De foarte multe ori, aspectele de suprafaţă sunt înşelătoare. Un fenomen, o persoană, un fapt oarecare trebuie privite în profunzimea lor şi, înainte de a emite judecăţi de valoare, e bine să lăsăm să treacă un oarecare timp. M-aş opri la trei exemple ale căror analize superficiale ar conduce, inevitabil, la concluzii eronate.
Petru Groza, cel cu primul guvern ,,democratic’’ al României, nu era membru al partidului comunist român. Nimeni nu-l bănuia de apartenenţă la comunism, realitate din care-şi făcea un titlu de mândrie. Şi totuşi, el a făptuit politica partidului comunist ca nimeni altul. În atari circumstanţe, mai are vreo relevanţă faptul că nu aparţinea pcr-ului? Niciuna.
Puţini ştiu că romano-catolicismul, respectiv comunitatea mondială a catolicilor, nu face parte din consiliul mondial zis al bisericilor, în vreme ce, majoritatea Bisericilor Ortodoxe naţionale sunt cuprinse în acest organism ecumenist, fireşte, la nivelul ierarhiei. Aici cred că avem de-a face cu o stratagemă, un plan bine conturat, potrivit căruia papa şi supuşii săi sunt ţinuţi în afara mişcării ecumenice până când aceasta va ajunge să unească Bisericile Ortodoxe cu comunităţile eretice monofizite, protestante, neo-protestante, etc. Acest amalgam de credinţe va fi pus apoi la dispoziţia papei, care nu cu multă greutate va face unirea cu catolicii, iar ce va rezulta din acest proces va fi ,,biserica’’ apostată care va sluji antihristului. Chiar nefăcând parte din organismele ecumeniste, papa şi catolicii săi sunt fervenţi propovăduitori şi făptuitori ai ecumenismului.
Parte a preoţilor şi credincioşilor care s-au delimitat de pseudo-sinodul din Creta, au întrerupt pomenirea ierarhilor lor, ca modalitate canonică de a atrage atenţia că în Biserică au pătruns ereziile ecumeniste, iar Sfânta Credinţă Ortodoxă trebuie apărată şi ferită de avalanşa eretică. Cam de la începutul anului 2018, s-a desprins o facţiune de preoţi nepomenitori care repede a alunecat în schismă. Este cunoscută sub numele Sava-…-Rădeni. Cum schisma se împleteşte cel mai adesea cu erezia, această grupare contestă existenţa oricărui ierarh ortodox, afirmând că Biserica ar exista doar prin preoţi, şi nu oricare preoţi, ci aceia care fac parte din facţiunea lor. Este o erezie numită prezbiterianism. Nu au nimic cu episcopii care au semnat documentele eretice din Creta, virulenţa lor se îndreaptă împotriva episcopilor care, realmente, se opun de ani de zile flagelului ecumenist. Cu alte cuvinte, fac jocul ecumeniştilor, pretinzând că sunt antiecumenişti. Între timp, facţiunea de care vorbim a avut o tentativă nereuşită de a se alătura episcopului sârb Artemie, schismatic şi el. Ţinând seama de toate aceste aspecte şi realităţi întristătoare, nu poţi să nu te întrebi: ce rost mai are întreruperea formală a pomenirii când, de fapt, aceasta a fost preludiul căderii în schismă şi erezie?
Preot Ioviţa Vasile
Canon de rugăciune pentru cei căzuţi în patima desfrâului (poate fi împlinit de cel căzut în patimă, sau de un apropiat)
-Acatistul Sfântului Mucenic Mina
-Acatistul Sfintei Tomaida
-Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundei
-50 de metanii pe zi, vreme de 3 zile
-Psaltirea (de 3 ori)
Sa fie blagoslovit cuvantul Sfintiei Voastre,Parinte Vasile!
