Cu cât va fi prigoana aceasta mai mare, cu cât Biserica va fi mai marginalizată, cu atât trebuie să ne bucurăm, pentru că viaţa noastră creştină nu e uşoară, cu muzică şi petreceri şi altceva…, nu! Este durere, este necaz, este suferinţă, este, în sfârşit, prigoană… Ai o mărturisire, depui şi tu o dovadă acolo, un act, un buletin, măi! Acolo toate merg pe bază de „documente”, nu intri aşa, oricum! …Prigoana este buletinul nostru spre Rai. Aceasta este pregătirea noastră pentru dincolo. Ne-am îmbrăcat nu în dulame lustruite şi în camilafce călcate şi puse la steif.
Ne-am zidit în suferinţe şi necazuri. Şi dacă azi suntem aşa cum suntem, este din cauză că Dumnezeu vrea să ne pregătească neamul ca să se înfăţişeze curat, gata spre Înviere. Acolo nu o să meargă nici bogatul, nici împăratul, nici sluga, nici ostaşul, acolo va merge numai cel ce va purta haina de nuntă a Creştinătăţii. „Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus” (Galateni 3, 28).
Creştinul nostru de azi trăieşte nişte vremuri grele, de neputinţă. Poate că niciodată nu a fost aşa de neputincios creştinul cum este astăzi. Dar Dumnezeu e încă printre noi, dragii mei, şi va fi până la sfârşitul veacului. Nu trebuie să ne înspăimânte neputinţa noastră, pentru că nu noi luptăm pentru apărarea Adevărului şi a sufletelor noastre, ci mai întâi Hristos este cel ce luptă pentru şi prin noi. Noi nu suntem decât nişte unelte prin care Dumnezeu lucrează, dacă noi Îl lăsam. Creştinismul, aşa cum a avut un răsărit, tot aşa trebuie să aibă şi un apus. Iată că noi suntem martori acelor vremuri de apus al creştinătăţii, în care Dumnezeu ne-a învrednicit să trăim. Sfântul Serafim de Sarov spunea undeva că, aşa cum la sfârşitul vieţii Sale pământeşti, Mântuitorul a simţit durerea maximă de părăsire a Tatălui Său, tot aşa şi creştinul, la sfârşitul veacurilor, va trăi şi va simţi părăsirea lui Dumnezeu. Acum, putem spune, întreaga creştinătate este răstignită pe Cruce. Un om care este pe Cruce oare nu se simte slăbit? Oare să ne scoatem piroanele şi să ne tămăduim rănile? Sau să răbdăm, rugându-ne Domnului pentru iertarea celor ce ne prigonesc? „Dacă pe Mine M-au prigonit, şi pe voi vă vor prigoni”. Este oare cinste mai mare ca aceasta? Dacă Hristos a numit răstignirea Sa slavă, oare noi să fugim de ea?
Dacă noi ne-am aduna cu toţii şi dacă ne-am apuca să facem o asceză, aceasta va ţine loc de apărătoare împotriva tuturor acestor atacuri de acum, împotriva tuturor celor ce ne prigonesc, am realiza totul, n-ar mai avea niciun efect asupra noastră, nici duhurile rele, nici asupritorii noştri. Prin această asceză noi trebuie să formăm o pânză harică pentru a acoperi neamul creştinesc. Atunci suntem în măsură să discutăm şi să facem o judecată hotărâtoare asupra acestei situaţii grele în care ne aflăm.
Nu trebuie să stăm nepăsători, acesta este un mare păcat, dragii mei. Dumnezeu ne porunceşte să-L mărturisim înaintea oamenilor. Dar nici să o facem cu trufie, fără durerea inimii pe care a avut-o Mântuitorul faţă de Iuda şi faţă de toţi prigonitorii Lui. Vedeţi diferenţa? Dumnezeu şi-a iertat prigonitorii Lui, dar nu i-a luat cu El în rai, decât pe cei care s-au pocăit! Trăim într-o lume anarhică, întreaga clasă politică este vrăjmaşă a lui Hristos şi slujitoare răului, de aceea numai simpla noastră vieţuire, fără să abdicăm de la principiile noastre creştine, este o mărturisire şi o mucenicie de zi cu zi.
(Fragmente preluate din volumele Ne vorbește Părintele Iustin, Fundația Justin Pârvu)
Sursa: http://www.atitudini.com
Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi
Am gasit acest articol scris de un convertit la ortodoxie, probabil. Am interpolat in textul articolului cu mici modificari
si l postez aici.
#
Despre marturisirea credinţei ortodoxe
Semnele vremurilor
Fiind conștient de efortul pentru un guvern mondial unic de mai bine de patruzeci de ani, este deconcertant – chiar tulburător – să vezi cum lucrurile prezise de zeci de ani încep să prindă contur. În anii 1970, unul dintre cei mai respectați misionari protestanți din acea vreme, Willard Cantalon, a fost un pionier în utilizarea filmului pentru promovarea misiunilor mondiale. El a filmat misiunile în acțiune și a adus imaginile la donatori. Ca producător de filme cu o vastă experiență, era probabil inevitabil ca el să investigheze Noua Ordine Mondială. Munca sa mi-a făcut cunoștință cu oamenii din spatele cortinei.
Cartea sa, „The Day the Dollar Dies” (Ziua în care dolarul moare), încă se află pe raftul meu, cu coloana vertebrală dezintegrată, majoritatea paginilor desprinse (Copyright 1973: anul în care am absolvit liceul). În confesiunea în care eram, Cantalon făcea adesea circuitul predicilor. De puținele ori când l-am auzit vorbind în persoană, am fost foarte impresionat de calitatea caracterului său, de sinceritatea discursului său și de poveștile sale despre misiunile mondiale. A fost cu adevărat un misionar în suflet. Dar întotdeauna vorbea despre subiectul sistemului bancar mondial și despre scopul său final de a controla lumea la toate nivelurile. Cele mai multe dintre complexitățile sistemului bancar mondial au trecut pe lângă mine, așa simplu la minte cum sunt eu. Dar avertismentul său general a fost foarte clar. Folosindu-se de economie, răul primordial căuta să răstoarne tot ce este al lui Dumnezeu pe Pământ. Urma să vină o zi în care nimeni nu va mai putea cumpăra sau vinde fără semn.
