Preafericirea Voastră Părinte Patriarh,
Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre Membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,
Noi, semnatarii acestui document, în calitate de fii și fiice ale Bisericii pe care o păstoriți, Vă supunem atenției o situație alarmantă și fără precedent care, prin implicațiile ei, aduce atingere libertății și demnității persoanei umane așa cum este ea mărturisită de conștiința creștină.
Pe fondul crizei pandemice, guvernanții au instituit o serie de „măsuri”, restricții și obligații cu statut legal incert, în baza declarării stării de urgență, iar apoi a stării de alertă, care aduc atingere unor drepturi fundamentale, Constituționale, inclusiv libertății religioase, de conștiință, de exprimare și la consimțământ liber și informat privind metodele de profilaxie sau tratament împotriva Covid-19.
În aceste zile, în Parlamentul României se dezbate introducerea obligativității Certificatului „Verde” (care presupune dovada vaccinării, a trecerii prin boală și, în funcție de amendamente ce vor fi sau nu votate, eventual și a testării la două zile) pentru accesul la locul de muncă. Cu alte cuvinte, dreptul la muncă, un drept elementar a cărui suprimare pune în primejdie și dreptul la viață, este condiționat de facto de vaccinare, de vreme ce trecerea prin boală este recunoscută de autorități doar pe termen scurt și în anumite condiții, iar testarea implică proceduri și costuri care o transformă într-o alternativă greu de pus în practică.
Anterior, guvernul interimar, în ciuda statutului său legal care-i restrânge din atribuții, a decis limitarea liberei circulații și a accesului concetățenilor „nevaccinați” în instituții publice și organizații private, inclusiv în magazine considerate „neesențiale” (nealimentare), instituind, practic, o segregare a cetățenilor patriei noastre.
Introducerea certificatului verde cu scopul de a condiționa dreptul la muncă de vaccinare și segregarea pe criteriul vaccinării sunt practici care, în prezent, nu întrunesc consensul instituțiilor europene și al altor organisme internaționale, nici nu sunt generalizate în țările membre UE sau din lumea civilizată. Dacă este adevărat că o serie de state au recurs la astfel de metode, la fel de adevărat este că practicile menționate sunt controversate, contestate și extrem de problematice.
Poziția oficială a Bisericii noastre a fost de a informa enoriașii asupra campaniei de vaccinare, subliniind că este un act voluntar, un drept, nu o obligație. Această poziție corespunde vocației de mărturisitoare a demnității și libertății persoanei umane pe care o are Biserica, și ține de importanța esențială a consimțământului informat și liber în privința procedurilor medicale.
Or, restricțiile, segregarea și condiționarea drepturilor elementare ale persoanei umane aduc atingere gravă libertății ei, viciază imperativul consimțământului liber și informat și îi lezează demnitatea, refuzându-i statutul de cetățean integru și responsabil. În plus, nu este prevăzut niciun fel de drept la refuz pe considerente de conștiință și religioase.
Pentru mulți credincioși, vaccinurile folosite în prezent împotriva Covid-19 nu sunt admisibile moral din cauza folosirii, în etapele de testare și/sau producție, a unor linii celulare dezvoltate de la copii avortați.
În multe state din SUA, inclusiv în cele în care există cerințe ferme de vaccinare pentru accesul la locul de muncă sau în universități, curțile de justiție au recunoscut în multiple cazuri dreptul de a fi exceptat de la această obligație pe motive de conștiință și religioase. De ce în România nu ar exista acest drept pentru cei ce au o astfel de conștiință și rețineri etice?
Iată că azi, în numele unui presupus bine colectiv, oamenii sunt siliți să renunțe la libertatea de a decide personal asupra trupului și sănătății lor. Chiar dacă formal vaccinarea nu va fi „obligatorie”, acesta este sensul implicit, de netăgăduit, al segregării noastre și al condiționării dreptului la muncă de Certificatul „Verde”.
https://b52638a0c4ccf9246525201b7f2d53db.safeframe.googlesyndication.com/safeframe/1-0-38/html/container.html Căci ce libertate poate fi aceea, când ți se condiționează existența materială personală și a familiei de o asemenea „alegere” care este în fapt o coerciție? E ca și cum am spune că țăranii care au semnat să-și dea pământul la colectiv, pe vremea comunismului, sub amenințarea glonțului, l-au dat de bună voie, pentru că totuși au semnat hârtiile și din punct de vedere formal au aderat din proprie inițiativă.
