Părinţii pustiei se nevoiau atât de mult şi se împodobeau cu smerenia şi tăcerea, încât Dumnezeu punea adesea în gurile lor cuvinte prooroceşti, pe care le vedem împlinindu-se chiar în vremea noastră. Despre Cuviosul Pamvo se spune că, nefiind învăţat, s-a dus la un călugăr cu ştiinţă de carte, pentru a învăţa Psalmii lui David. Cel dintâi stih pe care l-a auzit a fost cel din Psalmul 38: ,,Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea’’. Cuvintele acestea le-a pus în inima sa şi zicea: ,,Acest stih singur îmi este destul, dacă voi învăţa să-l împlinesc cu fapta’’. După aceea, nu s-a mai dus la învăţătorul său.
După trecerea a şase luni, învăţătorul l-a întâlnit şi a voit să ştie care este pricina pentru care nu şi-a continuat învăţătura. ,,N-am învăţat încă a săvârşi acel stih cu fapta’’. Au trecut mai mulţi anişi Cuviosul Pamvo a fost întrebat: ,,Oare acum ai învăţat stihul acela?’’ Răspunsul a fost unul smerit: ,,M-am învăţat 19 ani neîncetat la acela şi abia m-am deprins a face cu fapta ceea ce învaţă acel stih’’. Şi într-adevăr, spun Părinţii acelei vremi, ca Sfântul Pamvo ,,era foarte păzit la vorbire şi cu multă socoteală în răspunsuri’’.
Despre vremurile din urmă a spus Cuviosul: ,,În astfel de vremuri se va răci dragostea multora şi va fi necaz mult. Năpădirile păgânilor şi pornirile popoarelor, neastâmpărul împăraţilor, desfătarea preoţilor, lenevirea călugărilor. Vor fi egumeni nebăgând de seamă de mântuirea lor şi a turmei, osârdnici toţi şi silitori la mese şi gâlcevitori; leneşi la rugăciuni şi la clevetiri osârdnici, gata a osândi vieţile bătrânilor şi cuvintele lor, nici urmându-le, nici auzindu-le, ci mai vârtos ocărându-le… Iar episcopii din vremurile acelea se vor sfii de feţele celor puternici, judecând judecăţi cu daruri, neprimind pe cel sărac la judecată, necăjind pe văduve şi pe sărmani chinuindu-i. Încă şi în popor va intra necredinţă, curvie, urâciune, vrajbă, zavistie, întărâtări, furtişaguri şi beţii’’. Această descriere sumbră l-a făcut pe fratele care asculta să întrebe: ,,Ce va face cineva în vremurile şi anii aceia?’’ Cuviosul i-a răspuns: ,,Fiule, în acele zile, cel ce-şi mântuieşte sufletul său, mare se va chema în împărăţia cerurilor’’ (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 367-374)
Bunul Dumnezeu să păzească pe slujitorii vremurilor noastre, preoţi, episcopi şi călugări, să nu se potrivească acestei proorocii a Cuviosului Pamvo.
Presbiter Ioviţa Vasile
Bat clopotele pentru Europa
Zoe Dantes 17 Iulie 2022
Pentru cine bat clopotele? Pentru tine, Europa! Bat clopotele bisericilor. În țările estice, rămase ortodoxe! Căci vestul nu mai are (cu) ce să bată! Clopotele lor au amuțit de mulți ani, pentru că nu au mai avut nevoie de biserici. Le-au transformat în cluburi de noapte și bordeluri. Le-au dat foc și le-au dărâmat crucile. Pentru că ei, fiind „corecți politic” s-au crezut dumnezei. Acum culeg roadele.
Au exportat DemonCrația în toată lumea, cu forța. Au uitat că „demos” înseamnă popor și abia după aceea vine „kratos” ce înseamnă putere. Au schimbat doar o literă: și astfel întunericul a asimilat puterea popoarelor din toată lumea! Vedem azi, cum diavolul se ascunde în detalii. Este tot mai evident, pentru cine are ochi sa vadă!
