Sfânta Împărtăşanie în condiţiile draconice ale temniţei

LUNA OCTOMBRIE

Ziua a 15-a

Sf. Mucenici Luchian din Antiohia ÅŸi Luchian din Pecersca; Sf. Ierarhi Vars, Savin, Ioan, Dionisie, Sarvil; Sf. Veveea; Cuviosul Eftimie cel Nou; Sf. Mc. Monah din Alexandria

Â

Iubite cititorule! Vei fi fost prezent de multe ori în biserică la Sfânta Liturghie şi, fără-ndoială, ai văzut, uneori, că atunci când preotul adresează chemarea ,,cu frică de Dumnezeu, cu Credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi’’, nimeni nu se îndreaptă spre sfântul potir pentru a primi Sfântul Trup şi Sfântul Sânge al Mântuitorului Hristos. Suntem împiedicaţi de ispita diavolească, sau poate de lenea şi nepăsarea noastră. Îţi voi scrie, în continuare, o pildă din viaţa Sfântului Luchian din Antiohia, din vremea când se găsea întemniţat din pricină că era credincios al Bisericii.

În vremea lui Maximian, închisorile erau pline cu mărturisitori ai lui Hristos. Sfântul Luchian se afla printre cei închişi. Se apropia sărbătoarea Dumnezeieştii Teofanii şi credincioşii întemniţaţi doreau să se împărtăşească cu Dumnezeieştile Taine, lucru imposibil de împlinit, date fiind asprimile şi lipsurile temniţei. Atunci ei s-au rugat lui Dumnezeu să nu-i lipsească de Sfânta Împărtăşanie. A binevoit Dumnezeu ca temnicerii să fie mai puţin vigilenţi şi atunci câţiva credincioşi s-au adunat în temniţă, aducând pâine şi vin. Sfântul Luchian le-a spus credincioşilor: ,,Staţi împrejurul meu şi vă faceţi biserică, căci cred lui Dumnezeu că mai bine primită îi va fi Lui biserica cea vie, decât cea de lemne sau de pietre’’. Neajunsul era că nu aveau masă pe care să săvârşească Sfânta Liturghie, însă Sfântul le-a spus: ,,Pe pieptul meu o să puneţi şi va fi prestol viu al Dumnezeului Celui Viu’’. Şi aşa s-a săvârşit Sfânta Liturghie, iar ei s-au împărtăşit întru curăţia inimii. Dimineaţa au venit slujbaşii temniţei. Sfântul a strigat de trei ori ,,Sunt creştin’’,apoi a adormit în Domnul.

Un fapt asemănător relata Părintele Mărturisitor Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Se afla într-o închisoare comunistă şi fiindcă se apropiau Paştile, doreau să aibă Sfânta Împărtăşanie. Aveau doar o boabă de strugure tăinuită în tencuiala zidului, care păstra puţinul vin de care aveau nevoie. Le lipsea pâinea. Atunci Părintele a cerut unui gardian pâine. Era vorba de cel mai crud dintre temniceri şi era de aşteptat ca îndrăzneala să-i fie aspru pedepsită. Gardianul, auzind rugămintea, n-a zis nimic. După o vreme,  geamul de supraveghere s-a deschis şi o mână le-a întins o bucată de pâine. Au slujit Sfânta Liturghie pe pieptul Părintelui Gheorghe, şi la sfârşit s-au împărtăşit.

Aceste două pilde ne arată râvna înaintaşilor noştri pentru cele sfinte, în condiţiile draconice ale închisorilor. Nu este, oare, păcat că atunci când sfinţiţii slujitori ai Bisericii adresează chemarea, niciunul din credincioşi nu răspunde?

 

Preot Ioviţa Vasile