Dintre Patriarhiile tradiționale, numai la noi aplicarea hotărârilor semnate la Kolymbari, în care s-a legalizat ecumenismul drăcesc, s-a manifestat într-un mod atât de barbar și dramatic. De ce forțele răului s-au manifestat astfel numai în BOR, post-Creta? Răspunsul la întrebare îl găsim în modul în care s-au comportat, conducătorii lumii ortodoxe față de documentele eretice sinodale cretane. Astfel reamintim că la minciuno-sinodul de la Kolymbari 2016:
– Patriarhiile rusă bulgară, georgiană și antiohiană nici măcar nu au participat;
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Georgia a afirmt, analizând documentele sinodului tâlhăresc din Creta în articolul 4: “Documentele din Creta trebuia să reflecte învățătura Bisericii Ortodoxe, ceea ce nu este cazul acestor texte”.
În limbaj diplomatic bisericesc, ideea că aceste documente nu reflectă învățătura Bisericii Ortodoxe înseamnă că ele sunt eretice.
– Patriarhia sârbă a avut o poziție mult mai critică decât celelalte patriarhii (cu cei 17 arhierei care nu au semnat),
– Patriarhia Constantinopolului, vândută puterilor străine cu sediul în SUA, condusă de un ereziarh mason de grad 33, nu are prea mulți credincioși cărora trebuie să le dea socoteală.
– Patriarhia Ciprului are episcopii săi mărturisitori (Atanasie de Limassol, Neofit de Morfou, Nicolae de Amathus, Epifanie de Ledra, Porfirie de Neapolis, care nu au semnat)
– celelalte Biserici mici nu au avut astfel de probleme întrucât abia supraviețuiesc ca minoritate.
– singurul ierarh din Biserica Greciei care nu a semnat documentele cretane este ÎPS Hierotheos de Nafpatkos, sfătuitorul de taină al Arhiepiscopului Ieronim, care a semnat recunoașterea autocefaliei schismaticei formațiuni din Ucraina înființată de ereziarhul Bartolomeu, în concordanță cu dorința inițiaților lojilor masonico-sionisto-globaliste. Aceasta a fost perdeaua de fum sub care s-a manipulat atenția întregii Ortodoxii de la marele țel final al tâlhărescului sinod din Creta: realizarea noii religii mondiale, a unicului guvern mondial, care pregătește calea antihristului care nu e nicidecum departe, ci este pe drum.
„Rogu-vă pe voi, prin numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca să grăiți la fel totdeauna și nu fie între voi schisme” (I Corinteni 1,10) ca să păziți cu siguranță, ca pe o comoară bună, credința noastră cea adevărată și predată de Părinți, nimic adăugând, nimic scoțând. Căci nu am avut până acum o credință cu lipsuri, nici nu am avut nevoie de vreun sinod sau hotărâre de credință [oros], ca să aflăm ceva mai nou, noi, fiii și ucenicii Sinoadelor Ecumenice și ai Părinților care au luminat în acestea și între acestea” (Sfântul Marcu Evghenicul – Opere vol. I, Editura Pateres 2009, pag 127).
În toți acesti ani s-a manifestat tot mai pregnant apostazia de la Dreapta Credință Ortodoxă a arhiereilor BOR și disprețuirea autoritară a tuturor credincioșilor, prin:
– manipularea vicleană a conștiintei ortodocșilor de către marii arhierei ai BOR, prin implementarea treptată, fără zgomot pentru a nu apare reacții nepotrivite împotriva hotărârilor documentelor eretice cretane în viața Bisericii(ex.:Botezul a devenit valabil și prin turnare, nu doar prin întreita afundare)
Notăm că aceste documente aprobate la minciuno-sinodul din Creta 2016, nu au fost prezentate și supuse discuției înainte sau după Marea Înșelare, credincioșilor de rând de către preoții din eparhii, cerință absolut obligatorie raportată la importanța momentului în viața bisericii.
