Rugăciunea lui Iisus în practica isihasmului Rugăciunea inimii

Motivati de practica falsilor instructori si practicanti ai isihasmului (rugăciunea inimii), influentati de religiile orientale: budistă, hinduistă si practici yoga, venim cu o prezentare a dreptei învătături despre isihasmul ce apartine exclusiv Bisericii Crestine Ortodoxe (Pr. Dr. Dumitru Stăniloae, Istoria Isihasmului).
Practic si pe scurt, pentru începători
Prima conditie: „Împacă-te cu aproapele tău…” (Matei 5, 23-25). Cu privire la loc, e biserica si camera ta. „Tu când te rogi, intră în cămara ta si, închizând usa, roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns…” (Matei 6, 6). În liniste totală. În singurătate. Totodată, se întelege si interiorizarea în rugăciune care să-si găsească trăire în suflet cu sârguintă, în minte cu întelegere si în inimă cu simtirea afectivă; cum zice Domnul: Împărătia Lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru… (Luca 27, 21). Cum să ne rugăm? Domnul Iisus ne învată: „Asa să vă rugati: „Tatăl nostru”. Deci zicem, la început de rugăciune, Tatăl nostru… Si apoi: „Rugati-vă neîncetat” Sf.Ap.Pavel (I Tes. 5, 17).
Urmează partea tehnică. Luăm pozitia în genunchi sau pe un scaun (înăltimea ca la 30 cm) si începem să rostim rugăciunea Lui Iisus (rugăciunea pustnicului) cu mintea coborând în inimă (deasupra inimii) zisă rar. În ritmul inimii, astfel: Doamne Iisuse Hristoase – Fiul lui Dumnezeu – mântuieste-mă pe mine păcătosul, cu căintă si smerenie (căci păcătosi suntem). Concentrati numai la aceste cuvinte ce le zicem cu întelegere si nu gândim nimic altceva (nici bune, cu atât mai mult la cele rele). În timpul exercitiului de rugăciune încetează orice miscare. Nu căuta senzationalul. Fereste-te de orice vedenii si vise, care vin de la diavolul. Durata exercitiului, pentru începători: 10-15 minute.
Efectul
Ne cultivăm vointa. Ne dă tărie sufletească. Se face simtită lucrarea Harului dumnezeiesc, că ne încinge cu putere de sus. Ne despătimim. Adică ne izbăvim de vicii: ură, vrajbă, invidie, nerăbdare, răzbunare, betie, lăcomie, desfrâu, zgârcenie, clevetire, vorbire în desert, etc.
Despătimirea de imaginea păcatelor, care persistă încă în minte si în simturi, de care încă trebuie să ne curătim, stăruind în rugăciune.

Starea de iluminare, stadiu în care Harul lui Dumnezeu se face simtit cu putere si rămâne în noi, curătindu-ne de zgura păcatului, cum zice Sf. Ap. Pavel: „… si Duhul vine în ajutorul slăbiciunii noastre, căci noi nu stim să ne rugăm cum trebuie, ci însusi Duhul se roagă pentru noi cu suspine negrăite” (Romani 8, 26). Astfel se realizează acea pace (isihie) în întreagă fiinta noastră. După exercitiul de rugăciune zilnică, în cursul zilei, ori de câte ori ne vom aduce aminte, vom zice rugăciunea Doamne Iisuse. Iar când ne vom ruga, citind rugăciuni sau psalmi, ne vom aduce aminte să ne coborâm cu mintea în inimă, ca si mintea să se roage. Iar Domnul prin Duhul Său zice: „Iată, Eu stau la usă si bat; de-mi va auzi cineva glasul si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine” (Apocalipsa 3, 20; Ioan 14, 23). Astfel, cel mort cu duhul înviază, cel întinat cu stiinta se curăteste, cel pierdut se mântuieste (Acatistul Sfintei Treimi).

Această practică a „Rugăciunii Lui Iisus” e recomandată fiecărui crestin, de vrea să-si mântuiască sufletul său. Nimeni să nu zică: Nu încep, pentru că eu nu voi purea realiza sută la sută. Dumnezeu te va primi si cu saizeci la sută. Ba si chiar cu treizeci la sută. Exemplu: Pilda Talantilor, Pilda Semănătorului, Pilda cu lucrătorii viei.

Cel mai mic între muritori, părintele Mina
Mănăstirea Sfintii Apostoli Petru si Pavel, Husi