În Evanghelie societatea omeneasca, inainte de sfarsitul lumii, este descrisa in culorile cele mai intunecate. Se neaga posibilitatea unei continuie perfectionari a umanitatii. In nicio parte a Evangheliei nu se găseste scris ca răul triumfa asupra binelui la sfărsitul lumii; se spune numai ca in vremile de apoi credinta se va imputina (Luca 18, 8) si ca datorita nedreptatii crescande, dragostea multora se va raci (Matei 24, 12)
De asemenea ni se spune despre zilele lui antihrist, zile care vor fi scurtate, dupa cum este scris: „pentru cei alesi se vor scurta aceste zile” (Matei 24, 22).
In aceste ultime vremuri apropiate timpului venirii lui antihrist, fiii credincioşi ai Bisericii Celei Una Sfinte se vor ascunde în pesteri si numai cu atotputernicele rugăciuni ale Maicii Domnului îi vor putea pazi de persecutiile slugilor lui antihrist.Despre aceste zile, Sfântul Apostol Pavel arata ca inainte de a Doua Venire a Mântuitorului „se va da pe fata omul nelegiurii, fiul pierzaniei, potrivnicul, care se inalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu (2 Tes. 2, 4), adica antihristul. Şi in acelasi pasaj el scrie: „Domnul Iisus il va ucide cu suflarea gurii Sale” (2 Tes. 2, 8).
Dar este vreo biruinţă a răului, asupra binelui? În general, biruinţa asupra binelui nu este decat vremelnică si părelnică. Destinatia omului nu este limitata la viaţa sa pământească, deci nu totul ia sfarsit aici, jos, asa cum Apostolul Petru afirma: „pământul si lucrurile de pe el se vor mistui (arde)” ( 2 Petru 3, 10). Apoi adauga: „Dar noi asteptam potrivit fagaduintelor Lui, ceruri noi si pamant nou, in care locuieste dreptatea” (2 Petru 3, 13).
Fără viata vesnica, locuirea noastra pământească ar fi dezgolita de orice valoare şi ar fi absurdă.
Selecţie şi editare: Felix
Coincide exact cu ce a profețit Sf Iustin Popovici, despre urmările tâlhărescului sinod