Cu prezicerile lui Cantalon mereu în minte, creșterea organizațiilor globale (UE, NAFTA, OMC, organizații caritabile globale / ONG-uri, Națiunile Unite etc.) părea să demonstreze dezvoltarea continuă a acestei paradigme a unei singure lumi. La fiecare pas, puteam vedea cum aceste puteri ascunse își sporesc controlul asupra națiunilor individuale, folosind banii ca mijloc de înrobire. Criza datoriei grecești este doar un exemplu al modului în care o națiune aflată în dificultate economică poate fi transformată din punct de vedere politic. Acest lucru se întâmplă peste tot acum, într-o lume post-lockdown scufundată în sărăcie și dependentă de subvenții.
Cantalon nu a fost singurul care a văzut semnele. În timpul acelei generații, mulți predicatori, autori și chiar regizori de film au luat act și, pentru o vreme, escatologia a devenit o modă. S-au făcut filme: Un hoț în noapte, Un tunet îndepărtat și altele. ….
Poate că toate acestea au fost un avertisment de la Dumnezeu pentru generația mea. Un avertisment despre lucruri care nu s au întâmplat în tinerețea noastră, dar pe care le vom trăi să le vedem … Globaliștii despre care auzisem de zeci de ani au acum instrumentele necesare pentru a forța întreaga lume să se închidă la nivel global; un lagăr de concentrare global, un Auschwitz global.
Acum, suntem în „Ajunul distrugerii”.
Se întâmplă deja în Australia, Canada și în alte părți ale lumii.
Putem să ne retragem de pe stâncă? Sau vom plonja cu capul înainte la picioarele lui antihrist? Acest lucru ar putea fi decis de fiecare dintre noi.
….
Deși nu putem spune cu certitudine că antihristul este vizibil in public, putem spune cu siguranță că toate elementele sunt aici pentru a-i facilita ascensiunea. Big Tech, Big Pharma și guvernele se combină pentru a face din controlul total al vieții noastre o posibilitate reală pentru prima dată în istorie. Dacă negați acest lucru, trăiți într-o realitate alternativă.
Întrebarea nu este dacă aceste forțe încearcă sau nu să ne controleze, ci mai degrabă dacă ne vom lepada credinta ortodoxa?
Semne cunoscute și necunoscute
Sortând „semnele vremurilor”, avem cunoscute și necunoscute. Ce știm?
1. Pandemia cu vaccinul său a creat un instrument de dominație mondială, indiferent dacă credeți sau nu în eficacitatea sa; „pandemia” este globală, iar „vaccinul” este global, iar odată cu implementarea sa vine și controlul. Este deosebit de periculos faptul că oficialii guvernamentali vorbesc despre vaccin în termeni religioși.
2. Guvernul dumneavoastră nu poate fi de încredere: pe măsură ce tot mai multe vaccinuri sunt impuse, acest lucru demonstrează o răutate pronunțată din partea guvernului. Acum că vaccinul are un istoric, este mult mai rău decât orice alt vaccin anterior în ceea ce privește daunele colaterale.
3. Unii episcopi ortodocși nu mai pot fi de încredere: fie din cauza incompetenței, fie din cauza faptului că sunt mână în mână cu globaliștii, dar nu chiar despre toti putem spune la fel, deoarece fiecare episcop este diferit. Cu toate acestea, este clar că există mult prea multe circulare/pastorale dăunătoare, incompatibile cu ceea ce înseamnă să fii ortodox, pentru ca la mijloc să fie vorba doar de ignoranța ecleziastică.
4. Nu se poate avea încredere în medicina modernă: încrederea de lungă durată că medicul tău poate fi de încredere este acum fantezie. A avut loc o schimbare. Medicii spun lucruri, prescriu lucruri, pe care în trecut nu le-ar fi spus niciodată. Motivul: ei sunt forțați să urmeze protocoale niciodată imaginate până acum. Pârghia: teama de a-și „pierde dreptul la libera practica”, fără de care nu vor mai fi medici.
5. Multe corporații americane manifestă o aversiune inconfundabilă pentru tot ceea ce este „american” în locul chinezilor și al unei paradigme a unei singure lumi.
6. Cei care exercită o autoritate „de urgență” (nu un proces echitabil) nu sunt dispuși să renunțe la noile lor puteri, cu cât au mai mult, cu atât primesc mai mult.
7. Răul este în mișcare, ne pierdem libertățile, în special libertățile creștine.
8. Dacă răul este în mișcare, este cu ingaduinta lui Dumnezeu și Dumnezeu are un plan de scăpare pentru poporul Său, pentru cei care îl caută și îl găsesc. Dacă răul este în mișcare, atunci și Dumnezeu este la fel, deoarece acolo unde abundă păcatul, cu atât mai mult prisoseste Harul lui Dumnezeu. Acesta nu va fi automat, ci pentru cei care caută și găsesc locul tainic al inimi – locas al Celui Preaînalt: Cel ce este in voi, este mai mare decat cel ce este in lume (1 Ioan 4:4)
Nu vă refugiați în locul de muncă, în finanțe sau chiar sub obladuirea episcopilor șovăitori. Spre deosebire de Hristos Dumnezeu, toate acestea vă vor dezamăgi.
Care sunt lucrurile pe care nu le cunoaștem?
