Noi, robii lui Dumnezeu, Ciobanu Alin Ștefan și Ciobanu Ioana Maria, fii ai Bisericii Ortodoxe Române, domiciliați în Arad, vă scriem cu adâncă îngrijorare și tristețe pentru tot ceea ce se petrece de ani buni cu Sfânta noastră Ortodoxie, lucruri care nimicesc învățăturile Sfnților Apostoli și ale Sfnților Părinți și potrivnice tuturor Sfntelor Canoane statornicite de Sinoadele Ecumenice și locale. Trăim într-o epocă de adânc dezechilibru spiritual, epocă în care mulți creștini ortodocși sunt „ca niște copii duși de valuri, purtați încoace și încolo de orice vânt al învățăturii, prin înșelăciunea oamenilor, prin vicleșugul lor, spre uneltirea rătăcirii” (Efeseni 4, 14). Pare într-adevăr să fi sosit timpul când oamenii „nu mai suferă învățătura sănătoasă, ci – dornici să-și desfăteze auzul – își grămădesc învățături după poftele lor, și își întorc auzul de la adevăr și se abat către basme.” (II Timotei 4, 3-4).
Ecumenismul religios de astăzi este o mișcare de unire, pentru început a ereticilor apusului cu Ortodoxia. Într-o a doua fază, se are în vedere unirea tuturor religiilor într-una singură, uriașă, într-o panreligie. Scopul ultim, însă, este ca întreg creștinismul, și în special Ortodoxia, singura care deține Adevărul, să dispară în acest malaxor. La fel cum o boală nu afectează doar organul bolnav, ci întreg organismul, tot așa și erezia provoacă durere în
întreg trupul ei, afectându-l. De aceea, de fecare dată când a apărut o erezie ce amenință trupul Bisericii, s-au întrunit Sinoadele Ecumenice și locale care au anatemizat erezia și pe ereticii ce o susțineau. Deoarece în spațiul bisericesc a pătruns această erezie a ecumenismului, dorim să aducem la cunoștință tuturor fiilor Bisericii noastre, gravul pericol al lepădării de credință în care ne aflăm prin acceptarea sărbătoririi Sfntelor Paști la aceeași dată, în comuniune cu ereticii papistași, începând cu anul 2025.
Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului a anunțat că, în 2025, zisa biserică papistașă va sărbători Paștile în comun cu Biserica Ortodoxă, după calendarul ortodox. „Anul 2025 coincide cu aniversarea a 1700 de ani de la convocarea Primului Sinod Ecumenic, aniversare la care participă personal Papa Francisc, informează Patriarhia Ecumenică. Anunțul a fost făcut după întâlnirea din 1-3 septembrie 2024 a Ierarhii Tronului Ecumenic, potrivit unui comunicat de presă. În cuvântul său de încheiere, Patriarhul Bartolomeu a amintit ierarhiei că în cadrul anului bisericesc început, la sfârșitul lunii mai 2025, va avea loc la Niceea Bitiniei aniversarea o#cială a 1700 de ani de la convocarea Primului Sinod Ecumenic, aniversare la care va participa personal Papa Francisc. Actuala Adunare a ierarhiei Tronului Ecumenic a fost dedicată acestei aniversări istorice, fapt care a fost exprimat prin alegerea ca motto central al adunării a imnului din Vecernia Duminicii Sfnților purtători de Dumnezeu de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, care, printre altele, s-au ocupat și de problema reglementării datei sărbătoririi Paștilor „urmând dumnezeieștilor dogme, drept crezând Îl cinstim pe Dumnezeu, … într-o singură Dumnezeire, pe Treimea cea Deoființă”.
În acest duh, se exprimă în unanimitate serbarea comună a Paștilor a creștinătății răsăritene și apusene. Sperăm ca acest fapt să nu fie doar o simplă coincidență, ci să fie începutul stabilirii serbării pe o dată comună în fiecare an, în conformitate cu serbarea Paștilor de către Biserica noastră Ortodoxă, se precizează în comunicat.”
