
Se întoarce-acasă Dumnezeu.
Doamne, Cel din Slăvi creștine
Ce păcate oare-ai săvârșit
Că te-au dus acolo și pe Tine
În Siberii fără de sfârșit ?!
Toate le ierţi,
Doamne de Sus,
Cu blândeţe mareaţă
Chiar și pe cei care te-au dus
În Siberii de gheaţă.
Ninge frigul și pustiul plouă
Degerată-mi este inima
Doamne, bine nu ne-a fost nici nouă
Fără sfatul și lumina Ta
Doamne, intră si-n a mea chilie
Si-amândoi, răniţi și îngheţaţi
Sa ne încălzim cu bucurie
Unul lângă altul ca doi fraţi.
Toate le ierţi,
Doamne de Sus,
Cu blândeţe mareaţă
Chiar și pe cei care te-au dus
În Siberii de gheaţă.