1. Dacă acesta este sau nu antihristul?! (Cel mai probabil este antihristul…
Sanhedrinul a inceput prepararea uleiului pentru ungerea lui mesia | SACCSIV – blog ortodox
https://saccsiv.wordpress.com/2021/11/09/sanhedrinul-a-inceput-prepararea-uleiului-pentru-ungerea-lui-mesia/#comments
Sfantul Lavrentie de Cernigov:
Antihrist deja de la adolescenţă se va deosebi si se va face cunoscut la evrei prin capacităţile sale intelectuale deosebite, care se vor manifesta la el mai ales după vârsta de 12 ani când, plimbându-se prin parc cu mama lui, se va întâlni cu satana care ieşind din beznă (din adâncul iadului) va intra în el…
Asa ne spune si povestea vietii lui antihrist descrisa de rabini, chiar ei zic ca de bar mitzvah (implinirea varstei de 12 ani) a fost posedat…
https://mishpacha.com/perfect-harmony-6/
Mystery Jew is 33 Years old, not 30 a Genius in Torah His Name is Rabbi Shlomo Yéhouda Beri nicknamed the “Yenuka” NOT Jizkiahu Ben David. – Watchmen On The Pod
https://watchmenonthepod.com/2021/04/06/mystery-jew-is-33-years-old-not-30-a-genius-in-torah-his-name-is-rabbi-shlomo-yehouda-beri-nicknamed-the-yenuka-not-jizkiahu-ben-david/
HOW TO REBUILD The 3rd TEMPLE in JERUSALEM – JIZKIAHU ben DAVID [Rabbi Shlomo Yehudah] – YouTube
https://m.youtube.com/watch?v=coHuY72GQU4
2. Dacă vaccinul este sau nu, „semnul fiarei”. S-ar putea să fie, s-ar putea să nu fie. (Este insa inceputul primejdios al acelei lepadarii de Hristos din care nu vom mai putea scapa mai tarziu la momentul pecetluirii daca acum primim vaxxinul mRNA si cardul biometric!)
La fel de îngrijorătoare sunt pașapoartele vaccinale care pregătesc calea pentru semnul Fiarei! Puține schimbări de o asemenea amploare și anvergură se întâmplă deodată.
3. Deși știm că se apropie lucruri rele, nu se știe cum va afecta fiecare zonă a țării; va fi diferit de la un loc la altul. Aceasta înseamnă că nu putem presupune că ceea ce se întâmplă cu noi se întâmplă cu toți, chiar și în zonele ortodoxe.
Pregătiți-vă pentru impact
Deși putem dezbate natura tendințelor actuale, este clar că răul avansează, iar revenirea la „vechea normalitate” nu se va mai întâmpla vreodata. Este timpul să ne regândim unde ne aflăm în lumina lucrurilor care sunt deja în mișcare și să lăsăm deoparte gândul reconfortant: „Nu se poate întâmpla aici”. Cea mai mare parte a „lucrurilor” s-au întâmplat deja. Gândiți-vă: am experimentat deja închideri de biserici, membri cărora li s-a interzis să participe la slujbe și episcopi care se asociază cu apostați în toată regula ca și cum ar fi rude.
Pe termen lung, trebuie să ne facem niște planuri. Iată câteva sugestii:
1. Salvarea copiilor: orfelinatele vor reveni în actualitate. Unii părinți vaccinați (poate mulți) vor ceda de moarte timpurie. Vor exista mulți orfani. Dacă noi, ca ortodocși, vrem să ne pregătim pentru marturisirea credinței, trebuie – absolut trebuie – să facem provizii pentru a avea grijă de copiii părinților ortodocși care vor muri. Mai mulți preoți tineri au sucombat recent din cauze neclare (efecte secundare ale vaccinurilor!?) lăsându-și copiii orfani de tată. De asemenea, trebuie să ne opunem vaccinării copiilor. Efectele secundare ale vaccinului sunt mai periculoase pentru copii decât COVID. Pur și simplu nu există niciun motiv medical pentru a injecta ARNm în copii. In comunitate, trebuie să ne dublăm eforturile de a proteja și de a învăța generația următoare credința și practicile autentice ale credinței ortodoxe, indiferent cât de mult încearcă lumea să le deformeze pe amândouă.
2. Avand in vedere ca unii episcopi ortodocși sunt mai mult alături de stat decât de credinciosi… Pe măsură ce tot mai multe vaccinuri vor fi impuse, ar putea deveni din ce în ce mai dificil să mai găsești cultul ortodox fără de restricții. Chiar acum corporațiile impun vaccinurile. Se va produce o schimbare de populație pe măsură ce angajații ortodocși se vor muta pentru a găsi locuri de muncă fără vaccinare obligatorie. Pe măsură ce acest lucru se va întâmpla, vechile legături etnice și istorice vor fi rupte. Refugiații ortodocși se vor concentra pe găsirea cultului și credinței ortodoxe autentice în noile lor case. Parohiile, eparhiile și jurisdicțiile care nu oferă nimic mai mult decât lumea se vor micșora și, poate, chiar vor apostasia.
3. Ar trebui să ne facem provizii de alimente? Poate că da. În acest moment, unele lanțuri de aprovizionare sunt atât de întinse încât au ajuns la mari lipsuri. Nu se știe în ce măsură evenimentele viitoare vor avea un impact asupra aprovizionării generale cu alimente. După cum știu cei care locuiesc în zone predispuse la inundații sau uragane, a avea provizii de rezervă nu este niciodată un lucru rău. Rezervele de alimente reprezintă cea mai bună poliță de asigurare și există multe opțiuni. Dar, așa cum nu puteți cumpăra o asigurare auto după ce mașina dumneavoastră este distrusă, tot așa nu veți putea cumpăra provizii alimentare de urgență atunci când veți avea nevoie de ele. La fel ca Iosif în Egipt, trebuie să faceți provizii pentru foamete în avans. De asemenea, este bine să vă amintiți că o grădină poate fi o resursă neprețuită.
4. PRETUITI SPAȚIUL HARULUI (acest lucru este imens):
Ca ortodocși, avem toate instrumentele puse la dispoziție de Dumnezeu omenirii pentru a ne feri de afluxul răului. Când plăgile judecății au lovit Egiptul, casa evreiască a fost marcată ca spațiu sacru cu Sângele legământului Mielului, ținând răul la distanță și salvând primii născuți. Când ciuma a lovit Israelul din cauza păcatului lui David de a număra poporul, ciuma a fost oprită tocmai la „aria de treierat” (locul de cernere), când David și bătrânii au căzut cu fața la pământ. Luați în considerare Sfânta ocrotire a Maicii Domnului. TOT ce ține de Ortodoxie înseamnă a face ca spațiul harului să fie protejat – inima, casa, biserica, chiar și întregul oraș prin procesiuni și binecuvântări publice. Eu personal duc apă sfințită la „locul central” al orașului nostru și mă rog peste oraș pentru a face din el un spațiu al harului. Dacă vreți să vă salvați orașul, faceți procesiuni sau, cel puțin, ungeți-l ca pe un pământ binecuvantat cu ulei Sfintit și apă sfintita. Acest război spiritual este dreptul de la botez si mirungere al fiecărui creștin ortodox.
