Nimănui nu-i este îngăduit să vorbească de rău pe evrei. Chiar atunci când faptele lor rele sunt evidente, sunt strigătoare la cer, nu ai voie să spui ceva împotriva lor, căci imediat eşti taxat ca antisemit şi consecinţele pot fi dintre cele mai grave. Evreii nu pot fi atinşi nici măcar cu o floare. Ca român, trebuie să încasezi toate invectivele la adresa acestui popor, toate defăimările venite din partea unor pripăşiţi pe pământ românesc, căci conceptul de antiromânism nu s-a inventat, iar românii dau dovadă de o toleranţă uluitoare.
Astăzi îl pomenim pe Sfântul Chiril al Alexandriei. În vremea sa, în oraş era o comunitate numeroasă de evrei. Iată ce ne-a rămas scris despre evreii alexandrini din acea vreme: ,,Iar după ce Sfântul a gonit din locul Alexandriei pe necuraţii şi gândiţii diavoli, a luat purtare de grijă să gonească şi pe văzuţii şi smintiţii diavoli, care erau urâtorii de Hristos evrei. Aceia locuiau demult în Alexandria, din vremea în care s-a zidit cetatea aceasta de marele Alexandru, şi cu vremea s-au înmulţit foarte mult şi nu încetau – după obiceiul ce-l are acest neam iubitor de tulburare – de a bântui într-ascuns şi la arătare pe creştini, pentru ura cea neîmpăcată ce o au asupra lui Hristos şi a creştinilor. Şi pricinuiau multe amestecări, şi tulburări, încă şi vărsări de sânge şi ucideri. Deci, chemând Sfântul pe cei mai de căpetenie ai adunării lor, i-a sfătuit să oprească pe neamul lor de la aceste fapte pângărite şi să-i înţelepţească, dar blestemaţii aceia nu numai că nu s-au înţelepţit, dar s-au făcut şi mai răi’’.
Întâmplarea ce ne este relatată vine să confirme afirmaţiile de mai sus. În Alexandria era o frumoasă biserică zidită de Episcopul Alexandru. Evreii s-au înarmat în ascuns, apoi, într-o noapte, au alergat pe drumuri, strigând în gura mare că biserica ar fi în flăcări. Imediat creştinii dreptmăritori s-au îndreptat spre biserică pentru a stinge focul. Evreii i-au surprins şi au sărit asupra lor cu săbii, cuţite şi suliţe încât în acea noapte au murit mulţi dintre ei. Sfântul Chiril s-a mâhnit de această fărădelege cumplită. A căutat dreptate la eparhul cetăţii, care era creştin inchipuit, fără a găsi înţelegere, pentru că acesta era de partea evreilor. Atunci a recurs la o soluţie extremă: a adunat mulţime de creştini şi i-au izgonit pe evrei din oraş, apoi le-a dărâmat casele şi sinagoga. Pricina a ajuns la împăratul Teodosie şi acesta a dat porunci ca evreii să nu mai locuiască în acel oraş.
Sfântul Chiril a participat la Sinodul III Ecumenic, apoi s-a mutat la Domnul (După Vieţile Sfinţilor pe iunie, Ed. Mănastirea Sihăstria, p. 114-128).
Presbiter Ioviţa Vasile
Sfinţii Părinţi ai Bisericii, învăţându-ne despre întruparea Cuvântului lui Dumnezeu în cuvânt, ne atrag atenţia asupra faptului că primirea cuvintelor dumnezeieşti reprezintă o împărtăşire la fel de reală cu Dumnezeu Cuvântul ca şi primirea Sfintei Euharistii.
Cuvântul dumnezeiesc provine din energiile dumnezeieşti şi pentru aceea el poate să curăţească, să sfinţească, să odihnească . „Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus”(Ioan 15, 3) le spune Iisus Hristos ucenicilor înainte de patima Sa. Sfântul Chiril al Alexandriei subliniază că întreaga Sfântă Treime lucrează curăţirea prin cuvânt: Tatăl prin cuvântul Fiului cu puterea Sfântului Duh. „Este ca şi cum ar zice: Cu voi cei dintâi s-a înfăptuit de Tatăl, prin cuvântul Meu, modul curăţirii spirituale prin Duhul şi în Duhul.
Căci lepădând tulburarea obişnuinţelor deşarte şi a morţii lumeşti, sunteţi pregătiţi spre rodirea plăcută lui Dumnezeu. …Căci nu mai trăiţi în duh iudaic sau potrivit literei Legii… ci credeţi că vă împliniţi prin credinţa sigură şi vă străduiţi să mulţumiţi pe Dumnezeu prin facerea de bine. …
Deci toţi cei ce se vor strădui să se curăţească vor fi ca voi”.
Omul, primind şi împlinind cuvântul revelat se mântuieşte, adică îşi împlineşte vocaţia sa existenţială: unirea cu Dumnezeu, intrarea în Împărăţia cerurilor: „Pentru aceea, lepădând toată spurcăciunea şi prisosinţa răutăţii, primiţi cu blândeţe cuvântul sădit în voi, care poate să mântuiască sufletele voastre. Dar faceţi-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă” (Iacov 1, 21)
*Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, X, în Scrieri. Partea a IV-a, trad. de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, PSB 41, Bucureşti, 2000, p. 938.