– comportamentul plin de afecțiune fraternă și prietenie nedisimulată al patriarhului și simbriașilor săi ierarhi, arătat ereticului papă Francisc în timpul vizitei sale în Romania în iunie 2019, amplu prezentat la vremea respectivă. El a continuat drumul trasat de predecesorii săi, Patriarhul Teoctist, care l-a primit cu fală și considerație frățească pe ereticul mason papa Ioan Paul al II-lea, Patriarhul mason Miron Cristea şi Patriarhul Iustinian Marina, cu largi şi fructuoase întâlniri ecumeniste la nivel înalt. Este vorba aici de o perfidă chemare la trădarea Ortodoxiei şi a lui Hristos, adresată sufletelor binecredincioase din BOR, supuse la o grea încercare duhovnicească, de către chiar Păstorii lor.
Mitropolitul Teofan al Moldovei și Bucovinei, care pretinde că nimic nu s-a întâmplat la Creta și că acolo s-a apărat Ortodoxia, stereotip emis la unison de către toți ceilalți arhierei ai sinodului BOR, a fost prezent la pelerinajul catolic organizat în onoarea papei. Ereticii niciodată nu se vor întoarce la Biserica lui Hristos, dacă îi întărim în convingerea că şi ei au Biserică şi Sfinte Taine, prin participarea noastră la rugăciunile în comun cu catolicii, luteranii şi protestanţii, fapte ce-i odihnesc pe aceştia în ereziile credinţelor lor. Limpede trebuie să fie pentru oricare dintre “ortodocşi” – ierarhi, preoţi, călugări, teologi sau mireni – ce se pleacă spre comuniunea cu ereticii, că se leapădă de Trupul Mistic al Bisericii lui Hristos, fapt pentru care aceştia se vor judeca laolaltă cu ereticii, alături de care s-au rugat şi împărtăşit (Doamne, fereşte!), dar mai ales se vor osândi pentru sminteala ce o arată celor neîntăriţi în credinţă.
Între încoronarea sa ca „prinț al Bisericii” în sinagoga din Iași și participarea ca „pelerin” la pelerinajul papist din Piața Palatului, Mitropolitul Teofan a găsit timp să târască prin tribunale și să asmută jandarmii, împotriva celor care au îndrăznit să afirme adevărul de credință în Biserica Ortodoxă de peste două mii de ani.(cei 257 de evlavioși ortodocși în frunte cu Părintele lor duhovnicesc-Preotul Ioan Ungureanu-parohia Schit Orășeni)
– ignorarea Sfintelor Canoane și a învățăturii Sfinților Părinți, cu zâmbetul pe buze de către Mitropolitul Teofan și de către Pseudo episcopul Sofronie, pe care îl considerăm fost ierarh ortodox, actual trecut la greco-catolici printr-un act de simpatie reciproc consimțită.
-desconsiderarea și umilirea continuă a preoților lui Hristos, care au întrerupt pomenirea ierarhului căzut în erezie și a credincioșilor îngrădiți canonic de erezia propovăduită de acesta, unii alungați din biserici, cu ajutorul forțelor de ordine și a celor judecătorești (este cazul Părintelui Ioan Ungureanu), rămași efectiv în stradă, fără mijloacele necesare unui trai onest, pentru ei și familiile lor. Victoria finală a Părintelui Ioan Ungureanu şi a turmei sale binecredincioase asupra vrăjmasilor Bisericii Sale se datorează Harului Arhierului Hristos , care i-a acoperit pe cei care au continuat neabătuţi lupta întru mărturisirea Adevărului. Toate acestea au fost pe larg dezbătute prin relatările prezentate de domnul teolog Mihai Silviu Chirila şi Sfinţiţii Părinţi nepomenitori, Claudiu Buză, Vasile Ioviţă şi Cosmin Tripon. După 6 ani de luptă antiecumenistă dusă cu slabele noastre puteri, aduc prinos de recunoştinţă cu dragoste doamnelor Preotese, soţiei dl.teolog Mihai Silviu Chirilă, care au sprijinit cu devotament şi dăruire, lupta soţilor, ducând cu răbdare, multe, neştiute lupte, suferind în taină din dragoste pentru Hristos, a căror contribuţie a fost esenţială şi pe care Atotmilostivul Hristos o va răsplăti la vreme, înmiit, după slavită Voia Sa! Vrednice sunt aceste Mironosiţe ale Mântuitorului Hristos!
Dr. Gabriela Naghi