Europa stă pe un butoi cu pulbere care mai are puțin și explodează. Este singurul drum care i-a mai rămas. Altul nu mai există! Dezastrul total în care a fost târâtă Europa în marșurile, aplauzele și măștile progresiștilor a ajuns un vulcan în care lava clocotește. Vine nota de plată pentru cei care au dus continetul spre fundul iadului.
Știrile în Europa au devenit necrologuri::
– Accidente de mașini, decese! Specialiștii din dotare!
– Război, decese. Specialiștii din dotare!
– Plandemie, decese. Specialiștii din dotare!
– Încălzire globală, decese. Specialiștii din dotare!
– Criză combustibililor, decese. Specialiștii din dotare!
– Criză alimentară, foamete, decese. Specialiștii din dotare!
Culmea este că acești „specialiști” știu tot despre toate. În ciuda oricăror evidențe, știu tot despre toate, ei, în proporție de 90%, nefăcând în general mai nimic. Vorbesc în gol, vorbe aruncate în vânt fără vreo noimă. Probabil nimeni nu se mai obosește să le scrie subiectele. Știu despre ei că sunt „specialiști”! Care vorbesc doar despre moarte. Nu sunt ei specialiștii morții? Binențeles! Pe bani! Banii te fac „specialist” în tot ce doresc stăpânii! Doar nu o fi foc! Nu. E doar crimă!
Acești „specialiști” au târât Europa într-o groapă, împingând-o mai abitir în ea, decât oricare dintre borfașii care-și spun politicieni. Pentru că prădătorii numiți oameni politici, au nevoie de niște guri, nesătule, în general, care să vorbească continuu! De care ei, să se folosească și după care, să-i arunce la groapa cu gunoi a istoriei. Eventual în niște saci negri.
Și pentru că viața e rotundă și dreaptă, fără clopotele de jale! Pentru că nu trebuie sa ne întrebăm de ce nu se mai aud clopotele bisericilor! Pentru că în iadul numit Europa, clopotele bisericilor au fost aruncate primele! Nu mai au ce să bată și mai ales, cine să le bată!
Când totuși, din țările rămase ortodoxe, se vor auzi cu adevărat clopotele, nu vă mai întrebați pentru cine bat clopotele! Doar pentru tine Europă! Aruncată în groapa resetării de niște demenți și „specialiști”, care știu că sunetul clopotelor pot trezi conștiințele. Și pentru că nu au nevoie de așa ceva, le-au făcut să tacă pentru multă vreme
România – „No Man’s Land” la „Ora 25”
Ion Măldărescu 17 Iulie 2022
Trăim vremuri teroriste, vremuri în care „a fi patriot este aproape o infracțiune” (Acad. Dinu C. Giurescu), vremuri care înseamnă apropierea momentului morții Neamului… iar „Moartea nu vine să îi faci o cafea. E fără cruţare! Te ia aşa cum eşti! Nu o putem amâna nicio fărâmiţă de secundă când va veni. Judecata de Apoi nu trebuie văzută cu Dumnezeu stând pe un tron de judecată. Te judeci singur, repede!” (Cuviosul Părinte Mărturisitor. Arsenie Papacioc).
Au trecut anii
Au trecut anii Războiului de Reîntregire Națională sub comanda militarului Ion Antonescu trădat la 23 august 1944 de regele Mihai, predat în plin conflict militar, inamicului drept plocon, apoi asasinat la 1 iunie 1946 (cu o zi înainte de a împlini vârsta de 64 de ani), împreună cu Mihai Antonescu, Gheorghe Alexianu și Constantin (Pichi) Vasiliu, în „Valea piersicilor”, la Jilava.
Au trecut anii ’50, ani de cruntă „reeducare”, de eliminare a elitei intelectuale și militare românești promovate de terorista Ana Pauker („Stalin în fustă”, cum era supranumită) împreună cu importurile cu nume neromânești sosite odată cu tancurile sovietice… care au comis „holocaustul roșu” împotriva românilor. Nimeni nu i-a judecat și condamnat pentru faptele comise.
