In vremea împăratului păgân Maximin, trăia în Alexandria o fecioară de neam mare, înţeleaptă, frumoasă la chip şi bună cunoscătoare a filozofiei vremii. Rudele şi mama sa ar fi vrut să o mărite. Trăind în mijlocul păgânătăţii şi fiind vreme de mare prigoană împotriva Bisericii, tânăra Ecaterina a văzut deşertăciunea zeilor nesimţitori şi a început căutările sale până când a ajuns la cunoaşterea Adevăratului Dumnezeu.La un praznic păgânesc, împăratul a venit la Alexandria şi au început să junghie tot felul de animale pentru a le aduce jertfe zeilor, încât văzduhul s-a umplut de putoarea fumului şi mulţi se duceau să sărbătorească. Văzând atâta rătăcire în popor, Sfintei Ecaterina i s-a făcut milă de ei şi a stăruit să fie primită de însuşi împăratul, în faţa căruia a mărturisit: ,,Cunoaşte, o, împărate înşelăciunea cu care v-aţi înşelat de diavoli, încât slujiţi ca unui Dumnezeu idolilor stricăcioşi şi nesimţitori. Cu adevărat mare ruşine este a fi cineva atât de orb şi de nebun, ca să se închine unor urâciuni ca acestea… Ci cunoaşte pe Unul Adevăratul Dumnezeu, Cel pururea fiitor, fără de început şi fără de moarte, Care, în anii cei mai de pe urmă, S-a făcut Om pentru mântuirea noastră. Prin El împăraţii împărăţesc, ţările se îndreptează şi toata lumea împreună stă şi cu singur cuvântul Lui toate s-au zidit’’.Din palatul imperial, unde a mărturisit neînfricată, Sfânta Ecaterina a fost dusă în temniţă şi apoi judecată şi condamnată la moarte. Păgânii care slujeau diavolilor au închipuit pentru Sfânta cele mai crude chinuri: au pus patru roţi pe o osie cu fiare ascuţite în aşa fel încât două roţi să se întoarcă în dreapta şi două în stânga, iar în mijlocul lor să fie legată aleasa lui Dumnezeu. Îngerul Domnului a venit şi a izbăvit-o din acele chinuri cumplite, încât toţi se mirau de puterea nemărginită a lui Dumnezeu.
Văzând cruzimea de fiare a persecutorilor, împărăteasa Augusta a mustrat pe împărat şi acesta s-a umplut de mânie şi s-a pornit împotriva ei. Ne-oamenii au tăiat pe împărăteasă şi aceasta s-a săvârşit cu rugăciunea Sfintei Ecaterina, care i-a spus: ,,Mergi cu pace, ca să împărăţeşti cu Hristos în veci!’’
Sfânta Ecaterina s-a rugat Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru popor şi pentru sine, apoi i-au tăiat cinstitul cap. Credincioşii au văzut Sfinţii Îngeri venind şi luând sfintele moaşte pe care le-au dus în Sinai (După Vieţile Sfinţilor pe noiembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 489-503).
Când vei privi icoana Sfintei Ecaterina, cinstite cititorule, adu-ţi aminte de pătimirea acesteia şi cere rugăciunile ei către Dumnezeu, pentru ajutorul şi mântuirea ta.
Presbiter Ioviţa Vasile
In eparhia unde locuiesc au fost raspopiti 35 in 2 ani doar .10 pt ca au divortat si 25 pt ca nu au dat spaga.Intreb:cei 25 pot fi recuperati?Actualii le-au luat capetele .Se mai stie ceva:ultima rezistenta antispaga a fost pana in 2014;de atunci pana azi niciunul nu e pe post fara spaga.Secera simoniacilor i-a secerat pe toti pana prin 2014 si nu conta ce studii ai sau daca ai studii.La aceasta s-a adaugat si comanda SRI ului pt 3 sferturi dintre ei care constituiau rezistenta crestina ortodoxa care trebuia sa dispara din cler.Era de notorietate la sfarsitul lui 2015 cand se stia de toata lumea ca la vremea aceea nu mai existau preoti in functie fara spaga data.La sfarsitul lui 2015 toate eparhiile erau raliate la acest standard de ramanere pe post,de atunci ne-mai-fiind nevoie de consistorii pt curatarea eparhiilor de preoti care nu au dat.Cei 25 de preoti pot fi recuperati ?S o interesa vreun ierarh ortodox de ei?La ecumenistii acestia se stie si cat se merge reabilitarea.Ce sa caute ei la ierarhi ecumenisti.Si ganditi va ca au fost „aranjati”cu 2 ani inainte de Creta.
„Vă persecută nedreptatea superiorilor, batjocura şi dispreţul egalilor, răutatea şi invidia inferiorilor. Otrava şerpească a clevetirii vă tulbură liniştea. Sunteţi numiţi ipocriţi, făţarnici, nebuni. În jur nu întalniţi nici sprijin prietenesc, nici cuvinte de îmbărbătare, în întunericul ce vă împresoară nu se vede nici măcar un singur punct luminos; s-ar părea că nu există ieşire, şi asta poate ţine cu anii!
Nu vă descurajaţi însă; amintiti-va de lectia Sfantului Mormant. Dreptatea poate fi inabusita, poate fi ingropata, insa numai pentru o vreme. Mai devreme sau mai tarziu ea va invia, caci este o putere mare, vie, si nimic in lume nu o poate invinge! Nimic nu-i mai puternic decat dreptatea lui Dumnezeu. Ea nu sclipeste prin efecte exterioare, n-are nevoie de decoratii, nu trambiteaza inaintea sa, cum face minciuna vanitoasa: e o putere lina, linistita, insa cu totul irezistibila.