Exact această „libertate” se preconizează a li se pune în față milioanelor de fii și fiice ale Bisericii în acest moment.
Recent, Preafericirea Sa, Părintele Patriarh Daniel, ne-a transmis cu ocazia praznicului Sfântului Dimitrie cel Nou din acest an că libertatea și responsabilitatea aparțin fiecărei persoane în parte, nu vreunei alte entități: „Fiecare trebuie să fie conștient, liber și responsabil, când sănătatea sa se află în pericol, pentru că noi nu știm dacă suntem suficient de pregătiți să trecem dincolo. De aceea părinții din pustie mai cereau de la Dumnezeu o clipă în plus a vieții pentru a se pocăi.”
În acest moment, vaccinați sau nevaccinați, ni se refuză dreptul de a fi conștienți, liberi și responsabili. În mod iresponsabil, suntem divizați, stigmatizați, culpabilizați. Dorim să atragem atenția asupra unei posibile erori: aceea de a crede că Biserica va fi, cumva, scutită de aceste îngrădiri. Vă amintim că, printr-o simplă Hotărâre de Guvern, executivul interimar și-a stabilit ca țintă de vaccinare cifra de 90% din populația generală. Este evident că, în contextul Certificatului „Verde”, aceasta va însemna foarte probabil condiționarea participării la slujire de obținerea acestui document atât pentru credincioși, cât și pentru cler.
Dacă Biserica va tăcea când pâinea cea de toate zilele le este condiționată enoriașilor săi, ce legitimitate va mai avea reacția Bisericii atunci? Credem că va fi prea târziu!
Preafericirea Voastră,
Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre,
Vă mulțumim pentru echilibrul de care ați dat dovadă în această atât de grea criză prin care trece poporul nostru, alături de alte neamuri și biserici și de întreaga umanitate. Vă asigurăm că suntem conștienți de presiunile ce se fac, tot mai vizibil, asupra Bisericii, de tentativele și atacurile mediatice menite a o determina să-și părăsească imparțialitatea și să se angreneze „cu arme și bagaje” în promovarea unor produse farmaceutice – produse în jurul cărora se ridică serioase probleme de etică.
Știm că binele nu se face niciodată cu forța. Nici măcar în numele unei iluzorii sănătăți publice. Să ne amintim că în numele „sănătății publice” s-au săvârșit multe orori în trecut, atât în regimurile totalitare, naziste și sovietice, cât și în democrații clasice. Eugenia, sterilizarea, experimentele medicale s-au efectuat sub diverse pretexte și în Germania lui Hitler, și în URSS-ul lui Stalin, dar și în alte țări.
Vă rugăm cu smerenie, dar și cu toată convingerea, să vă mențineți și să mărturisim împreună, păstori și păstoriți, care alcătuim cu toții Sfânta Biserică Ortodoxă Română luptătoare, poziția potrivit căreia vaccinarea trebuie să rămână voluntară, că pentru libertatea și demnitatea persoanei este esențial ca actul medical să fie liber și responsabil, întemeiat pe consimțământul ei liber și informat, și că segregarea și condiționarea de vaccin a dreptului lăsat de Dumnezeu de a ne câștiga traiul lezează grav atât drepturile constituționale elementare, cât și statutul hristic al ființei umane.