5. În concluzie: În lumea vaccinărilor forțate, a pandemiilor și a tulburărilor economice, acesta este, pentru creștinii ortodocși, cel mai propice moment al nostru.
Am fost făcuți pentru vremuri ca acestea; am fost făcuți pentru ca însăși porțile iadului să nu ne poată birui. Tot ce trebuie să facem este să fim credincioși lui Hristos, să ne intarim ca o generație de ortodocși și, ghiciți ce? Am biruit!!! Când e bine, e bine. Când nu e bine, tot bine e (Slavă lui Dumnezeu pentru toate).
Construiți viitorul, acum
Dacă nu începem să construim în mod conștient un viitor în această lume tulbure, atunci ortodocșii nu vor avea unul. Începeți acum.
Este timpul acum să ne trezim, să jertfim tămâie, să fim prudenti cu episcopii sovaielnici pentru ceea ce nu sunt (adica fara harul marturisirii lui Hristos) și să începem să construim viitorul ortodocșilor făcând aceste lucruri:
1. Creați comunitati / consolidați va în grupuri de credinciosi,
2. Faceți tot ce puteti pentru următoarea generație, pregătiți-i să fie noi marturisitori ai credinței ortodoxe.
3. Pretuiti spațiul harului, nu doar în biserici, ci și în casele, inimile și orașele noastre.
Slujitorul vostru binecuvântat și umil, John Lee.
Luați în considerare: picioarele colosului lui Daniel sunt două; demonstrat acum de comunismul asiatic (chinez) și european (Swab, Gates, Fauci), care sunt într-o oarecare măsură în contradicție unul cu celălalt. Există o luptă pentru putere, cu America prinsă la mijloc.
Matei 3:7, Luca 3:7, I Tesaloniceni 1:10, 2:16, Apocalipsa 6:17, 11:18, 12:12.
Sursa articolului:
https://orthodoxreflections.com/eve-of-destruction-preserving-the-orthodox-christian-faith/
###
Parintele Iachint U., acum trecut la Domnul (staret al Putnei), ne indemna:
Avem, intr-adevar, mare nevoie, astazi, sa stim ce se intampla in lume,ce “zguduituri” infricosatoare ni se pregatesc prin mai-marii acestei lumi (mult peste tot ceea ce ne imaginam sau prevedem noi, crezand ca putem, cumva, cat de cat, “stapani situatia”) – dar asta, sa nu ne amagim si sa nu uitam, numai cu ingaduinta lui Dumnezeu, pentru necredinta si pentru pacatele noastre si ale lumii intregi, care au depasit orice masura – si cum suntem deja infectati si otraviti cu toate duhurile rautatii, ale minciunii si ale mortiiprin toate cele care ni se intampla si acum. Ne este de folos si ne este indispensabil pentru mantuire sa incepem sa discernem semnele vremurilor prin hatisurile actualitatii tot mai bulversante, ca sa intelegem ce se (va) petrece cu noi, dar mai ales ca sa ne pregatim. Dar nu vom putea nici vedea, nici intelege cu adevarat toate aceste evenimente, nu vom putea nici reactiona adecvat si intelept la ele, deci nici sa ne pregatim asa cum trebuie pentru a le infrunta, daca acum, mai ales acum, nu ne straduim din rasputeri sa dobandim in inima noastra, in intreaga noastra fiinta HARUL DUHULUI SFANT! Har, har si iarasi har – acesta este raspunsul, singurul mantuitor, la toate cate se vor pravali peste noi in scurt timp cu o forta si cu o viteza zdrobitoare, care vor face desarte si ridicole toate planurile noastre de acum, toata bravada, vorbaria si cleveteala noastra necontenita, toate galcevile sterile sau vatamatoare pentru cate o felie de dreptate, toate zbaterile si sfortarile noastre pur omenesti. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne mai facem partea noastra omeneasca, atat cat se mai poate! Ba, sa o facem, dar cu multa intelepciune, cu smerenie si cu pace, nu in duhul sau cu metodele lumii, avand grija sa ne canalizam putinele resurse spre ceea ce este cu adevarat urgent, esential si realist de facut. Daca-i intrebati pe parintii sporiti, sub diferite forme, ei va vor spune cam acelasi lucru: nu mai pierdeti vremea, dobanditi harul prin pocainta intensa, prin rugaciune necurmata (“nu ca pana acum!”), prin smerenie adanca, din inima, pregatiti-va si restrangeti-va, adunati-va in suflet provizii duhovnicesti! Numai legatura noastra vie si puternica cu Hristos ne poate salva in mod minunat si numai harul Duhului Sfant, daca l-am agonisit, poate sa lupte cu duhurile dezlantuite ale satanei, numai si numai El ne poate trece, precum pe cei trei tineri, biruitori prin cuptorul de foc de neinchipuit care ne-a fost anuntat si ras-anuntat de catre glasul profetic al Bisericii. Cine a avut urechi de auzit, a auzit! Iar cine a dorit, in ciuda a ceea ce a auzit, sa ramana in nedreptate si spurcaciune, in necredinta si in rautate, in viclenie si in trandavie, este liber sa ramana pana la sfarsit! Niciun efort si niciun mijloc omenesc nu pot sa mai ajute pe nimeni de acum. Nicio strategie, nicio ambitie incrancenata si niciun calcul omenesc nu vor face fata suferintelor grele care ne asteapta, nici nu ne vor netezi calea spre moarte si Judecata. Nu altceva ne-a poruncit nici Mantuitorul Hristos, nu dupa alte cuvinte decat acestea, care niciodata nu trec, fi-vom judecati. Precum Petru … , va trebui, duhovniceste vorbind, sa mergem pe apa, iar asta… nu se invata omeneste in niciun fel, ci numai intarindu-ne credinta prin har, prin primirea si pastrarea in inimi a lucrarilor vii ale Dumnezeului nostru celui Viu! Geaba ne închinăm, geaba aprindem lumânări, geaba postim şi ajunăm, geaba veghem; geaba, chiar, facem milostenie şi ne înfrânăm de la păcate: dacă nu avem pacea Domnului, liniştea lăuntrică – tainic amestec de nădejde, încredere, nepăsare, tihnă, resemnare şi veselie – , nimic nu avem! Şi rupţi suntem de harul Duhului trimis de Hristos mai abitir decât dacă ne-am turci.
