Eram în incinta unui serviciu de paşapoarte. Funcţionarul de-acolo, vazând că sunt preot, m-a agrăit direct: ,,Părinte, de ce nu propovăduiţi oamenilor Sfânta Scriptură?’’ Omul nu prea era dus pe la sfânta biserică. Auzise în mediul său că sectarii sunt cei care posedă Biblia şi o răspândesc cu asiduitate, în vreme ce Biserica, slujitorii ei, o neglijează sau o trec într-un plan cu totul secundar. O inepţie care, repetată obsesiv, a ajuns pentru ei un fel de postulat propagandistic. I-am răspuns: ,,Cum puteţi să spuneţi asta? Mergeţi la biserică în zi de Duminică şi veţi vedea, bunăoară, că la Slujba Utreniei se citesc şase Psalmi, aşa cum sunt cuprinşi în Sfânta Scriptură; veţi auzi, tot la Utrenie, citindu-se o pericopă Evanghelică fără denaturări; ajungând la vremea Sfintei Liturghii, veţi constata că primele două antifoane sunt, de fapt, Psalmii 102 şi 145, citiţi sau cântaţi în întregime; antifonul al treielea nu e altceva decât Fericirile, exact aşa cum au fost rostite de Mântuitorul; urmează după aceea Apostolul, o lectură exactă din Epistolele Noului Testament; Evanghelia Duminicii respective este, evident, tot un text biblic; la urmă preotul tâlcuieşte această Evanghelie prin predica ce o rosteşte. Şi-atunci, văzând acestă bogăţie de texte bibilce, ce ce spuneţi că slujitorii Bisericii neglijează Sfânta Scriptură, lăsând să se înţeleagă că doar sectarii sunt cei care o propovăduiesc?’’
Răspunsul meu la descumpănit puţin şi cel puţin nu m-a contrazis. Nici n-avea cum. Biblia, în întregul ei, este parte a tezaurului Sfânt al Bisericii Ortodoxe, singura păstrătoare a ei, singura învestită cu autoritatea Dumnezeiască de a o traduce, a o interpreta corect şi a o propovădui credincioşilor pentru mântuire. Aţi auzit de ,,furi de cele sfinte’’? Expresia e folosită de Sfântul Evanghelist Luca în Faptele Apostolilor 19, 37. Furi de cele sfinte sunt toţi cei care au părăsit Biserica lui Hristos şi apoi au furat şi şi-au apropriat fraudulos Sfânta Scriptură! Cu toată propaganda lor zgomotoasă privind Biblia, este adevăr ştiut că ei o bajocoresc în chip josnic, o interpretează fiecare după mintea lui, de unde s-a şi ivit mulţimea sectelor luptătoare împotriva Bisericii.
Vă rog să cercetaţi Noul Testament şi veţi constata că toate cele 27 de scrieri sunt adresate şi destinate întâi Bisericilor locale, de unde s-au răspândit în toate comunităţile ecleziale de pe faţa pământului. Cartea Apocalipsei are, în încheierea ei, aceste cuvinte al Mântuitorului: ,,Eu, Iisus, am trimis pe îngerul Meu ca să mărturisească vouă acestea, în faţa Bisericilor’’ (22, 16). Accentuez, în faţa Bisericilor, nu a sectelor! Sfântul Apostol Petru scria pe la anul 67: ,,Şi îndelunga răbdare a Domnului nostru socotiţi-o drept mântuire, precum v-a scris şi iubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui; cum vorbeşte despre acestea în Epistolele sale, unde sunt lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare’’ (II Petru 3, 15-16). Se poate spune cu mai multă limpezime pedeapsa celor care răstălmăcesc şi batjocoresc Sfânta Scriptură? Socotesc că nu.
Recent, antihristicul papă Francisc a afirmat că Sfânta Scriptură e o carte depăşită, învechită, care trebuie rescrisă pentru vremurile noastre! Habemus papam. Vivat papa.
Presbiter Ioviţa Vasile
Blagosloviti si iertati, Sfintia Voastra!
Bine primita in fata Tronului Ceresc sa fie jertfa Sfintiei Voastre, de a ne catehiza cu blandete si rabdare, nevrednicia noastra in ale cititului, mai ales a Sfintei Scripturi.