Cu adâncă prețuire și smerită supunere de fii duhovnicești
Printre semnatari se regăsesc persoane extrem de cunoscute societății, cât și Bisericii, precum: regizorul Cristi Puiu, Prof. Dr. Pavel Chirilă, Prof. Univ. Dr. Radu Baltasiu, Ioan Savu, erou al revoluției din 1989, prințul Dimitrie Șerban Sturdza, scriitorul Gabriel Purcăruș, artiștii Marius-Stelian Crăciun (Cedry2k) și Tudor Sișu (La Familia), profesorul Gabriel Braic, avocații Gheorghe Piperea, Ana Corina Săcrieru, Marina-Ioana Alexandru, Dan Chitic, Toni Neacșu și Florentin Țuca, actrițele Manuela Hărăbor și Ioana Picoș, profesorul Radu Zlati, biofizicianul Virgiliu Gheorghe, publiciști precum Iulian Capsali, Cătălin Sturza sau Corneliu Berari.
(Preluare de pe ActiveNews)
Plânge sufletu-n mine și-mi fierbe sângele de revoltă. Acum, la Kaufland, în Bucureștii Noi, unde s-au făcut țarcuri. În față, o mamă cu fetița, cam de 5 ani. Copila plângea cu lacrimi șiroaie, dar fără a fi isterică. Din ochii-i luminoși și blânzi se revărsau puhoaie, iar ea își ținea mâinile sub bărbie, ca pentru a le strânge. Mama a îngenuncheat în fața ei. „Haide, mergeam în altă parte, aici nu avem voie”. „Dar de ce nu avem voie? Uite, oamenii intră. Noi nu suntem oameni?”, suspina copila. Eu stăteam la câțiva metri. A venit o cucoană. De lume bună. Pălărie, mănuși din dantelă. De fapt, bănuiesc, că o panaramă care a avut noroc în viață. „Dar de ce plânge, dragă, copilul?”. Femeia, care-i săruta fetiței obrajii și-i sorbea lacrimile nu a zis nimic. Copila a privit-o ca pe o salvatoare. „Noi nu putem intra”. Și a început matracuca să o facă troacă de porci pe mamă: „Dragă (ton de parcă ar fi vorbit cu servitoarea), îți place ce-i faci copilului? De ce nu te vacc, inconștiento? O să ajungeți pleava societății, nu vă mai primește nimeni nicăieri. Voi ca voi, nu aveți decât să crăpați, dar nu vă dați seama ce le faceți copiilor, cum îi chinuiți, cum le distrugeți viitorul?”. Fetița s-a oprit din plâns și o privea contrariată. Mama s-a ridicat și i-a spus: „Hai să mergem!”. Copila a prins-o cu putere de mână și au plecat, dar se tot întorcea să privească în urmă. Privirea ei, speriată, parcă voia să o îndepărteze pe scorpie de mama ei. Nemernica se întoarce spre mine și câțiva oameni care mai priviseră, absenți, scena: „Nu am dreptate?”. „Cucoană, ești o jigodie!”, i-am spus eu și am plecat să le ajung pe mamă și fetiță. M-am oprit în spatele lor. Amândouă cântau „Rățuștele mele”. Am zâmbit și m-am întors din drum.
🇷🇴🇷🇴🇷🇴
Dr. Ariyana Love: Vaccinurile COVID conțin „virușii” Ebola și Marburg!
„Un studiu al Universității din Stockholm arată că proteinele ajung la nucleele celulelor și dezactivează capacitatea celulelor de a repara ADN-ul, adică vaccinurile COVID șterg permanent genele care sunt responsabile de repararea ADN-ului.
Adenovirusurile 26 și 35 codifică celulele cu proteine Ebola și Marburg.
Acesta este inclus în vaccinul JnJ.
Aceste vaccinuri șterg genele E1, E3 și E4. Acest lucru declanșează SIDA, provoacă cheaguri de sânge și tromboză, autoimunitate pe termen lung, sterilitate permanentă și o lipsă de oxigen în sânge care duce la cancer turbo. Cei vaccinați vor fi bolnavi cronic și au tulburări neurologice; demență, pierderi de memorie, probleme pulmonare și simptome asemănătoare covid-ului.
Ele NU conțin un virus, nu sunt imunizanți – asta e o minciună. Ele creează o infecție. Îi fac 🇷🇴🇷🇴🇷🇴
Dr. Ariyana Love: Vaccinurile COVID conțin „virușii” Ebola și Marburg!
