Este relatată destul de amplu, în forme metaforice, de Sfântul Ioan Evanghelistul în Cartea Apocalipsei cap. 12. Scriitorul Sfânt ne înfăţişează Femeia cu aceste alese cuvinte: ,,O Femeie înveşmântată cu soarele; şi luna era sub picioarele ei şi pe cap purta o cunună de douăsprezece stele. Şi era însărcinată şi striga, chinuindu-se şi muncindu-se să nască’’ (vers. 1-2). Imaginea Femeii are o dublă semnificaţie:
1.Maica Domnului, în vremea Naşterii Mântuitorului
2.Sfânta Biserică, în vremurile de prigoană antihristică. Aceasta se va chinui să nască făpturi pentru Împărăţia lui Dumnezeu, prin Taina Sfântului Botez, interzis cu asprime în vremea de care vorbim. Când va începe persecuţia lui antihrist – ,,strâmtorarea cea mare, cum n-a fost de la începutul lumii şi nici nu va mai fi’’, (Matei 24, 21) – Biserica se va retrage în locuri pustii, ,,unde are loc gătit de Dumnezeu, ca să o hrănească pe ea, acolo, o mie două sute şaizeci de zile’’ (vers.6). Acest număr împărţit la 30 de zile, are ca rezultat 42 de luni, adică trei ani şi jumătate, sau ,,vreme vremuri şi jumătate de vreme’’ (Apocalipsa 12, 14).
Diavolul va încerca distrugerea Bisericii lui Hristos şi în acele locuri pustii, însă cei bine-credincioşi vor fi acoperiţi de Harul lui Dumnezeu, cum vedem din descrierea Sfântului Ioan:
,,Dar Femeii i s-au dat cele două aripi ale marelui vultur (darurile proniei Dumnezeieşti, n.a.), ca să zboare în pustie, la locul ei, unde e hrănită acolo vreme vremuri şi jumătate de vreme.
Atunci şarpele (diavolul) a aruncat din gura lui, după Femeie, apă cau râu, ca să o ia râul.
Şi pământul i-a venit femeii în ajutor, căci pământul şi-a deschis gura sa şi a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul, din gură.
Şi balaurul s-a aprins de mânie asupra Femeii şi a pornit să facă război cu ceilalţi din seminţia ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Iisus.
Şi a stat pe nisipul mării’’ (Apocalipsa 12, 14-18).
Ultima propoziţie arată precaritatea existenţială a diavolului, nisipul semnificând o stare nesigură, de scurtă durată, cu o prăbuşire iminentă.
Studiind cu mare atenţie acest capitol 12 al Apocalipsei, încerc câteva concluzii necesare vieţuirii noastre, în vremurile prezente, premergătoare antihristului, şi în cei trei ani de prigoană sălbatică a acestuia:
-Retragerea în pustie se va face cu voia lui Dumnezeu.
-Acolo, Sfânta Biserică va sta sub purtarea de grijă Dumnezeiască şi acest fapt este garanţia indubitabilă a biruinţei ei (,,nici porţile iadului nu o vor birui’’, Matei 16, 18).
-În vremea de-acum, unii din fiii Bisericii s-au şi retras din tumultul societăţii acesteia păcătoase şi se pregătesc, după puteri, pentru marea prigoană care va veni.
-Ceilalţi, cei mai mulţi, au rămas să ducă lupta cea bună în societate, pentru că e absurd ca toţi să se retragă în pustie, tocmai ce şi-ar dori vrăjmaşii Bisericii. În momentul de faţă, putem supravieţui în societate, fără a face compromisuri înaintemergătorilor lui antihrist.
-Semne premergătoare venirii antihristului: apostazia, care se petrece sub ochii noştri, foarte probabil va avea loc al treielea război mondial, zidirea templului din Ierusalim, cel de-al treielea, în care vor avea loc ceremoniile de întronizare a antihristului.
-Un lucru să-l păstrăm în minţile noastre: fără ajutorul lui Dumnezeu va fi imposibil să străbatem vremurile antihristului; cu purtarea Sa de grijă, îi va fi cu neputinţă antihristului să biruiască. Corabia mântuirii, Sfânta Biserică, are la cârma ei pe Fiul lui Dumnezeu Cel Întrupat în istorie, şi aceasta ne e de-ajuns.
Cinstiţi cititori din ţară şi străinătate,
Link-ul de mai jos este pentru cei care vor să apere Sfânta Credinţă Ortodoxă împotriva ereziilor ecumeniste şi, în acest sens, doresc să semneze petiţia Bisericii din Bihor pentru înlaturarea ,,episcopului’’ apostat Drincec Sofronie. Vă binecuvântez pe toţi şi vă mulţumesc.
https://www.petitieonline.com/susinem_demersul_credincioilor_bihoreni_de_trimitere_in_judecat_a_episcopului_sofronie_drincec
Presbiter Ioviţa Vasile