În timpurile noastre,când orice ,,adevăr” este socotit relativ şi este permis ca fiecare persoană să respecte ,,propriul adevăr”, lupta pentru Adevăr capătă o semnificaţie deosebit de importantă. Şi cel care nu simpatizează cu această luptă, care vede în ea doar o manifestare a ,,fariseismului” şi sugerează ,,să te pleci” înaintea falsităţii prin îndepărtarea de Adevăr, ar trebui în mod firesc să fie recunoscut drept un trădător al Adevărului, oricine ar fi el, indiferent cum s-ar numi el însuşi sau s-ar considera”
Atitudinea lor relativistă şi şovăielnică serveşte doar la a dezlănţui forţele lui satan în vremurile din urmă. Precum arăta profetic, Arhiepiscopul Averchie de Jordanville,acum aproape o jumatate de secol:
,,*Slujitorii lui satan”, sau, care este acelaşi lucru, slujitorii lui antihrist ce va să vină, se folosesc de această orbire duhovnicească a majorităţii oamenilor contemporani şi cu încăpăţânare şi insistenţă îşi fac lucrarea lor cu vigoare cu adevărat satanică. Cu eforturi deosebite şi cu toate mijloacele existente, cu ajutorul tuturor resurselor aflate sub controlul lor, ei leagă eficace de ei înşişi adepţi care, în cunoştinţă de cauză sau nu, de bunăvoie sau nu, colaborează cu ei pentru a crea în lume circumstanţele şi condiţiile adecvate pentru însăşi venirea apropiată a lui antihrist ca domn al întregii lumi şi stăpân al întregii omeniri”
Ambitiile Ereziarhului Bartolomeu,de a conduce intreaga Ortodoxie mondiala, exceptand jurisdictia Romei, care prin eresul ecumenist el o recunoaște ca sora mai mare a Bisericii sale (sau al doilea plămîn, precum la Balamand,se lovesc de autoritatea Papei de la Roma,care deja pretinde jurisdicție asupra întregii ecumene.
In fond Bartolomeu este, totuși, atît un papocezarist latin prin supunerea sa Papei, cît și un cezaropapist protestant prin supunerea sa Noii Ordini Mondiale dominată de protestanți.
Putem conchide ca vocea sa este cea a sarpelui,care adoarme constiinte,caci, în timp ce predică cea mai deplină toleranță pentru oamenii de toate credințele și chiar pentru cei de nici o credință, ”proorocește” că sfînta mănăstire Esfigmenu trebuie să moară de dragul neamului Grec și el singur își trimite slujitorii cu spade și topoare să împlinească ”profeția”!
Sa fie el proorocul mincinos,tradator al Ortodoxiei si al turmei sale,pe care o arunca in bratele fiului pierzarii?
” **A venit lepădarea şi rămâne ca acum să vină fiul pierzării(antihrist). Totul va deveni un spital de nebuni… Numai că evenimentele se vor derula cu repeziciune. Ecumenism, piaţă comună, un (n.n. singur) stat mare, o religie după măsurile lor. Acesta este planul diavolilor. Sioniştii (jidanii, masonii, Uniunea Europeană şi America) pregătesc pe cineva să fie Mesia…,Dacă nu vom reacţiona, se vor scula strămoşii noştri din morminte. ….Dacă creştinii nu mărturisesc şi nu se împotrivesc (n.n împotriva actelor cu cip şi a ereziilor ce intră în Biserică), aceştia (mai marii noştri) vor face mai rău. Dar dacă se împotrivesc, aceia se vor mai gândi.
Omul duhovnicesc este în întregime durere. Îl doare pentru o situaţie, pentru oameni, dar este răsplătit cu mângâiere dumnezeiască pentru durerea aceasta… Scopul este să trăim ortodox, nu numai să vorbim sau să scriem ortodox. A gândi ortodox este uşor, însă a trăi ortodox cere osteneală.”(Cuviosul Paisie Aghioritul -„Trezire duhovnicească)
*UN OM ÎN FAŢA APOSTAZIEI:Arhiepiscopul Averchie de Jordanville
Articol apărut în ,,The Orthodox Word”
,,Slujitorii lui satan, sau, care este acelaşi lucru, slujitorii lui antihrist ce va să vină, se folosesc de această orbire duhovnicească a majorităţii oamenilor contemporani şi cu încăpăţânare şi insistenţă îşi fac lucrarea lor cu vigoare cu adevărat satanică. Cu eforturi deosebite şi cu toate mijloacele existente, cu ajutorul tuturor resurselor aflate sub controlul lor, ei leagă eficace de ei înşişi adepţi care, în cunoştinţă de cauză sau nu, de bunăvoie sau nu, colaborează cu ei pentru a crea în lume circumstanţele şi condiţiile adecvate pentru însăşi venirea apropiată a lui antihrist ca domn al întregii lumi şi stăpân al întregii omeniri”
Bine a descris IPS Sa vremurile- n care traim. Orbirea duhovniceasca este cauza majora a ceea ce se intampla azi in lume. Dumnezeu Atotputernicul sa ne deschida tuturor ochii si sa ne lumineze cu adevarurile Sale mantuitoare.