A trecut anul 1958, când Gheorghe Gheorghiu-Dej a evacuat trupele sovietice de pe teritoriul României, (singura țară din așa numitul „lagărul socialist” fără trupe de ocupație până în 1990).
„Târguit” la Malta, trădat la București și asasinat la Târgoviște
Au trecut anii ’60-’80, ani în care „dictatorul” patriot Nicolae Ceaușescu a scos România din Evul Mediu nu doar social, ci și economic și militar, fiind singura țară din istorie care, în anul 1989 nu a mai avut datorii externe. Mulți acuză cozile la alimente din 1989, dar puțini știu, scriu sau vorbesc depre „Operațiunea Dniestr” (Nistru), cauza principală a dezastrului. Nu l-au iertat că România nu mai avea datorii, că producea intern aproape toate bunurile necesare, că România a sfidat U.R.S.S. și a condamnat invazia din Cehoslovacia (1968), nepermițând prezența trupelor altor state pe teritoriul țării. Drept recompensă, a fost „târguit” la Malta, trădat la București și asasinat la Târgoviște.
România este escortată de jandarmeria N.A.T.O. spre temnița întunericul dispariției totale
Din 1990 și până astăzi, un criminal, un prostovan, un hoț și o marionetă fără neam și lege au transformat România Suverană în Colonire Corporastistă sub Ocupație Militară americană, franceză, belgiană, italiană… iar pe români i-a expatriat „pas cu pas”, abandonându-i într-un „No Man’s Land” fără întoarcere.
Postdecembrismul demolator a vândut Țara, uneori chiar a dat bucăți din ea pe gratis străinilor (pentru comisioane și conturi personale). Dacă Gheorghiu-Dej i-a scos pe ruși din țară, Băsescu i-a adus pe americani. Și ăștia nu au de gând să mai plece. România a fost aruncată în lagărul concentraționar – Gulag-ul U.E., iar acum este escortată „pas cu pas” de jandarmeria N.A.T.O. spre temnița întunericul dispariției totale. O ironie amară a românului postdecembrist care, nici acum la „Ora 25” nu vrea să se trezească din „somnul cel de moarte”.
Vă mai aduceți aminte de „Scrisoarea către români” a Părintelui Justin Pârvu scrisă cu un deceniu în urmă? Re-citiți-o, vă rog. Pentru că multe s-au petrecut de atunci, eu doar adaug: astăzi, mai rău decât în toată istoria noastră, Parlamentul, Președintele şi Guvernul României, „divăniţii” de azi, trădează Poporul Român, trădează Țara, trădează expatriații abandonați în „No Man’s Land”-ul groazei isterizate de așa-zise „pandemii”, a vaccinării obligatorii, a GreenPass, a terorii și metisării dictate, până la dispariția ta ca Neam! Tu, Popor Român, tu taci ? „Trezește-te Gheorghe! Trezește-te Ioane!” până nu-i prea târziu!
România re-educată, distrusă „pas cu pas”
Cum poate fi numit acel ministru (al economiei) care în plină criză energetică blochează și distruge complexele energetice bazate pe folosirea cărbunelui, în timp ce Germania le reactivează?
Cum poate fi numit acel ministru care în plină criză energetică vinde cea mai ieftină sursă de producere a energiei electrice – Hidro?
Cum poate fi numit acel ministru (al „educației”) care elimină din programa școlară istoria poporului care l-a „uns” ministru?
Cum poate fi numit acel ministru (al „educației”) care vrea să elimine din probele de bacalaureat limba și literatura română – limba oficială a statului român?