De aceea ne-am propus de la o vreme, sa insistam pe ceva ce am facut si pana acum, dar… de aceasta data sa o facem intr-un mod mult mai apasat, mai “programat” si mai tintit; si anume: atata vreme si in masura in care Domnul ne va ingadui si ne va ajuta, sa incercam sa ne alimentam, pe cat se poate, zilnic, prin cate o “perfuzie” pur duhovniceasca, incercand sa culegem din anumite cuvinte puternice alese din scrierile sfinte, din minunile si din pildele dreptilor care au trait foarte aproape de noi macar un strop de putere, de lumina, de nadejde, viata, de… har. Dar sa le luam intr-un chip mult mai constient, mai treaz, mai concentrat, pretuind mai mult fiecare cuvant si… intelegand ca acum strangem munitii pentru a contracara puterea intunericului care ne inconjoara si ne ataca nemilos din toate partile. Sa nu le luam ca prilejuri de a fugi sau de a uita de realitate (desi, pentru putine momente, avem si de aceasta nevoie), nicidecum pentru a ne relaxa si iluziona ca totul va fi bine, ci pentru a asuma si a duce realitatea dupa duhul si dupa voia lui Dumnezeu.
Mântuirea omului depinde de secundă, nu de minut
Sfântul Paisie Aghioritul
Lumea vrea să păcătuiască, dar Îl vrea şi pe Dumnezeu să fie bun. El să ne ierte, iar noi să păcătuim. Noi adică să facem orice vrem, iar Acela să ne ierte. Să ne ierte mereu, iar noi să ne vedem de treaba noastră.
Dacă oamenii nu se vor pocăi, dacă nu se vor întoarce la Dumnezeu, vor pierde viaţa cea veşnică. Omul trebuie ajutat să priceapă sensul cel mai profund al vieţii, să-şi revină, ca să simtă mângâierea dumnezeiască. Scopul omului este şi să urce duhovniceşte, nu numai să nu păcătuiască.
Bunul Dumnezeu ne dă binecuvântările Sale cele bogate. Să nu fim nemulţumitori şi să-L întărâtăm, pentru că vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Dacă nu slăvim pe Dumnezeu, atunci El îngăduie să vină o încercare, ca să preţuim lucrurile. Iar dacă le preţuim, atunci Dumnezeu nu îngăduie să se întâmple.
Bunul Dumnezeu pe toate le va iconomisi în modul cel mai bun, dar este trebuință de multă răbdare și atenție, pentru că de multe ori oamenii, grăbindu-se să descâlcească ițele, mai mult le încâlcesc. Dumnezeu le descâlcește cu răbdare. Aceasta situație nu va dura mult. Dumnezeu va lua mătura…
Dumnezeu este bun, El vrea ca toți să ne mântuim. Dacă ar fi fost să se mântuiasca numai puțini, atunci de ce S-ar mai fi răstignit Hristos? Poarta Raiului nu este strâmtă. Îi încape pe toți oamenii care se pleacă cu smerenie și nu sunt umflați de mândrie. Numai să se pocăiască, adică să-I dea lui Hristos povara păcatelor lor, după care vor putea trece ușor prin poartă. După aceea avem și îndreptățirea că suntem făcuți din pământ, nu suntem numai duh, ca Îngerii. Dar suntem fără de răspuns atunci când nu ne pocăim și nu ne apropiem cu smerenie de Mântuitorul nostru.
Tâlharul de pe Cruce numai un iarta-mă a spus și s-a mântuit.
Mântuirea omului depinde de secundă, nu de minut. Omul se mântuiește chiar și cu un singur gând smerit, în timp ce, dacă aduce un gând de mândrie, le pierde pe toate.
Trebuie să ne mântuim numai din mărinimie. Nu există durere mai mare pentru Dumnezeu decât aceea de a-l vedea pe om în iad. Cred că de vom avea recunoștință față de multele binecuvântări ale lui Dumnezeu și o purtare smerită și cu dragoste față de chipurile Lui, care sunt semenii noștri, împreună cu puțina nevoință făcută cu mărime de suflet, este îndeajuns ca să avem sufletul odihnit atât în viața aceasta, cât și în cealaltă.
Chiar dacă suntem răniți, nu trebuie să ne pierdem sângele rece, ci să cerem ajutorul lui Dumnezeu și să continuăm nevoința cu bărbăție. Păstorul Cel Bun va auzi și se va grăbi îndată spre ajutor, precum ciobanul atunci când va auzi vreun miel că zbiară disperat din pricina vreunei răniri sau a vreunei mușcături de lup sau de câine.
I-am iubit și m-a durut mai mult pentru cei care au avut cândva o viață vrednică de plâns, dar acum se nevoiesc, decât pe cei care nu sunt chinuiți de patimi. Pe unii ca aceștia îi am mereu în minte. Pe cioban îl doare mai mult de mielul rănit sau bolnav și-l îngrijește în mod deosebit, până ce se va însănătoși și el.
Iar dacă ne nevoim cum trebuie, dar nu vedem nici o sporire, de multe ori se întâmplă aceasta: demonul, fiindcă i-am declarat război, a cerut întăriri de la Satana. Astfel, dacă anul trecut ne-am luptat cu un demon, anul acesta ne luptăm cu 50, la anul ne vom lupta cu mai mulți etc. Lucrul acesta nu ne îngăduie ca să vedem sporirea, ca să nu ne mândrim.
Vom vedea evenimente înfricoşătoare. Se vor da lupte duhovniceşti. Sfinţii se vor sfinţi mai mult şi spurcaţii se vor spurca şi mai rău. Cu toate acestea, înlăuntrul meu simt o mângâiere. Aceasta este o furtună şi numai nevoinţa are valoare, pentru că acum nu avem vrăjmaş pe Ali-Paşa sau pe Hitler sau pe Musolini, ci pe diavolul. De aceea vom avea şi răsplată cerească. Fie ca Bunul Dumnezeu să pună în valoare răul, prefăcându-l în bine! Amin.
