La Cina cea de Taină, Mântuitorul Iisus Hristos a stat cu Sfinţii Apostoli la masă, ,,iar pe când mâncau ei, Iisus a luat pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând Ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat lor, zicând: Beţi dintru acesta toţi, că acesta este sângele Meu, al Legii celei Noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor’’ (Matei 26, 26-28); ,,Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea’’ Luca (22, 19). Biserica lui Hristos împlineşte, fără întrerupere, această încredinţare Dumnezeiască spre sfinţirea credincioşilor, bine ştiind că primirea cu vrednicie Sfintei Taine a Euharistiei este condiţie necesară mântuirii.
În Răsărit, Biserica a adoptat cele trei Sfinte Liturghii: a Sfântului Vasile cel Mare, a Sfântului Ioan Gură de Aur şi a Sfântului Grigore Dialogul. În Apus ,,atât liturghia romană cât şi celelalte liturghii apusene s-au depărtat în redactările lor ulterioare de cele răsăritene. Dintre aceste deosebiri trebuie amintit aici cel puţin omiterea epiclezei, rugăciunea specială de invocare a Sfântului Duh pentru prefacerea pâinii şi a vinului în trupul şi sângele lui Hristos, crezându-se suficientă menţinerea rugăciunilor precedente prefacerii şi cuvintele Mântuitorului pentru instituirea Tainei. În secolele XI-XV, aceste deosebiri vor da naştere la îndelungate dispute între cele două Biserici’’ (Pr. Prof. Dr. Milan Şesan, în Istoria Bisericească Universală, E.I.B.M.O, Bucureşti, 1975, p. 318).
Apusenii au în uz până în ziua de astăzi Missa romana, care cuprinde patru părţi: introitus cu rugăciuni începătoare, Apostol, Evanghelie, predica şi mărturisirea păcatelor, offertorium cu pregătirea şi punerea înainte a pâinii şi vinului, canonul cu rugăciunile de prefacere şi comuniunea sau împărtăşirea credincioşilor. Catolicii nu au Liturghia Darurilor mai Înainte Sfinţite, adusă din Răsărit chiar de Sfântul Grigore Dialogul, papa Romei, de unde vedem, încă o dată cu câtă uşurinţă au părăsit Tradiţia Sfântă a Bisericii. Missa are o structură schematică, o durată scurtă, mai ,,potrivită’’ spiritului apusean. Chiar dacă apusenii ar oficia Sfintele Liturghii după toată rânduiala răsăriteană, actul lor ar fi lipsit de valoare, deoarece, eretici fiind, sunt lipsiţi de har, prin urmare nu au Taine valide. Ei revendică pe Sfinţii pomeniţi mai sus, ca aparţinându-le. De vreme ce ignoră Sfintele Liturghii alcătuite de aceştia, păstrate în Tradiţia Ortodoxă, pretenţia lor rămâne una pur declarativă.
Presbiter Iovița Vasile