Citatul următor conturează realist viitorul școlii românești ajunsă la discreția unor terminatori de rea credință:
„O parte dintre cele mai avizate voci din România critică vehement proiectul legilor educaţiei, cu deosebire cel pentru educaţia preuniversitară. Acest proiect conţine enormităţi şi capcane care riscă nu doar să perpetueze analfabetismul, cu un bacalaureat tip grilă atât de original încât nimeni nu a organizat nicăieri aşa o şaorma cu de toate, ci şi să adâncească inegalităţile şi discriminările din societate. Viziunea « României educate » din noua lege ne apropie mai mult de statele sud-americane decât de statele cu democraţie avansată: nu către o societate echilibrată, solidară, oferind şanse egale tuturor, ci către o societate fracturată, în care şcoala contribuie la adâncirea rupturilor între cei bogaţi şi cei săraci, fără însă a produce o educaţie de calitate” (Ciprian Mihali).
Pentru comparație, În anul 1957, an reformator al sistemului de învățământ cu unele tendințe de revenire la vechiul sistem școlar al lui Spiru Haret, examenul de terminare a liceului s-au derulat astfel:
– probele scrise s-au dat în zile diferite;
– toate probele orale la disciplinele: Matematică, Fizică, Chimie, Geografia R.P.R., Bazele darwinismului (biologie) Istoria R.P.R., Economie politică, Limba și literatura română, Limba și literatura maternă (unde era cazul), Limba rusă, Limba germană, Limba latină s-au dat în aceași zi. S-a intrat la „examenul de maturitate” (bacalaureat) la orele 10 dimineața și – cu mici pauze – s-au finalizat la orele 17.00.
În timpul liceului, se predau obligatoriu cursuri de Apărare Locală Antiaeriană.
În ultimii ani de liceu mulți elevi erau membri ai Asociației Voluntare pentru Sprijinirea Apărării Patriei (A.V.S.A.P.) aveau ocazia să învețe și să exxerseze mânuirea armelor de infanterie. Existau cursuri de inițiere și pregătire în diverse domenii practice în urma cărora erau eliberate certificate de calificare.
Postdecembrismul, la presiunile Ocidentului ipocrit și distructiv a desființat stagiul militar obligatoriu pentru bărbați în România. Practic, țara noastră nu prea mai are armată proprie. Are doar câteva mii de trupeți-mercenari, alergători de cursă lungă pe coclauri străine. Acum, la „Ora 25”, când zgomotul de arme se aude la granița de nord-est, dacă dai unui elev de liceu o armă, mulți dintre aceștia, după ce vor trage ceva fumuri” asemenea fostului prim-ministru ex-pe-ne-le (acela care a împrumutat zeci de miliarde de euro fără a da seama ce-a făcut cu banii), se vor uita pe gaura țevii – pe acolo pe unde iese glonțul – căutând inamicul, și vor apăsa pe trăgaci. O soluție rapidă și mult mai eficace decât anunțata procedură de eutanasiere a lui Alain Delon.
Vasile Bănescu aruncă o bombă atomică în Dealul Patriarhiei
DE ADRIAN PĂTRUȘCĂ
La câteva ore după ce Vasile Bănescu a lansat în spațiul public un „punct de vedere” legat de avort, acesta a fost prezentat de majoritatea site-urile de știri ca fiind punctul de vedere al BOR.
Iată câteva exemple de titluri:
„Vasile Bănescu: BOR nu susține interzicerea totalitară a avortului. Cel nejustificat rămâne o crimă.”(știrileprotv.ro)
„Dispută privind dreptul la avort. Vasile Bănescu (BOR): Avortul nejustificat medical rămâne o crimă în fața lui Dumnezeu.” (dcnews.ro)
„Biserica Ortodoxă nu este împotriva interzicerii unui avort.” (bzi)
„Poziția BOR legată de avort: Biserica nu susține interzicerea totalitară. Preoții greșesc dacă se bagă în viața intimă a cuiva.” (spotmedia.ro)
„Patriarhia: Biserica nu militează pentru interzicerea „totalitară” a avortului, ci încurajează aducerea pe lume a ființei umane.” (digi24.ro)
„Biserica NU Militează Irațional și Nerealist pentru interzicerea totalitară a avortului, spune purtătorul său de cuvânt.” (libertatea.ro)
Prima remarcă: Faptul că textul lui Bănescu a fost preluat de presă ca o poziție a Bisericii Ortodoxe Română nu este nici o surpriză. Calitatea sa oficială de purtător de cuvânt al Patriahiei se reflectă fatalmente asupra a tot ce zice acesta.