Titlul articolului prezentat de Sfintia Voastra,ne indeamna a medita mai profund la schimbarile petrecute cu multi dintre noi,cei care ne-am ingradit de ereziile patrunse in Biserica,cu foarte multi ani in urma si carora le-a dat glas si putere,pseudo-sinodul din Creta.Cati dintre noi ,cei ingraditi,am sfasiat din nou Camasa Mantuitorului Hristos,imbratisand fara teama egoismul si iubirea de sine cu fiicele ei,cum le defineste vrednicul de pomenire Parintele Cleopa,”această patimă a iubirii de sine, apoi şi ce fiice izvorăsc din ea…: „Mila de sine, cruţarea de sine, îndreptăţirea de sine, mulţumirea de sine, trâmbiţarea de sine, lauda de sine, plăcerea de sine, părerea de sine, închipuirea de sine, simţirea de sine, îngâmfarea de sine, cinstea de sine, încrederea în sine, rezemarea pe sine, bizuirea pe sine, înălţarea de sine, cutezanţa de sine şi nesimţirea, care-i moartea minţii şi omorârea sufletului mai înainte de moartea trupului, şi altele”.
O parte dintre mireni au dezertat,fugind inspaimantati,in bratele ocrotitoare ale fostilor Parinti Duhovnici,o parte s-au intors pentru ca si-au incheiat misiunea,pe care o aveau.
Unii dintre cei mentionati(cazuri concrete),cu Pidalionul sub brat,colindau din Parinte in Parinte,cercetandu-i pe aproape toti Preotii si Ieromonahii,care au incetat pomenirea Ierarhului tradator al Sf.Ortodoxii,cu o ravna neobisnuita ,trimitand scrisori de Marturisire de credinta,nu numai prin posta,ci asteptandu-l cu rabdare pe Inaltul,aflat la sfintirea unei bisericii si inmanandu-i-o personal.
Citeau cu aceeasi ravna,carti al Sfintilor Parinti,eu ramanand mult in urma,neputand tine pasul cu ei.Ma bucurau si respiram acelasi aer ,cand deodata am ‘simtit’,ca se vor intoarce la fostul Parinte Duhovnic,in mijlocul turmei acestuia.
Am avut dreptate…surpriza si dezamagirea au fost pe masura(unul dintre motivele puternice,care i-a condus pe acest drum ,pe care il credeam fara intoarcere, a fost activitatea neobosita,furibunda a unui Preot impreuna cu prietenii si adulatorii sai ,culminand fulminant cu vestita sinaxa de la Roman.
Cum poti tu,ca preot ortodox al lui HRISTOS ,care te-ai ingradit de toate ereziile propovaduite de sinodalii BOR,semnatari ai documentelor pseudo-sinodului din Creta,sa umilesti madularele Bisericii lui Hristos,preoti ,teologi,mireni,care s-au ingradit si ei de aceste hule blasfemiatoare,numinandu-i „eretici”,”ecumenisti”(stiut fiind ca ecumenismul este inspirat de către francmasoneria anticreştină şi pregăteşte calea lui antihrist)pe toti de-a valma,inainte de pronuntarea unui sinod panortodox?
Toti am devenit ecumenisti francmasonici,dupa conceptia dvs.si a altor prieteni,si sfatuitori de taina,Parinte,Preot al lui Hristos?