O, de am înţelege îndelunga răbdare a lui Dumnezeu! O sută de ani a trebuit să treacă până să se facă corabia lui Noe. Oare nu putea Dumnezeu să facă repede o corabie? Putea, dar l-a lăsat pe Noe să se ostenească o sută de ani ca să înţeleagă şi ceilalţi şi să se pocăiască.
Să ne rugăm lui Dumnezeu să dea pocăinţă lumii, ca să scăpăm de urgia cea dreaptă a Lui. Urgia viitoare a lui Dumnezeu nu se poate înfrunta altfel decât numai prin pocăinţă şi prin păzirea poruncilor Lui.
Trec anii, și ce ani grei sunt! Nu s-au terminat problemele. Cazanul fierbe. Dacă cineva nu este puțin întărit, cum va putea, oare, înfrunta o situație grea? Dumnezeu nu i-a făcut pe oameni nepricopsiți. Trebuie să cultivăm mărinimia.
Cel ce este cu luare-aminte și ia în serios problema mântuirii sufletului său, se nevoiește, sporește, rodește, se hrănește duhovnicește și se bucură îngerește.
Cu cât se depărtează cineva de Dumnezeu, cu atât lucrurile se complică mai mult. Se poate ca cineva să nu aibă nimic, dar dacă Îl are pe Dumnezeu, nu mai doreşte nimic. Acesta este adevărul! Iar dacă le are pe toate şi nu Îl are pe Dumnezeu, este chinuit înlăuntrul său. De aceea, fiecare pe cât poate să se apropie de Dumnezeu. Numai lângă Dumnezeu află omul bucuria cea adevărată şi veşnică. Otravă gustăm atunci când trăim departe de dulcele Iisus.
Cel care este depărtat de Dumnezeu primeşte înrâurirea diavolească, în timp ce acela care este aproape de Dumnezeu primeşte Harul dumnezeiesc. Cine are Harul lui Dumnezeu, i se va mai adăuga. Iar cel ce are puţin şi-l dispreţuieşte, i se va lua şi acesta. Harul lui Dumnezeu lipseşte de la oamenii contemporani, pentru că prin păcat alungă şi puţinul pe care îl au. Iar când pleacă Harul dumnezeiesc, atunci toţi diavolii se năpustesc în lăuntrul omului.
Potrivit cu îndepărtarea lor de Dumnezeu oamenii simt mâhnire şi în această viaţă, iar în cealaltă vor trăi mâhnirea cea veşnică. Pentru că încă din viaţa aceasta gustă cineva, într-o oarecare măsură, potrivit cu cât trăieşte el după voia lui Dumnezeu, o parte din bucuria Raiului. Fie că vom trăi o parte a bucuriei Raiului încă de aici şi vom merge şi noi în Rai, fie vom trăi o parte a iadului şi – Doamne fereşte! – vom merge în iad.
Raiul este acelaşi lucru cu bunătatea, iar iadul este totuna cu răutatea.
Cuviosul Paisie Aghioritul – Cu durere și dragoste pentru omul contemporan (Cuvinte duhovnicești I)
Prin suferințe, ne asemănăm cu Hristos
SFÂNTUL CUVIOS SOFRONIE DE LA ESSEX
Primul precept al Fericilor – „Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția Cerurilor” – în mod oganic ne conduce spre următoarele trepte: spre plâns, blândețe, sete și foame de dreptate, spre milostenie, curăția inimii, spre primele perceperi ale filiației noastre dumnezeiești; spre ceea ce ne pune într-un conflict dureros cu lumea patimilor, spre ruptura de ceea ce nu caută Împărăția dreptății. (…)
Când contradicția dintre duhul creștin și duhul lumii acesteia atinge apogeul, atunci viața celui ce urmează lui Hristos se aseamănă răstignirii, chiar dacă crucea este nevăzută. Timpul acesta este îngrozitor și, în același timp, mântuitor: prin suferințele duhului nostru, nu arareori legate de circumstanțe exterioare, se biruiesc patimile, se înfrânge și puterea lumii asupra noastră și chiar moartea: aceasta este asemănarea cu Hristos Cel răstignit.
Arhimandritul Sofronie, Despre rugăciune, Editura Publistar, București, 2002, p. 12
Fără Biserică, nimeni nu poate fi unit cu Trupul lui Hristos
SFÂNTUL IERARH NECTARIE TAUMATURGUL DE LA EGHINA
Biserica, în calitatea ei de instituție întemeiată de Dumnezeu, este călăuzită de Duhul Sfânt, Care rămâne întru ea până în veac, și dovedind-o pe ea criteriu infailibil al dogmelor: „Stâlp și temelie a adevărului”. Aceasta păzește învățătura apostolească necontrafăcută și curată. Numai ea poate povățui spre adevăr și să devină singurul judecător infailibil îndreptățit să se exprime cu privire la învățătura revelată a adevărurilor mântuitoare și să mustre minciuna și înșelarea. Una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică, reprezentată în întregime de slujitorii ei în Sinoadele Ecumenice, este singurul judecător autentic și păzitorul natural rânduit al învățăturii inspirate de Dumnezeu.
Tot Biserica se exprimă cu privire la autenticitatea și autoritatea Sfintelor Scripturi. Ea garantează și cu privire la păzirea exactă și în sânurile ei a învățăturii și tradiției apostolice neștirbite. Numai ea poate să adeverească, să tâlcuiască și să formuleze adevărurile revelate din încredințarea Duhului Sfânt. Numai Biserica îi călăuzește pe cei ce cred în Hristos la o dreaptă înțelegere a Sfintelor Scripturi și numai ea îi povățuiește pe fiii ei în calea mântuirii și numai ea se îngrijește de ei ca să umble în siguranță și statornic în calea mântuirii. Numai în Biserică pot credincioșii să aibă o certitudine temeinică cu privire la adevărurile în care cred și cu privire la propria lor mântuire, fiindcă în afara Bisericii, a acestei arce a lui Noe, nu există niciun fel de mântuire.