Ortodoxia nu este un simplu mod de organizare pământească care are în frunte patriarhi, episcopi sau preoți care au rol de conducere în Biserică care este ofcial numită „ortodoxă”. Ortodoxia este „Trupul mistic a lui Hristos”, al cărui cap este Hristos Însuși (vezi Efeseni 1:22-23 și Coloseni 1:18,24), și nu cuprinde numai preoți, ci pe toți cei care cred cu adevărat în Hristos, care au intrat pe o cale adevărată prin Sfântul Botez în Biserica pe care El a creat-o, pe cei care trăiesc pe pământ și pe cei care au murit în
credință și evlavie.
Biserica Ortodoxă nu este un fel de „monopol” sau „afacere” a clerului, cum gândesc cei care nu cunosc și cei străini duhului Bisericii. Nu este patrimoniul cutărui ierarh sau preot. Este unirea duhovnicească a tuturor celor care cred cu adevărat în Hristos, care se străduiesc să țină poruncile lui Hristos cu sfnțenie, cu unicul scop de a moșteni fericirea veșnică pe care Hristos Mântuitorul a gătit-o pentru noi, și dacă păcătuiesc din slăbiciune, se pocăiesc sincer și se nevoiesc „să aducă roade vrednice de pocăință” (Luca 3:8).
Ne temem că duhul Bisericii Ortodoxe va fi înlocuit de o concepție papistă a Bisericii, și că, în viziunea credincioșilor conducătorii ortodocși vor fi ca niște „mini-papi” și Îl vor pune în umbră pe Hristos Capul Bisericii. Când Biserica va ajunge să fie identifcată înainte de toate cu o administrație, atunci Antihrist va avea o ușă deschisă către inimile oamenilor și cu puțin efort îi va transforma în slujitorii săi devotați. Cu înțelegerea lor greșită a Bisericii, vor face lucruri -„pentru binele Bisericii”- opuse poruncilor și voinței lui Hristos.
Noi, ca și fii ai Bisericii Ortodoxe Române, vă rugăm să luați atitudine, să combateți și să vă deziceți de:
– sărbătorirea Paștilor în comun cu ereticii papistași, să nu acceptați și să nu „aplaudați” această întâlnire de la Niceea din 2025 și să nu o extindeți la nivel național;
– scoaterea în afara legii a Bisericii Canonice Ucrainene și acceptarea „bisericii” schismatice din Ucraina;
– rugăciunea în comun cu ereticii care se ține în luna ianuarie la începutul fiecărui an;
– sinodul din Creta din anul 2016 unde s-au semnat acele documente eretice;
– panerezia ecumenismului, masonerie, actele biometrice, ID-ul digital, inovațiile, schismele și ereziile din Biserică;
– acceptarea parteneriatului civil și drepturile sodomiților (LGBTQ+) prin legi de către parlament (angajament luat față de Bruxelles).
Făcând parte din Biserică, în calitate de mădulare vii ale trupului tainic a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, avem dreptul și obligația de a interveni în problemele legate de Biserică și Credința noastră Ortodoxă și a pune cuvânt și mărturie, ca aceasta să nu aibă de suferit.
Biserica este Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească. Nu există mai multe ”Biserici”, nici măcar două. Nu există ramuri ale Bisericii, nu există ”Biserici surori”, nici ”Biserici nedepline”.
Cultele aflate în afara Bisericii sunt ori eretice, ori schismatice, ori păgâne și nu pot fi nici măcar parțial acceptate sau considerate Biserică. Biserica nu acceptă nici măcar formal denumirea de ”Biserică” pentru un cult eretic, schismatic, sau păgân. Faptul că unii și-au atribuit denumirea de ”Biserică” de-a lungul istoriei nu înseamnă că aceste culte ar fi în realitate ”Biserică” sau că ar face parte din Biserică.
Fără: Preasfânta Treime, Creație, Întrupare, Răstignire, Înviere și Înălțarea la cer a Fiului lui Dumnezeu, fără Pogorârea Sfântului Duh, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Adevăr și dreaptă credință, fără Sfânta Cruce, Sfinții Îngeri, Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți, fără Sfintele Scripturi, Sfânta Tradiție, Sfntele Dogme și Canoane, fără iertare, post, milă, mărturisirea adevărului de credință, fără rugăciuni și fără Sfinți, fără Sfintele Icoane, Sfntele Moaște, fără Impărăția Cerurilor și fără Viața veșnică nu există Biserică, nici mântuire.