In virtutea caror premize ,va permiteti sa intinati Marturisirea noastra de credinta,batandu-va joc de sufletele noastre,punandu-ne pe aceeasi treapta cu ereticii recunoscuti,apartinand tuturor denominatiunilor crestine,anatematizati de sinoadele ecumenice,pe noi ,cei tradati de dvs.,cu sarutul fatarnic si josnic al lui Iuda?
Mai grav este ca ati inoculat in cei care va urmeaza orbeste,Parinte, Preot al lui Hristos,sentimente potrivnice vietuirii unui adevarat crestin ortodox,turmei manipulate ,indoctrinate cu fina si vicleana subtilitate,caci ati reusit prin discursuri abile,sa-i faceti sa creada ca va pot „corecta”si „trage de maneca”,atunci cand gresiti,aducand ,desigur argumente teologice valabile.
Aceeasi conduita ofensatoare si nedemna de un slujitor al Domnului in Treime slavit, ati incurajat-o ca o cale demna de urmat, fata de alti inalti Ierarhi,Preoti si teologi de renume din lumea ortodoxa ,care va ignora pe dvs.si pe cei din acelasi aluat,la nivelul carora nu veti ajunge in veac.
Toate cele mentionate mai sus, le consider abateri grave de tip protestanto-luteran,pe care le-ati savarsit fara mustrare de constiinta.Chiar imi puneam intrebarea,o aveti,sau ati pierdut-o cu mult timp in urma?
Nu suntem egali Parinte, noi nevrednicii mireni cu Parintii Duhovnici,slujitori ai altarelor,care au primit prin darul şi mila Domnului,din mana Celui Vechi de Zile,hirotonirea,a cincea Sfântă Taină a Bisericii,irepetabila,care confera celui ales ,Harul lui Dumnezeu ,care dă puterea de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu(Puterea învăţătorească), de a săvârşi Sfintele Taine şi slujbele bisericeşti(Puterea sfinţitoare), şi de a conduce pe cei credincioşi la mântuire(Puterea de conducere duhovnicească).
Hulindu-ne, impreuna cu cei devotati,dumneavoastra,dar nu Mantuitorului Hristos,dovediti de multa vreme ca nu ne iubiti,caci ne considerati „eretici”,”ecumenisti apostati”.Incalcati astfel toate poruncile Mantuitorului Hristos,va lipsiti de Harul Celui Prea Inalt,inmultindu-va zilnic osanda si impingand pe sarmanii adulatori,in prapastia decaderii sufletesti si a pierderii mantuirii.
Sfântul Petru Damaschin zice: „De va lăsa omul voile şi cugetele sale şi va face voia şi cugetul lui Dumnezeu, pentru acela în toată lumea nu se va găsi nici loc, nici lucru care să-i împiedice mântuirea”.
Ne-ati onorat Parinte al lui Hristos impreuna cu cei aflati in acelasi cuget si simtire,punandu-ne pe aceeasi treapta cu IPS Serafim de Pireu,IPS Longhin,IPS Damianos al Sinaiului,
Protopresv.Theodoros Zisis si cu multi,multi altii,vasele alese ale lui Dumnezeu,de a caror sfintenie nu va veti putea apropia niciodata,voi ‘unicii ortodocsi’,fara de care lumea s-ar prabusi!
Cat zel inutil ati depus de atata vreme,fara smerita si dreapta-cugetare, din care a lipsit iubirea si cinstirea aproapelui ,bantuiti fiind de cumplita invartosare a inimii si uitand cu desavarsire,ca
” De se va bizui cineva numai pre a sa dreptate si pre izbavirea ce singur si-o lucreaza, in desert si in zadar se trudeste. Ca toate ale dreptatii sale ca o carpa lepadata se vor arata in ziua cea de pre urma, precum zice Isaia: „Ca o carpa lepadata toata dreptatea noastra” (Is 64,5) (Sf. Macarie cel Mare (†390), Omilii duhovnicesti XX, 3)
Cati dintre credinciosii mireni ortodocsi din turmele unor Preoti ,care au incetat pomenirea,v-au insultat cu obraznicie pe dvs.,turma pe care o pastoriti sau pe ceilalti semnatari ai sinaxei de la Roman,sau pe prieteni?Niciunul!