„Credem că Biserica sobornicească este învățată de Duhul Sfânt”, arată Mărturisirea lui Dositei. „Căci acesta este adevăratul Mângâietor pe Care Hristos Îl trimite de la Tatăl, ca să învețe adevărul și să alunge întunericul din mintea credincioșilor”. Fără autoritatea Bisericii, nu există nimic ferm, nimic precis, nimic sigur cu privire la mântuire. Numai autoritatea Bisericii păstrează nevătămată și nestricată moștenirea sfântă apostolească și numai prin ea se înveșnicesc adevărurile curate și neamestecate ale propovăduirii apostolice. Fără autoritatea Bisericii, acest conținut al credinței se poate schimba, iar propovăduirea apostolească ar putea rămâne un simplu nume.
Fără Biserica văzută, cea întemeiată de Dumnezeu, nu poate exista nicio unitate între membrii vreunei comunități, ca una care nu este trupul lui Hristos, fiindcă Trupul lui Hristos este Biserica Lui, al cărei cap este Însuși Hristos. Fără Biserică, nimeni nu poate fi unit cu Trupul lui Hristos, fiindcă nimeni care nu este născut din nou și care nu a devenit părtaș al Bisericii harului nu poate să devină mădular al lui Hristos.
(Sfântul Nectarie de la Eghina, Studii despre Biserică, despre Tradiție, despre dumnezeieștile Taine și despre slujirea în Duh și adevăr, Traducere Laura Enache, Editura Doxologia, Iași, 2016, pp. 75-76)
Dumnezeu nu întârzie făgăduința Sa, ci îndelung rabdă pentru noi
SFÂNTUL IERARH NECTARIE TAUMATURGUL DE LA EGHINA
Harul lui Dumnezeu îl părăsește pe omul nepocăit, fiindcă acesta a adus înfruntare bogăției bunătății și a îndelungii răbdări a lui Dumnezeu. Iată ce zice Sfântul Apostol Pavel despre omul care stăruiește în păcat: „Și socotești tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar pe care și tu le faci, crezi oare că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau disprețuiești tu bogăția bunătății Lui și a îngăduinței Lui și a îndelungii Lui răbdări, neștiind că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? Dar potrivit cu învârtoșarea ta și după inima ta nepocăită, îți aduni mânie în ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui” (Romani 2, 3-6). Dumnezeiasca îndelungă răbdare se preschimbă în urgie, îngăduința în nesuferire și bunătatea în mustrare.
Pentru aceasta și corifeul Apostolilor ne sfătuiește pe noi să nu ne înșelăm socotind întârziere îngăduința și îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu nu întârzie, ci doar amână, nevoind să piardă pe nimeni dintre noi, ci ca toți să venim la pocăință. Domnul nu întârzie cu făgăduința Sa, după cum socotesc unii că e întârziere, ci îndelung rabdă pentru voi, nevrând să piară cineva, ci voind ca toți să vină la pocăință. Iar ziua Domnului va veni ca un fur noaptea, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile arzând se vor desface și pământul și lucrurile de pe el se vor mistui.
Sfântul Nectarie de Eghina, Despre îngrijirea sufletului, Editura Sophia, București, 2009, p. 68
Pericolele care se ascund în amânarea pocăinței
SFÂNTUL IERARH NECTARIE TAUMATURGUL DE LA EGHINA
Grija cu privire la mântuirea noastră trebuie să vină la timp, iar pricina pentru aceasta este pericolul iminent cu privire la mântuirea sufletului nostru. Cel ce este fară de grijă cu privire la mântuirea sufletului lui riscă un îndoit pericol: ori să fie răpit de moarte pe neașteptate, ori să fie părăsit de harul lui Dumnezeu.
În ambele privințe, răul este mare, fiindcă pierderea sufletului este moarte. De aceea Sfântul Ioan Gură de Aur ne sfătuiește, zicând: „Să nu întârzii să te întorci la Dumnezeu, nici nu amâna de pe o zi pe alta până la sfârșit, căci nesigur este sfârșitul. De aceea, ca un fur noaptea, așa vine și ziua Domnului. Dar nu ca să ne fure ceva, ci pentru ca acest avertisment să ne facă pe noi mai tari și neclătinați. Cel care prevede furul petrece în priveghere și, aprinzând candela, pururi veghează. Așa și voi, aprinzând lumina credinței și a dreptei viețuiri, veți avea candelele luminoase în priveghere neîncetată.” „Fiindcă nu știm când vine mirele, trebuie să fim pregătiți pururi, pentru ca atunci când va veni să ne găsească priveghind.”
Și Sfântul Grigorie Teologul zice: „Nu trebuie să așteptăm un prilej, o vreme anume pentru îndreptarea noastră, pentru că nu avem siguranța zilei de mâine. Căci mulți, voind să facă multe a doua zi, nu au reușit”. Dacă vei scăpa momentul prezent lăsându-l să treacă, mereu vei căuta la ziua de mâine, furat de uneltirile celui rău, după cum este felul aceluia. „Mie dă-mi prezentul, iar lui Dumnezeu, viitorul. Mie dă-mi tinerețea, lui Dumnezeu bătrânețea; mie, plăcerile și patimile, lui Dumnezeu dă-I neputința și nefolosirea.” „Cât de mare este pentru tine pericolul acesta! Câte semne ale lipsirii de nădejdea mântuirii! Nu știi când vine moartea. Fie te împresoară războiul… fie vine ceasul cel rău (căci ce este mai ușor decât să moară un om, oricât de mare i-ar fi grija lui), fie băutura prisosește, fie vântul îl doboară, fie calul îl trage după el, fie vreun leac luând din greșeală, prin vreo îngăduință a proniei, în loc de tămăduitor, s-a arătat otrăvitor.”
Sfântul Nectarie de Eghina, Despre îngrijirea sufletului, Editura Sophia, București, 2009, pp. 66-67
Cunoscutul dr. Joseph Mercola a realizat recent un interviu de excepție cu dr. Li-Meng Yan, virusoloaga chineză specializată în coronavirusuri, care a evadat din China în Statele Unite pentru a avertiza lumea asupra originii reale a virusului SARS-CoV-2, precum și a mușamalizării adevărului de către Partidul Comunist Chinez, care a lucrat mână în mână cu guvernul SUA. Interviul video și articol însoțitor, publicat de dr. Mercola pe site-ul său pentru un timp limitat, sunt acum disponibile pe LifeSiteNews. Redăm, în continuare, o sinteză a discuției purtate de cei doi.