Biserica nu acceptă purtarea vreunui dialog teologic și nici încheierea vreunui acord teologic cu vreun cult eretic sau păgân, nici măcar în temeiul unui minimalism dogmatic. Pentru eretici și păgâni există încă de la începutul Bisericii posibilitatea de a se converti la dreapta credință prin Sfânta Taină a Botezului, când sunt de acord să se lepede de erezia lor și să primească adevărul.
Ca ierarhi ai Bisericii Ortodoxe aveți datoria și responsabilitatea să apărați Credința, Poporul și Țara și să vă păstoriți turma pe care v-a încredințat-o Dumnezeu spre mântuire și nu spre iad.
Vă rugăm din suflet să rămâneți fermi și să apărați Ortodoxia așa cum la rugăciunea de hirotonie întru arhierei ați făgăduit. Vă dorim din tot sufletul
să rămâneți devotati Sfntei noastre Credințe Ortodoxe, slujind pe adevăratul Dumnezeu, slăvit în Treime: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, Amin!
Credința noastră este Învățătura Ortodoxă, nealterată, neschimbată, neștirbită și neadăugită și cu această Credință Ortodoxă dorim să ne ducem la judecata lui Hristos!
Așa să ne ajute Dumnezeu! Amin!
Toate cele spuse mai sus le mărturisim înaintea lui Hristos și ni le asumăm. Semnăm cu mâna noastră dreaptă, cu care ne facem Sfânta Cruce, această scrisoare adresată sinodului Bisericii Ortodoxe Române.
Robii lui Dumnezeu Ciobanu Alin Ștefan și Ciobanu Ioana Maria
Data 09.09.2024
Foarte frumos scris! Și rațional! Și mai ales în spiritul importanței unității și unicității Bisericii întemeiate de Hristos! Nu cutez să intru în amănunte, fiindcă nu dețin o pregătire teologică, prin urmare, nu pot decât să apreciez maniera în care ați conceput scrisoarea evidențiind însușirile Bisericii, unitatea, sfințenia, sobornicitatea și apostolicitatea care reprezintă consecința constituției ei de natură divină și umană ca Trup al lui Hristos extins peste veacuri, și care, mai ales, o prezintă drept unica instituție întemeiată pentru mântuirea omului. Mă iertați că poate nu folosesc cuvintele potrivite aici, dar cam așa „văd” eu lucrurile. Și totuși, nu pot să nu mă întreb dacă ați primit vreun răspuns sincer, pe înțelesul nostru, al mirenilor (adică fără exprimări sofisticate și termeni „tehnici”), din partea Patriarhiei?! Fiindcă eu remarc gestul dvs., doamnă/domnule Ciobanu, ca fiind unul de prezervare a Ortodoxiei noastre, fără „adaosul” („unirea”) altora de alte confesiuni. Sunt conștientă că agenda merge mai departe, indiferent de eforturile și credințele strămoșești ale ortodocșilor de pretutindeni, dar prin sufletul meu tot mai există așa..un licăr de speranță că Dumnezeu nu va îngădui rătăcirea…
Doar speranta ? Asta-i culmea lasitatii. Sa iesim la lupta cea mare intr-u Christos, alaturi de Ingerii de lumina, condusi de Serafimi, Heruvimi , Arhangheli .. avand conducatori ai luptei, pe temutul Arhanghel Mihail cel cu sabia de foc, pe Sf.Gheorghe biruitorul „balaurului”.. al antihristului ! Cu totii uniti, sa luam atitudine fatisa si ii vom invinge. Sa participam la lupta ingerilor cu demonii. Ei ne vor pe noi pentru a pune stapanirea lor, ori noi ii vom distruge definitiv, pentru totdeauna ! Noi trebuie sa luptam.. si Dumnezeu ne ajuta aici pe Pamant. Nu ne face EL treaba ! …”Daca vrei ca sa castigi, du-te si trage si tu un bilet la LOTO !”