Perioade de intuneric aparent de nepatruns exista si in viata obsteasca. Cateodata, minciuna si raul sporesc in asa masura, ca in aceasta atmosfera otravita devine greu de respirat. Nadejdea paleste, si un duh de descurajare involuntara se lasa ca un cosmar, ca un nor greu. Amintiti-va insa lectia Sfantului Mormant. Greu de crezut ca cineva va trai vreodata o stare atat de apasatoare ca descurajarea prin care au trecut ucenicii Mantuitorului in chinuitoarele ceasuri de dupa ingroparea Lui, insa lumina care a rasarit din mormant a destramat intunericul descurajarii, si adanca durere a fost inlocuita de bucuria Invierii.”
Elimina-l pe „trebuie” rapid ;elimina-l pe „de ce”;elimina cat mai multe semne de intrebare,elimina toate semnele exclamarii;elimina cat mai multe virgule si inmulteste cu repeziciune punctul si vei trai fara descurajare si fara dezamagiri.Aceste cuvinte nu sunt pentru cei care nu vor sa auda de viata simpla.Cei care au oroare pe viata simpla sa-l aiba cat mai mult posibil pe „trebuie”;sa-l aiba pururi pe „de ce”;sa aiba cat mai multe de semnul exclamarii,cat mai multe cu semnul intrebarii,cat mai putine virgule si semnul punct cat mai rar ca nu-i ingradeste nici Domnul nostru Iisus Hristos care a spus:” Cine are urechi de auzit sa auda”,tot El Care a scris in gene codul chemarii dumnezeiesti pentru oricine si in orice situatie prin cuvintele-verdict:”Nu voi m-ati ales pe Mine ci Eu v-am ales pe voi”,cuvinte care fixeaza in suflet ordinea credintei.Aceste cuvinte sunt adevarata resetare fata de vechea noastra ordine mondiala in care din pacate unii mai traim si acum obisnuiti cu pacatul.Ruperea cu pacatul nu este ca o rupere de funie groasa;aceasta rupere uneori vei constata si la 80 de ani dupa o viata de sfintenie ca nu ai facut-o,de aceea cat persisti in intelegerea carnala ,heirupista a acestei probleme,vei tot fi descurajat si tot dezamagit.Sau nu vrei sa auzi si de Sf.Ap.Pavel care arata climatul luptei cu pacatul prin cuvintele:”Lupta noastra nu e impotriva trupului si a sangelui CI IMPOTRIVA DUHURILOR RELE RASPANDITE PRIN VAZDUHURI”,ne-fiind chestiune ce tine de contemplativ,ci o afirmatie,chestiune care converteste in lumina harului batalia cu pacatul,scoate in fata ta cine esti de fapt;aceasta afirmatie vede lupta cu pacatul la dimensiunea omului convertibil pentru convertirea sa.
Multe duhuri sunt mai puternice decât noi. Dar dacă suntem cu Hristos vom ajunge să le biruim
Sfântul Cuvios Sofronie de la Essex
Cum să facem ca firea noastră să se cureţe de tot ce este urmă a păcatului strămoşesc? Iată sensul vieţii nevoinţei noastre. În afara ei nu este mântuire.
Multe duhuri sunt mai puternice decât noi. Dar dacă suntem cu Hristos vom ajunge să le biruim.
Manifestările exterioare ale nevoinţei, precum ţinerea posturilor, nu sunt de ajuns. Trebuie să renaştem din chiar străfundurile noastre.
Cei ce au binecuvântarea unei sănătăţi bune şi care se pot înfrâna de la mâncare câteva săptămâni de-a rândul ajung într’o stare de fericire. Patimile sunt alinate. Un simţământ viu de pace şi prezenţa lui Dumnezeu însoţeşte rugăciunea. Este o mare nefericire că astăzi suntem adesea lipsiţi de o astfel de tărie.
Astăzi este cu neputinţă a impune deplin rânduielile Bisericii. Fiind foarte diferiţi unul de altul, hotărâţi-vă fiecare măsura postului.
Neajunsul rânduielilor bine definite este faptul că ele liniştesc conştiinţa celor ce le pot păzi, dându-le simţământul că sunt mântuiţi. Este o înţelegere copilăroasă. Fariseii, nevoitorii şi cărturarii Vechiului Legământ se înfrânau şi ei, dar nu era destul. Hristos a zis: «De nu veţi depăşi virtuţile fariseilor, nu vă veţi putea mântui».
Sfântul Pavel, marele geniu dat nouă de pronia lui Dumnezeu, spune că nici o lege nu a dus vreodată pe cineva la desăvârşire. Cu toate acestea rânduielile Bisericii pot fi un ajutor la început. Desigur, dacă de la început am fi lăsaţi în voia noastră, pradă propriei libertăţi, ne-am putea simţi oarecum pierduţi.
Omul ce a ajuns a se ridica mai presus de toată legea a atins starea de îndumnezeire, adică mântuirea. Este mai de însemnătate a fi conştient şi răspunzător pentru fiecare mişcare a inimii şi a minţii, decât a avea o pravilă.
Este mai greu a ajunge la o anume stare de dreaptă-osebire, decât a-ţi rândui nişte pravile.
Arhimandritul Sofronie, Din viață și din Duh, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, p. 34