REZUMAT
Li-Meng Yan, doctor în științe medicale, a fugit din China în Statele Unite pentru a demasca mușamalizarea de către China a originii pandemiei COVID-19.
Potrivit lui Yan, SARS-CoV-2 a fost fabricat într-un laborator militar chinez. A treia Universitate Medicală Militară și Institutul de Cercetare pentru Medicină al Comandamentului din Nanjing au descoperit un coronavirus de liliac numit ZC45. Ea este convinsă că ZC45 a fost folosit ca model și/sau suport pentru a crea SARS-CoV-2.
Deși este posibil ca armata chineză să fie responsabilă de crearea fizică a virusului, există numeroase dovezi care arată că SUA au finanțat cel puțin o parte din cercetările care au dus la această pandemie.
Injecțiile COVID și pașapoartele de vaccinare se încadrează în agenda PCC, făcând ca întreaga lume să accepte și să adopte sistemul de control social al PCC.
Yan îi îndeamnă pe americani să conștientizeze caracterul distructiv al comunismului și să i se opună în orice mod posibil. Iar aici intră și refuzul mandatelor de vaccinare și al pașapoartelor de vaccinare.
„Am lucrat la virusul gripal, la dezvoltarea vaccinului universal împotriva gripei și apoi m-am concentrat pe SARS-CoV-2, după izbucnirea epidemiei”, spune ea.
„Anul trecut, în iulie, când am apărut pentru prima dată la Fox News, le-am spus că OMS și PCC sunt corupte și că sunt implicate împreună în mușamalizare”, spune Yan.
„La acea vreme, a fost o bombă. Acum, majoritatea oamenilor își dau seama că virusul nu are origini naturale. Aceasta este o răsturnare de situație foarte bună, iar eu continui să ajut alți oameni să conștientizeze dovezile.”
Le explic stilul PCC și dovezile. Acum, văd că până și unele canale media convenționale încep să vorbească despre posibilitatea ca virusul să fie o armă biologică. Cred că acest lucru este foarte încurajator. Pentru că oamenii trebuie să realizeze că autoritățile chineze folosesc acest virus împreună cu campania lor de dezinformare și propagandă pentru a lovi întreaga lume.”
Dr.Yan spune:
„Cu siguranță există o legătură clară între vaccin și strategiile PCC … Unii oameni … încearcă să explice că vaccinul va ucide oameni și, prin urmare, este o altă armă biologică. Dar acesta nu este un motiv corect. Mai întâi, China a lansat virusul pe care l-a dezvoltat în laboratoarele militare. Acest virus nu are o rată mare de mortalitate … De aceea am numit-o o armă biologică nerestricționată. Pare să fie de origine naturală.
Odată ce îți dai seama că ceva nu este în regulă, ei folosesc dezinformarea și negarea pentru a te deruta. Deci, după ce China l-a lansat – și China controlează comunitatea științifică pentru a răspândi dezinformarea și a cenzurat [informațiile] pentru a face oamenii să creadă că are origini – ce vor face oamenii?
Se vor gândi la medicamente, la medicamentele pe care le au deja. Cealaltă cale este un vaccin, pentru că oamenii sunt educați să accepte ideea că un vaccin poate pune capăt unei pandemii.
În acest caz, medicamentele utile, cum ar fi hidroxiclorochina și ivermectina, sunt atât de ieftine. Cum puteau ei folosi această situație pentru a obține profituri uriașe? PCC avea, de asemenea, o mulțime de acțiuni de la Pfizer, Moderna și alte mari companii farmaceutice. Verificați banii pe care i-au investit… Și apoi marile companii farmaceutice, toate spun: „OK, acum putem folosi această șansă pentru a face bani”.”
Niciun vaccin împotriva coronavirusului nu a fost lansat vreodată, în ciuda faptului că oamenii de știință au lucrat la el timp de două decenii.
Motivul? Vaccinurile provoacă prea multe vătămări. Acestea sunt letale. Yan nu a crezut că aceste probleme ar putea fi depășite în cazul SARS-CoV-2
După cum a explicat Yan, în China, sistemul de supraveghere digitală este atât de avansat, încât dacă GPS-ul telefonului arată că ai fost în apropierea unei persoane infectate, ți se ordonă automat izolarea.
Mai mult, dacă părinții sau bunicii nu reușesc să facă vaccinul COVID, copiii familiei sunt excluși din școală, chiar dacă au făcut vaccinul. Toate aspectele vieții sunt legate între ele prin intermediul acestui sistem, astfel încât un scor de credit social slab va avea, de asemenea, ramificații financiare și va dicta dacă, unde și cum vi se permite să călătoriți.
Yan atrage atenția asupra faptului că americanii, nefiind conștienți de sistemul de supraveghere chinezesc, nu înțeleg că, acceptând mandatele de vaccinare și pașapoartele, spun da unui sistem de supraveghere totală, care le va dicta întreaga viață. De asemenea, ei spun da pentru a fi cobai pentru un șir nesfârșit de vaccinuri discutabile.
„Odată ce susții mandatul pentru două doze, apoi trebuie să susții pentru rapel, iar apoi să susții 60 de rapeluri, 199 de rapeluri. [Va fi] fără sfârșit”, spune ea. „Și vei fi legat de acest sistem de credite [sociale] pe care l-ai construit”.
Câteva date biografice despre dr. Li-Meng Yan
Li-Meng Yan este atât medic, cât și doctor în medicină, cu pregătire specială în domeniul coronavirusurilor. Ea a scăpat de sub influența Chinei în timp ce se afla în Hong Kong și a ajuns în Statele Unite „pentru a ne avertiza cu privire la ceea ce ea crede că este o mușamalizare masivă”, potrivit prezentării făcute de dr. Mercola.
Sursa:activenews
Cine sa mai aiba ”ochi sa vada” doamna Gabriela?
Va multumesc ptr articole
Hristos sa va intareasca si sa va rasplateasca cu IMPARATIA SA CEA CEREASCA.
AMN!