Nu-i corect să mă judecați, domnule Ștefan, atâta vreme cât nu cunoașteți nimic despre mine! V-am pus o întrebare, nu v-am insultat în niciun fel! Eram curioasă dacă Bucureștiul v-a răspuns! Atât, și nimic mai mult!
Nu putem ieși la luptă decât atunci când Dumnezeu ne-o cere! În rest, îmi cer scuze pentru deranj!
Ștefan, nu ştim dacă dezbinarea este o caracteristică a poporului român, aşa cum se spune despre germani că sunt reci sau despre scoţieni că sunt zgârciţi. Totuşi, un sâmbure de adevăr este, dacă luăm în considerare ce a spus Herodot acum foarte mult timp: „Tracii sunt cei mai viteji, cei mai credincioşi, cei mai drepţi, cei mai puternici dintre toate neamurile. Dar Dumnezeu nu le-a dat darul unirii.”
Acest dar al unirii îl au în firea lor, spre exemplu, evreii, japonezii, grecii, ungurii, ţiganii, etc. Aceste popoare se ajută unii pe alţii, suferă unii pentru alţii, se bucură pentru reuşitele celorlalţi, sunt uniţi împotriva duşmanilor. Dar nu este cazul la noi, din nefericire.
Un exemplu concret e reacția ajutorul dat ucrainienilor vs. ajutorul dat celor din Galați. Și mă refer exclusiv la cum a reacționat populația, nu autoritățile!
Așa că, a vorbi despre o unire în fapte a noastră, deși împărtășim aceleași idei, e dincolo de realitate.
De câte ori n-am auzit, atunci când am întrebat despre a ȘI face ceva, nu doar a trăncăni pe bloguri: „lasă, vezi-ți tu de partitura ta, acolo unde ești, și lasă-i pe alții.”
Ceea ce nu pot să înțeleagă astfel de oameni e că, dacă ei nu sunt oameni „de echipă”, nu înseamnă că toți suntem la fel.
Dorința și puterea de-a face bine se formează și crește în om de când se naște.
Nu poți genera bunăstare, echilibru și fericire dacă ești dezechilibrat.
Pe măsură ce înaintăm în timp şi suntem tot mai săraci, noi românii, suntem tot mai dezbinaţi.
Ne dărâmă orgoliile supradimensionate, pasiunile de doi lei, prejudecăţile, răzbunările, dar mai ales sărăcia sufletească. Uneori, din plictiseală cotidiană, neavând alte preocupări, omul, pornit să murdărească tot ce îi iese în cale, îi jigneşte, îi insultă, fără motiv, pe cei din jur. Uneori, chiar pe unii dintre cei apropiaţi.
„În unire stă(tea) puterea.”
Dar ei /dumnealor pseudoierarhii au dovedito din plin că sunt aserviți sionismului și în general globalismului, orbi să fim și să nu vedem
Nu a răspuns nimeni. Este a 4-a scrisoare pe care o trimit. Legat de acel Ștefan care s-a luat de dvs., nu sunt eu. Eu mă semnez cu Ștefan Arad. Pr. Vasile vă rog să confirmați că acel Ștefan nu sunt eu. Aveți emailul lui. Doamne ajută!
Oricum, se vede din felul diferit în care scrieți, chiar dacă aveți același nume (teoretic): gramatical, așezarea-n pagină și modul de exprimare (departe de mine intenția de a jigni pe cineva!).
Ceea ce e grav, de fapt, e că ne-au fost publicate adresele de mail după fiecare comentariu (fără acordul părintelui, probabil), și astfel, oricine poate pretinde a fi… oricine, scriind cu adresa (și numele) altcuiva de mail. Pe scurt, întâmplându-se asta, nu mai stă-n picioare argumentul cu verificarea adresei de mail.
Spre exemplu, eu ca să scriu acest comentariu, trebuie să editez (șterg) numele și adresa de mail a altcuiva care a scris un comentariu, pentru a mă „semna” cu numele și adresa mea de mail. Știu că nu doar mie mi se întâmplă acest lucru, pentru că am primit mesaje în privat pe adresa de mail pe care o scriu aici, adresă pe care o folosesc pentru foarte puține lucruri.