„Un studiu al Universității din Stockholm arată că proteinele ajung la nucleele celulelor și dezactivează capacitatea celulelor de a repara ADN-ul, adică vaccinurile COVID șterg permanent genele care sunt responsabile de repararea ADN-ului.
Adenovirusurile 26 și 35 codifică celulele cu proteine Ebola și Marburg.
Acesta este inclus în vaccinul JnJ.
Aceste vaccinuri șterg genele E1, E3 și E4. Acest lucru declanșează SIDA, provoacă cheaguri de sânge și tromboză, autoimunitate pe termen lung, sterilitate permanentă și o lipsă de oxigen în sânge care duce la cancer turbo. Cei vaccinați vor fi bolnavi cronic și au tulburări neurologice; demență, pierderi de memorie, probleme pulmonare și simptome asemănătoare covid-ului.
Ele NU conțin un virus, nu sunt imunizanți – asta e o minciună. Ele creează o infecție. Îi fac pe oameni contagioși unul pentru altul.”
LOL bro. Nu chiar. E vorba de „Acinetobacter” o bacterie care o imprastie avioanele alea care zboara in paralel. Aceasta bacterie o gasiti pe strada, in aer, in case, rezista mult timp mai ales prin coletele din China care apropo nu vin din China ci din Europa, mai ales in mastile de la ATI de accea mor oamenii la ATI.
Cautati pe net Acinetobacter probabil chiar baumannii- aceasta este pandemia numita Covid.
Bacteria care e aruncata din avioanele chemtrails.
Acinetobacter baumannii este o bacterie gram-negativă, de obicei scurtă, aproape rotundă în formă de tijă (coccobacillus). Acesta poate fi un agent patogen oportunist la om, care afectează persoanele cu sistemul imunitar compromis, și care este din ce în ce mai frecvent cauza infecțiilor spitalicești (nosocomiale). În timp ce alte specii din genul Acinetobacter sunt adesea găsite în probe de sol (ceea ce duce la concepția greșită că A. baumannii este un organism care trăiește de asemenea în sol), A. baumannii este aproape exclusiv prezentă în medii spitalicești[2]. Deși ocazional a fost identificată în probe de sol și apă din natură[3], habitatul său natural este încă necunoscut.
Bacteriile din acest gen nu prezintă flagel, o structură ca un bici folosită pentru locomoție, dar prezintă motilitate prin spasme sau de grup. Acest lucru poate fi datorat activității pililor de tip IV, care pot fi extinși și retrași. Motilitatea în A. baumannii poate fi de asemenea datorată excreției de exopolizaharide, prin care se creează un film de polizaharide cu masă moleculară mare în urma bacteriei care îi permite astfel să avanseze[4]. Microbiologii clinici diferențieză membrii din genul Acinetobacter de alte Moraxellaceae prin efectuarea unui test al oxidazei, deoarece Acinetobacter spp. sunt singurii membri ai Moraxellaceae cărora le lipsesc oxidazele citocromului c[5].
A. baumannii este parte a complexului ACB (A. baumannii, A. calcoaceticus și speciile genomice Acinetobacter 13TU). Membrii complexului ACB sunt dificil de diferențiat și reprezintă membrii genului care sunt cei mai relevanți din punct de vedere clinic[6][7]. A. baumannii este de asemenea un patogen ESKAPE (Enterococcus faecium, Staphylococcus aureus, Klebsiella pneumoniae, Acinetobacter baumannii, Pseudomonas aeruginosa, Enterobacter sp.), un grup de agenți patogeni cu o rată ridicată de rezistență la antibiotice, care sunt responsabili de majoritatea infecțiilor nosocomiale[8].
Colocvial, A. baumannii este numită și „Iraqibacter” datorită apariției aparent bruște în spitalele militare din timpul Războiului din Irak[9]. Bacteria a continuat să fie o problemă pentru veteranii și soldații care au luptat în Irak și Afganistan. Tulpinile A. baumannii rezistente la antibiotice s-au răspândit în spitale civile, ca urmare a transportului de soldați infectați prin mai multe unități medicale[4].