REVELAŢIA DUMNEZEIASCĂ SUPRANATURALĂ a fost transmisă de Dumnezeu în mod direct
sau prin aleşii Săi: îngeri, prooroci, trimişi şi, deseori, a fost însoţită de semne şi minuni, arătând prin
aceasta că toată creaţia Îi este supusă. Ea s-a încheiat cu ultima scriere a Noului Testament – Apocalipsa
Sfântului Ioan Teologul.
Păstrarea şi transmiterea revelaţiei supranaturale s-a făcut prin:
I. SFÂNTA SCRIPTURA (Biblia/Cuvântul lui Dumnezeu) este colecţia cărţilor sfinte,
scrise de prooroci, apostoli sau alţi oameni bineplăcuţi lui Dumnezeu, sub inspiraţia Duhului Sfânt,
într-un interval de 1500 ani.
Vechiul Testament(revelaţia de la Adam până la venirea Domnului Hristos)- 39 cărţi
canonice şi 14 cărţi/fragmente „bune de citit” -1400 ani.
Noul Testament (revelaţia făcută de Însuşi Fiul lui Dumnezeu şi transmisă de Sf. Apostoli)-
27 cărţi canonice -100 ani.
2. SFÂNTA TRADIŢIE reprezintă totalitatea adevărurilor revelate care nu se cuprind în Sf. Scriptura, ci au fost transmise prin viu grai de Mântuitorul şi Sf. Apostoli. Ea este”respiratia Duhului Sfant in Biserica, prezenta atat in invatatura Bisericii, cat si in rugaciunea si trairea membrilor ei si transmisa neschimbata mai departe.
Aceasta lucrare a Duhului Sfant in Biserica, trebuie inteleasa ca o harisma data Bisericii si celor cu viata curata, care pastreza si pun in lucrare darurile Duhului Sfant.
„Scriptura a luat nastere in Biserica si spre folosul ei”. Prin urmare Scriptura nu poate fi interpretata decat prin Sfanta Traditie. Biserica apare o data cu Traditia, iar Scriptura apare in Biserica, si ca un „rezumat al Traditiei”, garantat de Biserica, ea fiind „Stalpul si temelia Adevarului”(ITimotei, 3;15), dupa Parintele Staniloae.
„Aceasta ştiind mai dinainte că nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia;
Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt.(II PETRU 1;20-21)
Astfel Traditia Bisericii ne-a dat Scriptura , dar si modul in care poate fi talmacita, numai cu ajutorul Sfintilor Parinti, „purtati de Duhul Sfant”, care a vorbit prin ei. Orice alta incercare de rastalmacire, prin cei nestiutori si neintariti, duce la pierdera sufletului , dupa cum spune Apostolul (II Petru3;16)
Traditia adevarata ” consta in ceea ce s-a crezut totdeauna, pretutindeni si de catre toti”(Sf.Vincentiu de Leryn)
Sf.Traditie cuprinde:
1.-Sf.Scriptura
2-Vechile simboluri de credinta si marturisiri(inclusiv ale Martirilor, care sunt respinse de ereticii protestanti)
3.-Hotarari dogmatice si canonice ale Sinoadelor Ecumenice si Locale
4.-Scrierile Sf.Parinti
5.-Vestigii liturgice ale Bisricii( Sf.Icoane, Imnografie Ortodoxa)
Romano-catolicii si protestantii, nu au Duhul Traditiei dogmatice a Bisericii si nici Traditia Liturgica, dupa cum nu au nici Duhul Apostolic de citire si interpretare a Scripturii.
Sf. Irineu, ne invata: «Duhul este chezasia nestricaciunii, intarirea credintei noastre, scara de inaltare la Dumnezeu. Unde este Biserica, acolo e si Duhul lui Dumnezeu. Unde e Duhul lui Dumnezeu, acolo e si Biserica si plinatatea harului. Iar Duhul este adevarul»(Sf. Irineu, Contra ereziilor, 3, 24, 1, Migne, P. G., VII, col.).
Sa ramanem neclinti in Sfanta Ortodoxie, recunoscatori cu dragoste, evlavie, in duh de rugaciune, pana in ultima clipa a vietii, ajutorului dat de Mangaietorul sufletelor noastre, prin rugaciunile Sfintitilor Parinti nepomenitori, care drept invata Cuvantul Adevarului!AMIN
Scrieti lucruri frumoase, adevarate, necesare pentru toti care vor sa se informeze. Va adresati si celor cu studii avansate si celor cu mai putine cunostinte in domeniul Sfintei Teologii. Multumim frumos.