Și Bănescu, om inteligent, altminteri, nu se poate să nu fi fost conștient, când a lansat textul, că acesta va fi prezentat și folosit ca o poziție oficială a BOR.
Acest scenariu s-a întâmplat identic, de mai multe ori, și în timpul pandemiei, când pozițiile particulare și vacciniste ale lui Bănescu au fost asociate cu poziția Bisericii.
Așa s-a ajuns ca Patriarhul să fie etichetat pro-vaccinist.
În al doilea rând: textul despre avort al lui Bănescu este asemănător tuturor producțiilor acestuia: supradimensionat și plin de cotituri (unsuroase, aș zice) și care, la final, lasă pe fiecare să creadă ce vrea. Sau să interpreteze cum îi convine, fără a putea fi contrazis.
Șirul de titluri de mai sus stă drept exemplu.
În toată poliloghia farfuridiană, semnată „Vasile Bănescu” (fără calitatea sa oficială, de purtător de cuvânt) după toate serpentinele semantice și cristianele logice în care se sforțează să fie nici prea-prea, nici foarte-foarte, nici fundamentalist, nici progresist, adică „să nu cază la extremitate”, două sunt expresiile de forță care rămân indubitabil în mintea cititorului. Aceste două expresii au constituit – firesc – și baza majorității titlurilor de presă.
Ambele expresii ascund multe capcane, de care nu se poate ca Bănescu (inteligent, altminteri, cum ziceam) să nu fi fost conștient atunci când le-a folosit.
Ce înseamnă „interzicerea totalitară a avortului”?
Ce înseamnă „avortul nejustificat medical”?
În cazul primei expresii, accentul cade inevitabil pe cuvântul TOTALITARĂ și te duce imediat cu gândul la Nicolae Ceaușescu și la „Decreței”.
Cum Ceaușescu a fost un monstru ale cărui vremuri nu vrem să le mai trăim (categoric incompatibile cu valorile europene) trebuie să fim foarte atenți, să facem pe dracu-n patru și să nu fim „totalitari”.
De acum înainte, „grație” lui Vasile Bănescu, orice tentativă de a interzice avorturile pe Dâmbovița (ca în SUA, bunăoară) va fi etichetată de tabăra stângistă, „pro-choice”, drept „totalitară”. Și se va turui că „însăși Biserica a spus că…”
În cazul celei de-a doua expresii, accentul cade pe termenul MEDICAL. Cine sunt medicii care pot „justifica un avort”? E vorba de aceiași „experți” care făceau propagandă pro-vaccin? Care explicau că fetușii ale căror linii de celule au fost folosite la producerea vaccinurilor ARN-mesager nu contează pentru că au fost puțini și avortați demult?
Și, tot ca în cazul vaccinurilor, există o „Știință” omologată în materie de „avort justificabil”, de care e musai să ascultăm, inclusiv în Biserică?
Nu uităm că același talentat domn Bănescu ne explica în timpul pandemiei că preoții, nefiind medici și experți, nu au dreptul să se pronunțe în legătură cu vaccinarea.
Au dreptul doar să binecuvânteze seringa.
Despre avort au dreptul să spună ceva preoții?
La fel ca în pandemie, purtătorul de cuvânt al BOR pare că s-a grăbit să contureze un punct de vedere oficios al Bisericii în privința avortului. Care să traseze directivele pentru clerici și ierarhi. Să stabilească „linia ideologică” la amvon.
Și, nu în ultimul rând, la fel ca în cazul vaccinării, Bănescu s-a grăbit și s-a pronunțat înaintea Șefului. Ca și cum ar fi dorit să îi pună pună pumnul în gură Patriarhului.
Știind că PreaFericitul va fi reticent să își contrazică flagrant purtătorul de cuvânt pentru a nu provoca un nou scandal exploatabil de inamicii Bisericii.