Un chip nevoitor, binecuvântat, a fost părintele Evloghie de la Mănăstirea Faneromenu. El nu era aspru cu ceilalţi, dar cu sine era neîndurător. A mâncat fără ulei treisprezece ani, urmând rânduiala lui Hagi Gheorghe. În timp ce slujea la bucătărie, la hramul de la Chilia Sfânta Treime, el a văzut doi demoni şezând pe farfuriile murdare şi lingând resturile de la mâncare, căci fiind sărbătoare puseseră şi carne. După aceasta, bătrânul Hagi Gheorghe, care întotdeauna postea, a dat diferite sfaturi ucenicilor săi. Şi ca să-i convingă de gravitatea neascultării lor, el i-a făcut pe demoni să stea până i-a chemat pe toţi ca să-i vadă. Ei i-au văzut şi s-au minunat. Tremurând de frică, au cerut iertare de la adevăratul ucenic a lui Hristos, marele Hagi Gheorghe.
**************
Mult respectatul cărturar şi călugăr Teoclit Dionisiatul mi-a spus că, odată, a mers să-l întâlnească pe pustnicul rus Tihon, un suflet minunat cu o înfăţişare biblică. Pe când se apropia de chilia lui, a auzit un cântec dumnezeiesc. El a crezut că se săvârşea Liturghia şi a aşteptat în afara chiliei până când s-a terminat. Când a intrat, el l-a găsit pe părintele Tihon singur, împărtăşindu-se în acel moment cu Dumnezeieştile Taine. El întotdeauna lua Sfintele Taine [uscate], pe care le păstra de-a lungul anului şi din care se împărtăşea. Părintele Teoclit s-a mirat de cântecul pe care-l auzise mai devreme.
Cu puţin înainte ca părintele Tihon să adoarmă, binecuvântatul ucenic al pustnicului era respectatul părinte Paisie. Era în ajunul Praznicului Naşterii Maicii Domnului, pe 8 septembrie. Părintele Paisie l-a vizitat în chilia lui.
– Tu eşti, Sfinte Serafim? a întrebat părintele Tihon, care era aproape pe moarte.
– Ce spui părinte? Nu înţeleg.
– Ei bine, a spus el, cu puţin timp în urmă a fost aici Sfântul Serafim de Sarov cu Maica Domnului şi vorbeau împreună.
– Ce ţi-a spus Maica Domnului? a întrebat Părintele Paisie.
– Mi-a spus că mă va lua după ziua Praznicului ei.
Şi, într-adevăr, aşa s-a întâmplat. Pe 10 septembrie, după două zile de la Praznic, părintele Tihon a adormit în pace, ţinând în mână crucea. Înainte de a răposa, părintele Paisie i-a dat nişte busuioc ca să miroasă.
– Nu miroase minunat, părinte?
– Da, fiul meu, dar mireasma Raiului e cu mult mai frumoasă decât aceasta!
****************
Viaţa sfântului părinte Cosma Zografitul, care era de origine bulgară, a fost plină de multe revelaţii sfinte. El a venit pe Munte în 1280 şi a trăit în Mănăstirea Zografu un timp scurt, înainte de a se muta la viaţa isihastă în pustia din apropiere. Lui i-a fost dat darul clarviziunii şi înainte-vederii. Într-o vedenie, a văzut sufletul egumenului de la Hilandar chinuit de diavoli. De asemenea, el a văzut pe Născătoarea de Dumnezeu, în ziua de Bunavestire, slujind în biserică şi la trapeză.
Odată, când părintele Cosma a dorit să mănânce peşte, un vultur a smuls unul de la un pescar numit Hristofor şi i l-a adus sfântului. Sfântul Cosma a suferit, de asemenea, mult din cauza atacurilor demonilor.
În timp ce părinţii cântau la înmormântarea lui, toate animalele din regiunea apropiată s-au strâns, atât cele de pe pământ, cât şi cele din aer, şi toate au plâns, fiecare cu plânsul ei, în felul ei, ca şi cum ar fi vrut să-şi ia rămas bun, pentru ultima oară, de la nevoitorul plin de har.
