Este un lucru de dorit. Mare păcat să nu avem Mitropolie la Constanța, unde Biserica noastră a fost întemeiată prin ostenelile a doi dintre Apostolii Mântuitorului, Sfântul Andrei și Sfântul Filip. Câte popoare au avut acest privilegiu extraordinar, ca pe pământurile lor să pășească și să propovăduiască Apostoli ai Domnului? Documentele atestă că încă din secolul 3, viața bisericească era bine organizată pe pământul Dobrogei. Faptul că s-a descoperit în documente numele Mitropolitului Marcus al Tomisului, ca fiind unul din cei 318 Părinți participanți la Sinodul I Ecumenic, din 325, este de o importanță excepțională pentru Biserica noastră.
În vremea din urmă, se cere cu tot mai multă insistență reactivarea acestei Mitropolii. Cererile se îndreaptă spre Sinod, care bineînțeles, n-are putere de decizie. Oare ÎPS Teodosie nu știe acest lucru? Îl știe foarte bine, se preface a nu-l ști. Pseudo-ierarhii noștri sunt captivi ai sistemului antihristic, care numai binele Bisericii noastre nu-l urmăresc. Cum să facă acești falși episcopi un bine, când ei au fost puși în scaune de vrăjmașii văzuți și nevăzuți ai Bisericii, tocmai pentru a o distruge din interior?
Veți vedea că la viitoarea reuniune Sinodului, supranumit și ,,sfânt,, nu se va pune pe agendă această cerere legitimă a credincioșilor. Aprobările trebuie să vină de la Pleșu, Baconschi, Liiceanu, Caramitru, Bănescu, a tăiaților împrejur de la E. Wiesel și Dumnezeu mai știe de unde, pentru că această faună este foarte bogată.
Imaginați-vă că vine un Costică din străinătate, trimis la zise studii Teologice, de fapt îndoctrinat cu toate mizeriile ecumeniste. Fie-i dau un post de episcop-vicar, fie, fac ce fac, și mai înființează vreo episcopie în regim de urgență. Precedentele există. Când Petroniu Florea era episcop-vicar la Oradea, a fost adus ca episcop titular Sofronie Drincek. Cei doi nu s-au înțeles, și-atunci s-a înființat, în regim de urgență, Episcopia Sălajului, Petroniu a fost înscăunat ca episcop titular și problema s-a rezolvat. Simplu, rapid și eficient.
Așadar, nu vă faceți iluzii. Arhiepiscopia Tomisului nu va fi ridicată la rang de Mitropolie. Să ne țină Bunul Dumnezeu sănătoși și vom mai vorbi despre aceasta și peste câțiva ani. Tot degeaba.
Presbiter Iovița Vasile
BOALA ESTE CEL MAI BUN ÎNVĂŢĂTOR AL SMERENIEI
Notele Mitropolitului Luca în timpul războiului
Hristos este în mijlocul nostru, dragii mei cititori!
Astăzi (27 iunie) la slujbele dumnezeiești am auzit cuvintele apostolului Iacov, care se citesc în timpul Maslului pentru bolnavi: Mărturisiți-vă greșelile unii altora și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Rugăciunea eficientă a unui om drept este de mare folos (Iacov 5:16). Pe de o parte, bolile sunt înțelese în Biserică ca o pedeapsă pentru păcat. Moartea și suferința sunt străvechi penitențe puse asupra noastră de Dumnezeu. Pe de altă parte, știm că în cer nu există oameni nerăstigniți.
Unele dintre cele mai răspândite cruci, care ne deschid porțile raiului sunt durerile și bolile. Sfântul Ambrozie de la Optina, care a suferit el însuși foarte mult de diverse boli, spunea că „un călugăr nu trebuie vindecat [de boli], ci doar tratat [pentru ele]. Adică să rămână mereu într-o stare de boală cu ardere lentă, pentru ca sufletul să fie „fiert”, curățat de patimi. Sf. Porfirie Kavsokalvitul a suferit îngrozitor de cancer la cerebel, eczeme pe toată fața, hernii și alte boli. Dar nu s-a plâns niciodată și a mulțumit doar lui Dumnezeu. Sfântul Paisie Athonitul s-a bucurat când a aflat că are cancer. Până la urmă, el însuși îi ceruse lui Dumnezeu să-i trimită acea boală, pentru că ea este cel mai bun învățător al smereniei.
Nu avem atâta putere de spirit și curaj încât să putem urma exemplul acestor mari sfinți. Dar ar trebui măcar să înțelegem că Dumnezeu nu ne trimite ceva fără motiv. El nu ne pedepsește cu boli, ci, dimpotrivă, ne vindecă sufletele cu ele. Apostolul Iacov ne cheamă să nu ne fie rușine să ne mărturisim greșelile în fața altora. Aceasta nu este slăbiciune, ci mărturie a maturității sufletului. El vorbește, de asemenea, despre puterea rugăciunii, care poate schimba nu numai partea pământească,, ci și cea cerească a sufletului unei persoane. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, cei care se roagă trebuie să-și ridice rugăciunile către Dumnezeu din tot sufletul lor. Și pentru ca cel care cere rugăciuni să se pocăiască el însuși și să se străduiască să-și schimbe viața, pentru ca sufletul lui să se apropie de Dumnezeu.
Mitropolitul Luca (Kovalenko) al Zaporozhye și Melitopol
Traducere din
https://orthochristian.com/154545.html
Între timp la Slobozia Grifoni ii ridică în slăvi pe papisti categorisind îi ” biserica cu har”