„Cei care se îndoiesc de calitatea celor din jur, sunt cei care n-au încredere în ei înșiși, care se îndoiesc de ei înșiși. Dacă omul ar avea încredere în sine, dacă s-ar cunoaște pe sine, atunci ar putea să aibă încredere și în aproapele său. Încrederea duce la iubire. Răul nu este în ceilalți, răul trebuie căutat, mai întâi, de către fiecare, în sine”,ne atrage atentia Cuviosul Parinte Justin Parvu.
Cum am putut uita ca dvs.”nu sunteti fan Miscara Legionara”,deci nu aveti nici o tangenta cu Sfintii Martiri ,Mucenici,Marturisitori din temnite si inchisori,care majoritatea apartineau acestei Sfinte Miscari a neamului omenesc.Acesta este crezul Sfintiei Voastre,pe care mi l-ati comunicat personal si il respect…restul sunt vorbe in vant.
Un sfat din inima:Mai rafinati-va discursul,caci neortodoxe din partea unui Preot carmaci al corabioarei matuirii sunt cuvintele ‘Cu respect’,(formula de politețe,folosita în cazul corespondenței administrative),cu care va incheiati,unele mesaje,catre credinciosii ortodocsi
V-as recomanda:
-Cu multe rugăciuni,
† Mitropolitul Ieremia de Gortina şi Megalopol
-Pacea fie cu voi, bucurându-vă întru Domnul.
† Antim, prin mila Domnului, arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Romă, şi patriarh ecumenic, frate iubitor întru Hristos, Dumnezeul nostru, şi rugător
-Pace tie si binecuvantare de la Dumnezeu
Staretul Anatolie de la Optina
-Ma rog ca Hristos cel Inviat sa ne lumineze mintea si inima noua, tuturora!
Mitropolitul Serafim de Pireu
-Vă salut cu dragostea lui Hristos, urându-vă ca toți, împreună, așa cum ne aflăm acum aici, să ne regăsim și în Rai!
Protopresv. Nikólaos Manolis
„Fără îndoială, cuvintele oamenilor fără de Dumnezeu şi eretici – oricât de cutezătoare, oricât de verosimile şi plăcute, oricât de blânde ar fi – nu vor triumfa asupra dogmei ortodoxe biruitoare şi a căii ei tăcute şi nezgomotoase. Dar ce este că, calea necredincioşilor sporeşte ? (Ieremia 12, 1) De ce văzut-am pre cel necurat preaînălţându-se, şi ridicându-se ca chedrii Livanului ? (Psalmi 36, 35) pentru că pângăreşte închinarea în pace la Dumnezeu ? Pricina acestui lucru este tainică, iar Biserica, deşi se roagă zi de zi ca această cruce, acest mesager al lui satan să se depărteze de ea, aude de-a pururi de la Domnul: Destul este ţie darul meu; că puterea mea întru neputinţă se săvârşeşte. Pentru care motiv, ea grăieşte: Cu dulceaţă mă voiu lăuda mai mult întru neputinţele mele, ca să locuiască întru mine puterea lui Hristos (II Corinteni 12, 9).”
Enciclica Patriarhilor Răsăriteni, 1848
Puneti degetul pe o rana dureroasa. Din pacate, durerea o resimtim tot noi, caci ceilalti sunt sub anestezie generala. Faptul ca descrieti realitati intristatoare fara a pomeni un nume, e semn de delicatete, de finete si simtiri duhovnicesti. Niciodata un eretic nu va recunoaste ca este in erezie; niciodata un schismatic nu va spune ca este despartit de Biserica. Dimpotriva, acestia socotesc ca lumea incepe si se sfarseste cu ei. Sunt pacate din care se iese anevoios, de cele mai multe ori ereticii si schismaticii raman in starea lor deplorabila pana la moarte, si-atunci unde mai este nadejdea de mantuire?