Raspuns la asertiunile ecumenistilor romani

Propaganda ecumenista patriarhală se opinteşte din răsputeri să ne convingă precum că adunarea tâlharească din Creta a fost, de fapt, un sfânt şi mare sinod, care a hotarât ce e mai bine pentru Biserica lui Hristos, că nu există motive de îngrijorare şi nu înţeleg dumnealor de ce se agită lumea şi nu acceptă ceea ce au semnat ei acolo. Însuşi domnul Daniel Ciobotea a simţit nevoia să-şi aranjeze un interviu în care repeta câteva din clişeele propagandistice. Voi reda în continuare aceste sloganuri, cu scurte comentarii, şi la sfârşit fiecare îşi va forma o părere.
1.În Creta nu s-au formulat dogme noi. Perfect adevărat. Nici n-aveau cum, deoarece Dogmele necesare mântuirii noastre au fost definite de Sfintele Sinoade Ecumenice. (Aci simt nevoia să definesc, conceptul de dogmă pentru pentru ca fiecare din noi să înţelegem cât mai bine unde ţintesc ecumeniştii. Aşadar, dogma este;
– un adevăr de Credinţă descoperit de Dumnezeu,
– formulat de Biserică,
– necesar pentru mântuire,
– propovăduit credincioşilor,
– neschimbabil, în sensul că odată formulată de Biserica infailibilă, dogma aşa rămâne în vecii vecilor.
Ca exemple, avem dogma Sfintei Treimi, dogma Întrupării Mântuitorului, etc. Când rostim Crezul, noi afirmăm aceste dogme, deoarece Simbolul Credinţei e definit drept un compendiu de dogme).
În cuprinsul lui avem şi dogma privitoare la Biserica lui Hristos: ,,(Cred) într-Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică’’. Acesta este un enunţ, o sfântă dogmă care nu se va schimba în vecii vecilor. Ea defineşte Biserica lui Hristos cu limpezime, fără echivoc, fără putinţa de răstălmăcire. Şi insist, accentuez caracterul unicităţii Bisericii. Nu există mai multe Biserici, nici surori, nici antagonice, nici incomplete, nici mai apropiate sau mai îndepărtate de Adevăr, nici creştine. Avem Sfânta Biserică Ortodoxă, unică, indivizibilă, inconfundabilă.
Această sfântă dogmă au căutat să o desfiinţeze corifeii din Creta, prin faptul că au recunoscut ,,calitatea’’ de ,,biserică’’ tuturor sectelor şi grupărilor eretice. Întotdeauna am spus că între Biserică şi erezie există o incompatibilitate de neînlăturat. Cele două noţiuni nu pot fi apropiate şi conciliate, oricât s-ar strădui ecumeniştii, la fel cum Hristos nu se împacă cu Veliar, adică cu diavolul (II Corinteni 6, 15). Intenţia cretanilor e clară: Biserica Ortodoxă nu se poate uni cu sectele şi ereziile, dar dacă le numim pe acestea ,,biserici’’, unirea devine posibilă şi de-aici ar rezulta biserica mincinoasă al cărei ,,dumnezeu’’ ar fi antihrist, cel care se va substitui Domnului nostru Iisus Hristos! Conchidem că în Creta nu s-au formulat dogme noi, ci s-a încercat impunerea unei anti-dogme, contrară Adevărului Dumnezeiesc.
2.Nu s-au dat canoane noi. Să avem iertare, canoane s-au dat, doar că nu sunt numite astfel. Ceea ce s-a semnat acolo, sunt de fapt canoane, din moment ce au pretenţia ca să fie impuse ca normative în întreaga Biserică. Şi acestea sunt absolut opuse Sfintelor Canoane ale Bisericii, de n-ar fi să amintim decât de căsătoria dintre persoane ortodoxe şi neortodoxe. Lista Sfintelor Canoane călcate în picioare de ereticii cretani este lungă, şi cred că ar merita efortul de a le enumera. E la îndemâna oricui să vadă acest lucru, mai mult decât evident.
3.Nu s-a schimbat nimic în Sfintele Slujbe, caută să ne convingă ecumeniştii de serviciu. Aţi făcut schimbări chiar în cuprinsul Sfintei Liturghii, prin faptul că aţi introdus în ectenii pe ,,conducătorii ţării, pe mai-marii oraşelor şi ai satelor’’, ceea ce nu se regăseşte în textul original al Sfintei Liturghii. Ştim cine sunt conducătorii, ştim cine sunt mai-marii: majoritatea sunt oameni care n-au nimic de-a face cu Sfânta Biserică Ortodoxă, decât în măsura în care luptă împotriva ei. Există şi intenţia mărturisită de a scoate din Rânduiala Proscomidiei, rugăciunea pentru morţi. Aţi cenzurat Prohodul Domnului. Aţi eliminat din Molitfelnic rânduiala Slujbei din Duminica Ortodoxiei. Aţi schimbat din temelii rânduiala după care se primesc ereticii, păgânii şi evreii în Biserică, aşa încât aserţiunea că nu s-a schimbat nimic e mincinoasă. Veţi vedea ce schimbări vor urma, până când Sfânta Liturghie va fi înlocuită.
4.Contribuţia domnului Daniel Ciobotea şi a delegaţiei române la ,,sinodul’’ din Creta a fost extraordinară. Aci nu se poate să nu fiu de acord, şi-i felicit pe cei care recunosc acest fapt şi se mândresc cu el. Recunosc ei înşişi meritele pe care le au pentru introducerea şi proliferarea ereziilor în Biserică. Mărturisirea aceasta îi încriminează teribil şi vor avea de dat greu răspuns la Judecata lui Hristos.
5.Oprirea pomenirii episcopilor nu trebuia să se producă acum. Va veni vremea, cine ştie când, în viitor, şi atunci va fi justificată. Cu alte cuvinte, văzând casa care arde, aşteptăm până se face scrum, şi-apoi ne organizăm ca să stingem incendiul.
6.Ni se spune să avem încredere în episcopii noştri pentru că le datorăm ascultare. Ei ştiu ce fac şi ce hotărăsc şi, oricum, ei vor răspunde în faţa lui Dumnezeu pentru noi. Da, vor răspunde, dar asta nu va înlătura vina noastră de a fi rămas indiferenţi când Sfânta Credinţă Ortodoxă a fost primejduită, chiar de cei întâi chemaţi să o apere. Şi să nu uităm că episcopii trebuie să asculte ei înşişi de Biserică, de toate bunele rânduieli statornicite de aceasta, de-a lungul secolelor, şi nicidecum să hotărască împotriva sfintelor dogme şi a sfintelor canoane.

Pr. Ioviţa Vasile