România necredincioasă – note de călătorie

Scriu  acest articol pentru ca Romania  este considerata ţara crestină, îndeosebi ortodoxă, cu un procent ridicat de crestini peste 85%. Din păcate, în peregrinările mele in acest an prin concediu am constatat  destule  fapte care nu corespund cu creştinismul. Adica am ajuns sa avem un crestinism fără fapte, adica mort dacă este fără fapte!

Am constatat ca în multe locuri din ţara, la moţi, la olteni pietele se tin in ziua Domnului, adica Duminica. Adică in loc sa mearga la biserica creştinii vând si cumpără, desi după 1989 sâmbetele sunt libere. Am constatat asta la Arieseni si la Obârşia Lotrului. Desigur, nu mă indoiesc că mai sunt si in alte părţi. Bunaoară la Sugag. Aceasta este o zona naturala frumoasa, comuna este curata, draguta, dar se pare ca primarul este ateu. De ce spun asta pentru ca nu a schimbat ziua de piaţa, care e Duminica şi la ei; apoi drumul spre manastirea Oaşa, care apartine de aceasta comună este execrabil, plin de gropi, încât se strică maşinile crestinilor care vor sa mearga acolo. Aceasta arata lipsa de respect a primarului faţă de crestini, pentru ca nu se ocupa de asfaltarea drumului. Felicitari primarului din Şiria de Arad, care a asfaltat drumul până sus la Schitul Feredeul din deal. Apoi drumul crucii care se desfasura pe o poteca ingusta de urcare la manastire pe jos  s-a mutat pe drumul astfaltat, fiind mult mai lat, încape mai multă lume, s-au postat troiţe cu icoane la cele 14 opriri. Deci un gest administrativ a atras dupa el si rezolvarea unei probleme duhovnicesti într-un mod plăcut.

O alta problemă care ţine de primarii este organizarea unor saărbători locale lumesti,  în care nu se ţine de Posturile bisericeşti. De exemplu, praznicul de ,,pită nouă’’, de la comuna Beliu se tine în Postul Sfintei Marii, care, oricum, e mai scurt. Apoi sarbatoarea unor localităţi,  în zile aleatorii, dar nu se tine seama de Postul Adormirii Maicii Domnului. Adica acei primari, chiar daca ei poate se considera crestini, faptele dovedesc altceva. Aceştia sunt sminteală şi ispită pentru tineri pe care îi atrag la distractii în zile de post. Atunci cum să ne mai asculte Maica Domnului rugăciunile? Nepasarea, indiferenţa sunt pacate mari care ne duc la iad (scrie asta in cartile duhovnicestei si indreptarele de spovedanie). Apoi, ne mai spune Mintuitorul, vai de cei prin care vine sminteala pentru altii, adică mai ales pentru tineri.

Conducatorii spirituali ai comunitatilor sunt preoţii. Oare câţi dintre ei au atras atentia primarilor ca nu e bine să se afle în afara celor poruncite de Dumnezeu? Şi daca preotii nu fac ceea ce ar trebui, măcar noi, creştinii, ar trebui sa indreptăm lucrurile, sesizind primariile ca nu fac bine  luând hotariri necreştineşti. Faptul că asa s-a incetatenit un obicei sau altul, nu e deloc o scuza.

Apoi am observat că toate aceste sarbatori aleatorii se tin Duminica, desi toate simbetele sunt libere! Chiar si la Ţebea se întâmplă asta, încât ma intreb dacă organizatorii sunt crestini sau nu? De ce nu se poate tine simbata sarbatoarea lui Avram Iancu? Am tot respectul pentru craiul moţilor, dar Îl respect mai mult pe Dumnezeu. Şi El ne-a aratat ca ne poate lua aceasta sarbatoare, cu ocazia asa numitei pandemii. Dacă oamenii ar merge la biserică Duminica, in loc de distractii, harul Duhului Sfint care este in bisericile ortodoxe ar lumina mintea oamenilor ca sa nu creadă tot ceea ce se spune la TV. Acesta este icoana vorbitoare a fiarei, căci i s-a dat grai sa grăiască, ni se spune in Apocalipsa Sfântului Ioan. Părintele Teofil Părăian a intrebat un crestin, aflat la spovedanie, daca merge la biserica (el nu impartasea pe ce care, de obicei, nu merg). Acela a zis ca nu se duce. L-a întrebat ce face în acest timp şi el a răspuns ca se uita la televizor. Ştii ce inseamna asta, a zis parintele, Îl pui pe Dumnezeu in  spate si televizorul in faţă (adica icoana vorbitoare a fiarei). Si l-a sfatuit sa mearga acasă si s a faca invers, adica sa puna pe Dumnezeu in faţă, iar televizorul in spate.