Doanne, miluiește!
Doamne ajută
Să știți că la mine comentariile intră direct, fără aprobare. Așa e setarea și nu știu cum să o schimb. Foarte rar, 1 la 30, necesită aprobare.
Doamne, ajută!
Da, părinte, știu că, aici, comentariile nu necesită aprobare.
O altă problemă e cea pe care am expus-o mai sus: aceea că ne-au fost publicate adresele de mail atunci când am scris (se întâmplă de peste o lună și ceva, cred. Sau, cel puțin, atunci am sesizat eu); astfel, oricine poate scrie în numele altcuiva, așa cum s-a întâmplat (din greșeală, poate, sau chiar au același nume) cu Ștefan.
Sau putem fi spamați de oricine, adresele de mail fiind publice.
Eu, de ceva vreme, debifez „Salvează-mi numele (…)”, înainte de a-mi publica comentariul. Poate așa reușesc să nu-mi mai fie publicată adresa de mail.
Mulțumesc pentru promptitudine!
Da, vă înțeleg și văd că aveți și cunoștințele tehnice necesare pentru a preveni abuzurile și a le înlătura. Procedînd astfel, mă ajutați si pe mine. Gandul meu este să renunț, dacă se poate, la parola blogului și cea a e-mailului, care mai mult mă încurcă.
Anul trecut mi-a picat hard-diskul, mi l-au schimbat și acasă m-am trezit că nu mai știam parolele. Doamne, ajută
Ștefan vezi că în ortodoxie se scrie Hristos nu Christos ca și la papistași. PIF mulțumesc de apreciere. Doamne ajută! Ciobanu Alin Ștefan Arad.
Cu drag, domnule Ciobanu! Am apreciat mult scrierea dvs. tocmai de aceea am și pus întrebarea, socotind, în naivitatea mea, că și cei de la Patriarhie, eventual secretarii PF Daniel, vor remarca sinceritatea formulării și mai ales cunoștințele ecleziastice. N-a fost intenția mea să iscodesc, ci doar am gândit din punct de vedere admirativ.
Doamnă Monica, bine ați revenit pe secțiune! În cazul meu cel puțin, ori de câte ori vă citesc mi-amintesc de un fragment din scrierile lui Mahatma Gandhi care zicea cam așa: „Femeia nu este sexul slab. Reprezintă amestecul cel mai nobil dintre cele două, prin puterea sa de sacrificiu, de suferință în tăcere, de umilință, credință și cunoaștere.” Cam aici, vă încadrez, la acest capitol! Gânduri bune. 🙂
PIF, bine v-am regăsit!
Vă mulțumesc pentru cuvintele dvs. Sunt bucuroasă să aflu că, măcar din când în când, las în urmă emoții pozitive.🙂
Îmbrățișez toate aprecierile, fie bune sau nu, atâta vreme cât acestea nu implică mojicii. În general.
Vă întorc toate gândurile bune!
Părinte, v-aș fi ajutat cu drag, dac-aș fi știut cum… n-aș mai fi stat să încurc sau să vă obosesc prin comentarii pe dvs. și pe ceilalți cititori ai blogului, dar n-am nici cea mai mică idee despre ce puteți face.
Tot ce am scris, au fost lucruri care s-au întâmplat sau care se pot întâmpla. În afară de constatări, soluții nu am, pentru că nu intră în competențele, cunoștințele mele.
Ce pot face, însă, e să întreb cunoștințele de-ale mele, care sunt mult mai capabile să ofere un răspuns și o soluție, poate.
În eventualitatea-n care voi primi astfel de informații ajutătoare, practice, o să vă întreb dacă sunteți de acord să vă scriu pe nr. de telefon pe care l-ați lăsat scris la cererea unui alt cititor, a.î să putem fi conectați într-un mod mai eficient.
Vă mulțumesc pentru înțelegere și răbdare.
Doamne, ajută!
Da, sigur. Contactați-mă pe acel număr de telefon și vă voi răspunde cu drag. Doamne ajută.