Scopul principal al monahului și întreaga luptă a asprei lui vieți de nevoință țintește îndumnezeirea cea în Hristos, primind cercarea personală a împărtășirii în Duhul Sfânt cu harul îndumnezeitor al lui Hristos. Firea omenească îndumnezeită prin asumarea ei de către Cuvântul dumnezeiesc a arătat, la dumnezeiasca Schimbare la Față, posibilitatea de a cuprinde lumina nădăjduitei îndumnezeiri, și prin urmare Împărăția lui Dumnezeu este deja cunoscută și înfăptuită încă de aici.
Lumina dumnezeieștii Schimbări la Față a Mântuitorului nu este alta decât lumina Împărăției Lui, care s-a arătat prin El și continuă să fie transmisă oamenilor prin Duhul Sfânt. Această lumină o văd și monahii cei curați cu inima, pentru că treptat au trecut scara pocăinței și cu harul lui Dumnezeu au primit, ca luminați, dumnezeieștile luminări ale energiilor harului.
Deși pare îndrăzneață descrierea acestor înțelesuri înalte și a acestei stări mai presus de fire, mai cu seamă în generația noastră căldicică și slăbănogită, totuși ea nu încetează să fie scopul principal și, în același timp, dorul nostalgic și dorința întregii umanități, locul în care se sfârșește orice căutare și nedumerire a lumeștii incertitudini. În conștiința cauterizată a omului rătăcit și împleticit de astăzi, pe care îl stăpânește și îl zdrobește deznădejdea, nu este exagerată și fără rost descoperirea sistematică a acestei drepte orientări împotriva atâtor altor înșelări care biciuiesc în special tineretul. De aceea repetăm aici pe scurt modul în care poate fiecare om, dacă vrea, să ajungă la destinația lui.
Punctul de plecare este Dreapta Credință și pocăința. Ceea ce împreună-lucrează este harul lui Dumnezeu prin intermediul Bisericii, prin Sfintele Taine, prin dispoziția cea bună a inimii și împreună-lucrarea omului, prin ascultarea față de Dumnezeieștile porunci. De asemenea, se cere o luptă neîncetată împotriva pricinilor păcatului și împotriva lui satana care silește dispoziția pătimașă a celui ce se pocăiește, fiindcă, din pricina vechilor obiceiuri, harul dumnezeiesc nu a pătruns încă înlăuntrul lui. După cum se cere o luptă și împotriva patimilor care încă îi umbresc și alegerea liberă. Stăruința în hotărârea cea bună de a păzi Dumnezeieștile porunci și răbdarea în potrivnicii, care se numesc ispite, provoacă sporirea harului, care cu timpul nimicește pe omul cel vechi, patimile și poftele și îl zidește pe omul cel nou prin virtuți. Prin virtuți se desăvârșește caracterul și în general viața în Hristos. În acest punct începe starea cea mai presus de fire a sfințeniei, unde virtuțile sunt urmate de harisme și de simțirea plenară în Dumnezeu. Prin luminarea dumnezeiescului har, omul primește descoperiri și se unește în chip de negrăit cu dumnezeieștile energii necreate, gustând în chip potrivit îndumnezeirea lui cea mai presus de minte, care este împlinirea făgăduinței părintești a lui Dumnezeu. Eu am zis: dumnezei sunteți și toți fii ai Celui Preaînalt. Și toți câți L-au primit le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu.
Până aici ne-am referit pe scurt la partea practică a vieții celei după Hristos, precum și la rezultatele ei, ca să arătăm în continuare că acesta este în esență idealul monahului și ținta corespunzătoare personală a monahului. Dar nicicând, în nici un stadiu al vieții sale ascetice, monahul nu este individualist sau nesociabil, cum se răstălmăcește adeseori cu rea intenție.
(Gheron Iosif Vatopedinul, Cuvinte de mângâiere, Editura Marii Mănăstiri Vatoped, Sfântul Munte, 1998, traducere de Laura Enache)
Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi
Dragii mei, intoarcerea cu inima la Desavarsire, se poate face bineinteles cu constienta gravitatii de a pacatui, trairea crestina, trairea in Duhul Ortodoxiei, a credintei in Adevar ! Dar, cred eu, prioritar si vital este sa descoperim in inima noastra Dragostea pe care Dumnezeu a pus-o, dragoste pentru viata din toata faptura lui Dumnezeu ! Apoi aceasta Dragoste ne va calauzi pe Cale ! In mod cert !
Nu stiu cum sa iti spun, frate DanielVla, dar preotul (nu merita acest titlu!) Matei Vulcanescu a ajuns sa il huleasca pe Sfantul Siluan Athonitul (si pe Sf. Sofronie Saharov si pe Sf. Serafim Rose) negandu-i sfintenia si numindu-l inselat! O zice aici chiar in clipul asta postat de el, ascultati-l, va rog, pe tot, in intregime. E scandalos asa ceva!
https://youtu.be/D0PpuEk_2_Q
Adevărul te face liber
„Căci aceasta este, după părerea mea, ființa adevărului: a nu te minți în înțelegerea a ceea ce este cu adevărat (iar minciuna este o închipuire ivită în cugetare, care face ca ceea ce nu este să apară ca existând; iar adevărul este înțelegerea sigură a ceea ce este cu adevărat).”
Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre viața lui Moise sau despre desăvârșirea prin virtute, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, p. 42
„Căci, precum cei cu văzul trupului bolnav și căzuți din simțirea ochilor nu sesizează nimic din frumusețea culorilor, fie că li s-ar prezenta o bucată de aur, fie că li s-ar arăta o piatră strălucitoare și mult prețioasă, nici măcar lumina strălucirii solare nu-i poate minuna, realitatea ei netrezindu-le nicio simțire sau neputând să o primească, la fel celor cu mintea învârtoșată adevărul li se pare lipsit de frumusețe și fără formă, deși el aduce în sufletele celor ce-l văd o strălucire spirituală și dumnezeiască.”
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Douăsprezecea, Introducere, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 1099-1100
„Adevărul este întotdeauna același în sine, nu poate să se schimbe și să tăgăduiască. Ceea ce nu este adevărat este minciună. Iar minciuna nu este putere, ci slăbiciune. Adevărul nu se poate nici schimba, fiindcă alcătuirea lui nu primește slăbiciunea.”
Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a L-a, 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, p. 224
Potrivit Papei Francisc, Dumnezeu iubește o persoană așa cum este.
Într-un interviu acordat publicației spaniole vidanuevadigital , Papa Francisc a spus că îi consideră pe transsexuali „fiice ale lui Dumnezeu”.
„Nu mă deranjează când îmi sunt aruncate acuzații în față că găzduiesc transsexuali în fiecare miercuri în audiența generală”, a spus Papa Francisc. – Prima dată când au venit și m-au văzut, au plecat în lacrimi, spunând că le-am întins mâna, i-am sărutat… De parcă aș fi făcut ceva excepțional cu ei. Dar sunt fiice ale lui Dumnezeu!” Potrivit papei, Dumnezeu „te iubește în continuare așa cum ești. Isus ne învață să nu punem limite.”
Anterior, SPJ a scris că Papa a îndemnat persoanele transgender să nu renunțe și să meargă înainte.
https://spzh.news/ua/news/75332-papa-transseksuali-tse-dochki-boha
PURIFICAREA FOCULUI
Notele Mitropolitului Luca în timpul războiului
Mitropolitul Luca (Kovalenko) al Zaporozhye și Melitopol
Hristos este în mijlocul nostru, dragii mei cititori!
Lectura duminicală de la Liturghie prin buzele Apostolului Pavel ne învață despre focul purificator, prin care trebuie să treacă sufletul omenesc. Putem întâlni acest foc nu numai când trecem peste granița vieții pământești. O experimentăm deja aici și acum, pentru că circumstanțele vieții noastre sunt acel foc, care arde toată impuritățile din suflet.
Apostolul Pavel compară acest lucru cu procesul de curățare a metalelor prețioase de diferite impurități. În antichitate purificarea aurului și argintului se făcea doar cu ajutorul focului. De asemenea, sufletul nostru nu poate, fără dureri, lipsuri, necazuri și boli, să poată ajunge în acea stare, care îi dă ocazia să intre în viața veșnică. De aceea nu trebuie să ne temem de dureri, ci mulțumim lui Dumnezeu că ne trimite astfel de împrejurări. Noi înșine nu am avea niciodată hotărârea să ne asumăm aceste dureri, dar dragostea și mila lui Dumnezeu ni le dă prin Providența Sa pentru mântuirea sufletelor noastre.
Din păcate, nu toată lumea înțelege acest lucru. Sunt cei care sunt gata să plătească orice preț doar pentru a trăi în pace. Aceștia sunt de acord să-și vândă chiar sufletele diavolului, dacă ar putea primi plăcere din confortul material și sănătatea fizică. Nu sunt puțini printre astfel de oameni care se numesc creștini ortodocși și chiar slujitori ai lui Dumnezeu. Dacă îi privim îndeaproape, atunci vom vedea că acești oameni sunt motivați de frică – frica de a fi rușinați și persecutați. Există și unii dintre ei care pur și simplu au frica banală de a-și expune păcatele în fața oamenilor. Dar ei nu înțeleg că ar fi mai bine pentru ei să îndure expunerea, disprețul și reproșul decât să aibă rușine veșnică. Astfel de oameni leagănă acum corabia Bisericii, jucând rolul pe care manipulatorii lor îl impun asupra lor. Dar trebuie să înțelegem că dreptatea în ochii oamenilor nu valorează nimic. Nu este important ce cred ceilalți despre noi – este important cum ne vede Dumnezeu.
Mai bine să fii calomniat în ochii oamenilor, decât să fii blestemat în ochii lui Dumnezeu!
Mitropolitul Luca (Kovalenko) al Zaporozhye și Melitopol
Traducere din
https://orthochristian.com/155314.html
08.08.2023