Şi câţi nu fac asa, stau acasa la televizor să asculte minciuni, în loc să slăvească pe Domnul în casa Lui. Rugăciunile acasa sunt folositare, dar nu de ajuns pentru ca daca nu era asa Domnul, nu ar fi lasat biserici pe pământ, unde se săvirseste Jertfa Liturgica de care se teme necuratul foarte mult. Şi ne mai spune Mântuitorul că unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Lui, acolo e şi El, în mijlocul lor.

Se tot vorbeşte de păcatul avorturilor, dar eu nu am auzit nici un preot să vorbească la o predica despre acest păcat, deşi înainte, pe vremea mamei mele, preoţii predicau si atrageau atentia femeilor asupra acestui teribil păcat. La fel, nu aud de la preoţi  sa atraga atentia asupra expresiei, foarte importantă ,,Doamne, ajută’’; ei nu gindesc ca in momente de criză, atac demonic se uită sa se spuna imediat ,,Doamne, ajută’’, prin care cerem urgent ajutorul de la Domnul si Maica Domnului. Apoi ,,Doamne miluieşte’’, o rugăciune scurtă care ajută foarte mult. Asa cum sa auda copiii, tinerii si cei mai nestiutori despre folosirea frecventa a acestor expresii simple. Rugăciunea lui Iisus este  foarte puternică.

Am fost neplăcut surprinsa de predica de la manastirea Oaşa din Duminica a 11-a dupa Rusalii, când e vorba de pilda datornicului nemilostiv, o pilda mai greu de înţeles, ne spune asta si Sfintul Luca al Crimeii. Ma asteptam ca la manastire sa existe macar un preot care sa tâlcuiasca creştinilor aceasta pilda, dar nici pomeneală de aşa ceva! A predica despre un mare Sfint, Iosif Isihastul, înseamnă a pune pe acel Sfint inaintea lui Hristos, care ne vorbeste direct in Sfinta Evanghelie,  prin multe pilde. Acesta este un afront direct adus lui Dumnezeu. Predica de la Oaşa s-a adresat mai mult monahilor, când biserica era plina de creştini mireni, inclusiv un autocar de Bucuresti, care ar fi voit să se întoarcă mai indreptati la casele lor! Dar nu peste tot se intimpla aşa. Am trecut anul trecut intr-o Duminica prin orasul Făgăras şi ne-am oprit la catedrală. Ascultnd inceputul predicii, n-am mai plecat, am stat până la sfârsit, pentru ca a fost o predica foarte folositoare pentru crestini. Aşa preoţi – da, cinste lor.

La toate aceste nepăsări, dacă ne mai gândim si la crucile necrestine, aflate pe multe biserici, catedrale, manastiri, cu trei brate. Cel lung, la mijloc, taie crucea, şi se afla în vechile corespondente ale masonilor. Avem o imagine complexă a Romaniei care din creştină a ajuns necredincioasă.

Atunci, ca o concluzie, să nu ne mai mirăm de situaţia dezastruoasă a ţării, atacată de lupi  hămesiti după câstiguri fara munca, şi să nu ne miram ca putem ajunge  mult mai rău. Zice Mântuitorul în Sfintele Evangelii: Dacă nu vă veţi pocăi, veţi păţi la fel. Părintele Ioanichie Bălan a spus intr-un interviu că dacă oamenii ar merge regulat la biserică si ar avea fiecare un duhovnic, Dumnezeu şi-ar pune mila Sa si ne-ar merge mult mai bine.

Concluzia: Preoţii ar trebui sa pună mai mult suflet in predicile lor, ca să îi lumineze pe creştini. Domnul să ne lumineze pe toţi, dar pentru asta trebuie ca şi noi sa dorim luminarea si să înlocuim nepasarea şi superficialitatea cu interesul mai mare pentru rugăciune, post şi prezenţa la biserică.

Dr. Sofia Iuga