Înainte de a fi declaraţi medici, absolvenţii Facultăţilor de Medicină din România, depun aşa numitul jurământ al lui Hipocrate, prin care făgăduiesc că-şi vor face datoria de a trata orice bolnav, ca pe propriul lor părinte. Cum acest jurământ nu are nicio legătură cu Dumnezeu, este de la sine înţeles că el devine o simplă formalitate, şi cel care îl prestează nu se simte cu nimic obligat a-l respecta. Din această pricină, există atâţia medici agonisitori de mulţi arginţi, care au făcut din această profesie un mijloc de câştig urât.
Iubite cititorule! Astăzi pomenim pe unul din Mucenicii lui Hristos şi ai Bisericii noastre, Sfântul Talaleu, cel care este socotit şi în rândul Doctorilor fără de arginţi, pentru că se apleca asupra bolnavilor cu dragoste şi refuza să primească daruri sau bani pentru munca sa.
Cărţile bisericeşti ne înştiinţează că Talaleu a deprins îndeletnicirea de doctor de la unul mai în vârstă, temător de Dumnezeu. ,,Şi atâta milostivire avea Mucenicul lui Hristos pentru cei care aveau trebuinţă de ajutorul lui, încât nu aştepta să vină la dânsul, ci se ducea la ei şi le ajuta la orice trebuinţă aveau, dându-le sănătate în dar, fără de argint şi fără daruri. Pentru că pe lângă iubire de oameni şi milostivire, avea şi neagoniseală, şi nu voia să câştige argint sau orice alt lucru al lumii acesteia. Încă avea şi atâta smerenie, încât el singur spăla rănile bolnavilor şi le tămăduia’’.
În grija lui pentru oameni cuprindea nu numai trupurile acestora, ci şi sufletele lor bolnave. Primea la sine pe creştini, pe care-i îndemna la pocăinţă, dar şi pe păgâni, pe care îi întorcea din rătăcirea închinării la idoli la Dreapta Credinţă. Văzând odată un creştin care se bucura de răul abătut asupra unui păgân, l-a mustrat cu blândeţe: ,,Frate, noi avem poruncă de la Domnul nostru să ne rugăm pentru binele vrăjmaşilor noştri, iar nu să ne bucurăm de răul lor, ci să ne fie milă de dânşii, pentru că în acest fel slăbim necredinţa lor şi cu milostivire îi aducem la Buna Credinţă’’.
Spune o vorbă înţeleaptă şi dreaptă, că în lumea aceasta păcătoasă nici un bine nu rămâne nepedepsit. Aşa a fost şi în vremea vieţuirii pământeşti a Sfântului doctor fără de arginţi, Talaleu. Păgânii vremii s-au străduit să-l plece spre credinţa lor dobitocească şi idolească, însă Sfântul nu şi-a trădat Mântuitorul. Într-o zi de 20 mai i s-a tăiat capul şi a fost primit în locaşurile cereşti, unde se roagă pentru binele şi mântuirea oamenilor. Bine ar fi ca doctorii vremurilor noastre să citească despre viaţa lui şi să-l ia ocrotitor şi ajutor (După Vieţile Sfinţilor pe mai, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.385-394).
Presbiter Iovița Vasile