Trebuie să amintim că osemintele sale n-au fost găsite când a fost deschis mormântul său.
Patericul atonit – Arhim. Ioannikios Kotsonis, Editura Bunavestire, Bacău, 2000, Traducere de Anca Dobrin şi Maria Ciobanu
E despre frică și lașitate din perspectiva ortodoxă. Iată o cauză majoră, primară chiar, care explică toate marile noastre ratări personale și colective. Iar civilizația banilor, care s-a prăbușit peste capetele noastre de treizeci de ani încoace, a strivit ultimele zvâcniri de curaj, finalizând opera epocii comuniste de de inoculare a fricii. Suntem o societate de lași, de scopiți, de feminizați, de debilizați fizic și mental, de aceea plandemia demonică înaintează atât de vertiginos. Am detestat toată viața mea fricoșii, am trăit așa cum am simțit că e demn și onorabil pentru un bărbat. Acum, ajuns la 60 de ani fără 30 de zile – învrednicește-mă, Doamne, să ajung cu bine până în acea zi! – am destule să îmi reproșez. Dar mulțumesc Domnului că printre multele mele scăderi frica nu prea își găsește loc.
Maestrul Iurie Rosca.
Demnitatea momentului
„Dar Eu vă voi judeca pe fiecare după căile lui.”
Este demnitatea momentului. Te-a găsit El în pocăință? Te-a găsit El în spovedanie? Te-a găsit El spunând:
„Părinte, am păcătuit împotriva Cerului și împotriva Ta.”[1]?
Te-a găsit El vărsând lacrimi de pocăință autentică și de auto-condamnare? Într-o clipă, Dumnezeu te va judeca așa cum a promis:
Domnul este demn de încredere în tot ceea ce promite El și credincios în tot ceea ce face [2].
Dar dacă te găsește altfel – o, bietul de tine – atunci ți se vor deschide ochii sufletului și vei vedea cât de mult te-ai răsfățat. Când Dumnezeu îl judecă pe om, atunci pocăința este inutilă. La sfârșitul sărbătorii, nenumăratele cuvinte sunt inutile căci totul sa terminat.
Oh, cât de mare este această taină. O, Dumnezeule, dulcele meu Iisuse, deschide ochii sufletului meu ca să pot vedea clar această mare taină a mântuirii mele veșnice. Să-mi pregătesc mâncare fiind ajutat de Harul Tău pentru ca la sfârșitul vieții mele să nu fiu găsit fără câștig.
După cum vezi, nu fac nimic, mă umplu doar de tot felul de pasiuni iraționale.
Dă-mi lacrimi și pocăință adevărată înainte să vină acest ceas din urmă când voi auzi glasul Tău:
„Pune-ți lucrurile și casa ta în ordine, deoarece vei muri și nu vei mai trăi.”
[1] Luca 15:18.
[2] Psalmii 144, 13.
Extras din Sfaturi părinteşti – Arhimandritul Ephrem Philotheos, Ediţia Evanghelismos.
Ce să facem noi, care avem în faţa ochilor minţii priveliştea înfricoşătoare a Judecăţii?
La întrebarea aceasta voi răspunde folosindu-mă de cuvintele Sfântului Apostol Petru: „Drept aceea, iubiţilor, aşteptând acestea, sârguiţi-vă să fiţi aflaţi de El în pace, fără prihană şi fără vină, şi îndelunga răbdare a Domnului nostru socotiţi-o drept mântuire” (2 Pt. 3, 14-15). Să ne îngrijim dinainte ca înfricoşătoarea Judecată să fie pentru noi nu grozăvie de neîndurat, ci bucurie. Să trăim în aşa fel ca înfricoşătoarea Judecată şi trâmbiţa arhanghelului să nu ne sperie, ci să ne aducă mare bucurie, şi să cântăm cântare Judecătorului Veşnic, Drept, Care va da fiecăruia după faptele sale.
Sfântul Luca al Crimeei, din ”La porțile Postului Mare”, Editura Biserica Ortodoxă, Bucureşti, 2004