LUNA MAI
Ziua a 8-a
Sf. Ioan Evanghelistul; Sf. Mucenici Nicomas şi o cohortă de Sf. Mucenici; Cuvioşii Arsenie cel Mare, Nil Melodul, Tarasie, Arsenie de la Pecersca, Arsenie din Novgorod
Sfântul Arsenie cel Mare s-a născut în Roma, într-o familie de oameni temători de Dumnezeu. De mic şi-a agonisit învăţătura cea bună, citind Sfintele Scripturi. Era în vremea împăratului Teodosie cel Mare. Acesta l-a dus pe Sfântul Arsenie în palatele împărăteşti, pentru a fi dascăl fiilor săi. După o vreme, a plecat în ascuns şi s-a îndreptat spre Egipt, unde vieţuiau monahii, făcându-se el însuşi călugăr. În toată vremea fugea de lume, ca să nu dea loc ispitelor, spunând fraţilor: ,,Dumnezeu ştie că vă iubesc pe voi, dar nu pot să fiu şi cu Dumnezeu şi cu oamenii; căci puterile cele de sus se află în ceruri şi toţi au o voie şi cu un gând slăvesc pe Dumnezeu; iar voile omeneşti sunt multe pe pământ şi gândurile de multe feluri; pentru că fiecare îşi are voia şi gândul său. Deci nu pot să las pe Dumnezeu şi să vieţuiesc cu oamenii!’’ Arhiepiscopul Teofil al Alexandriei a venit la Sfântul, împreună cu oarecari boieri. Acestora le-a spus: ,,Oriunde veţi auzi de Arsenie, să nu veniţi acolo’’. În loc să se supere, s-au înapoiat, minunându-se de cuvintele sale.
A venit la Alexandria o femeie binecredincioasă tocmai din cetatea Romei. Arhiepiscopul Teofil a primit-o cu mare cinste şi a mijlocit pentru ea ca să fie primită de Sfântul Arsenie pentru binecuvântare, dar nu l-a putut îndupleca, ,,pentru că nu numai se lepăda a o vedea, dar nici nu voia să audă de femeie’’. Femeia n-a voit să se întoarcă fără a-l vedea pe bătrân. S-a dus la locul unde se nevoia Sfântul, şi Dumnezeu a rânduit să-l afle afară din chilie, dar n-a îndrăznit să ridice ochii spre a-i vedea faţa. Sfântul i-a vorbit cu oarecare asprime, neînţeleasă la început: ,,Dacă ai auzit de faptele mele bune, acelea îţi erau de trebuinţă să le socoteşti şi să le urmezi. Iar a vedea faţa mea, ce trebuinţă îţi este? Şi cum ai îndrăznit să vii atâta cale depărtată? Pentru aceea ai venit aici ca, după ce te vei întoarce la Roma, să începi a te lăuda către celelalte femei, zicând: am văzut pe Arsenie; şi astfel vei face mare cale femeilor, care vor vrea să vină la mine’’. În faţa acestor mustrări duhovniceşti, femeia i-a cerut să se roage pentru ea. ,,Mă rog lui Dumnezeu ca să şteargă pomenirea ta de la inima mea’’, a fost răspunsul Sfântului. Arhiepiscopul Teofil i-a desluşit înţelesul vorbelor aspre şi, aparent, nedrepte: ,,Nu te mâhni de aceasta, o, fiică, că nu fără pricină a zis aceasta Sfântul stareţ, pentru că tu eşti femeie, iar prin femei diavolul face multe ispite Sfinţilor bărbaţi. Deci, stareţul a zis aceste cuvinte cu dinadinsul păzindu-se de ispitele vrăjmaşilor; iar pentru sufletul tău se roagă şi se va ruga totdeauna’’ (După Vieţile Sfinţilor pe mai, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 152-168).
Preot Ioviţa Vasile