Comițându-și poliloghia și lansând-o pe piață, Bănescu a știut exact ce bombă aruncă în Dealul Patriarhiei.
Un text lung, sulfuros și îmbârligat ca o coadă…
https://www.activenews.ro/opinii/Vasile-Banescu-arunca-o-bomba-atomica-in-Dealul-Patriarhiei-175158
Cine pe lumea asta, afară deBiserică, mai rostește cuvintele acestea minunate: Pace tuturor?
Sfântul Nicolae Velimirovici
Ai de toate, doar pacea îți lipsește. Ai da pentru pace totul, dar pacea nu vine la tine. În sufletul tău domnește nepacea și în urma războiului. Te-ai gândit și te gândești: „Am tras în luptă; poate am omorât pe cineva. Poate că acum vreo mamă se tânguiește pentru singurul ei fiu, pe care eu l-am omorât – iar împreună cu mama și soția, și copii, și frații, și surorile, și celelalte rude. Poate că îl blesteamă pe ucigașul lui, iar ucigașul sunt eu. Cine știe ce mă mai poate ajunge, pe mine și pe copiii mei?”. Iată, cu asemenea gânduri umbli și lucrezi; cu asemenea gânduri te culci și te scoli. Și nepacea, împreună cu temerea, chinuie amarnic sufletul tău.
Oare n-auzi la orice slujbă neasemuita binecuvântare a Bisericii lui Dumnezeu: Pace tuturor? Cine pe lumea asta, afară de Biserică, mai rostește cuvintele acestea minunate: Pace tuturor? Și încă atât de cald și cu un înțeles așa deplin și atotcuprinzător. Pacea politică și civilă, pacea dinafară și dinăuntru, pacea dintre oameni și dintre popoare, pacea cu Dumnezeu și cu conștiința, pacea cu lăudătorii și cu prigonitorii, cu viața și cu moartea, cu pământul și cu cerurile; într-un cuvânt, pacea care covârșește toată mintea (Filipeni 4, 7), această pace o propovăduiește Biserica tuturor fiilor omenești în toate țările și ostroavele pământești.
Iată ce spune un poet creștin: Dacă viața chin îți este, / Mintea, inima îți tulbură, / La cârtire te învață, / Dragostea, credința-ți stinge, / Pleacă-te cu calde lacrimi, / Cuprinde piciorul Crucii, / Și vei fi împăcat cu cerul, / Cu tine însuți și cu oamenii!
Închină-te Domnului Iisus, Domnului păcii; atinge-te de însângeratele Lui picioare, și pacea îți va fi înapoiată, fiindcă El este pacea noastră (Efeseni 2, 14). De aceea, când Biserica spune: Pace tuturor, e ca și cum ar spune: Hristos tuturor! Hristos cu toți! Hristos în toți! Amin. Hristos, pacea ta, să fie cu tine și în tine!
Episcopul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 2, Editura Sophia, București, 2003, pp. 168-169
Condiția ca să luminezi este să te jertfești
Cuviosul Părinte Mărturisitor Arsenie Papacioc
-Părinte, individualismul este, se pare, o boală a societății. Se extinde, oare, și asupra credincioșilor?
-Da, este într-adevăr un mare defect al momentului istoric în care trăim. Însă nu vreau deloc să cred că este nevindecabil.
Noi suntem atenți cu ceea ce, de fapt, am luat cu noi când am plecat mai departe, la un drum mare, care se face cu primul pas, dar pus bine, pe direcție. Individualismul nu a făcut decât să izoleze unul dintre scopurile principale ale creării omului. Omul nu este creat numai pentru el singur, el este creat pentru întreaga umanitate. Pentru că tragedia întregii umanități trebuie trăită ca fiind propria noastră nenorocire. Noi purtăm o răspundere și pentru cel care este lângă noi.
Acesta este sensul educației creștine despre creație, pe care trebuie să îl știm. Din momentul în care s-a izolat, omul a făcut o semi-asociație cu diavolul, pentru că ascultă numai propriile gânduri.
Lucrul primordial în concepția creștină este jertfa; condiția ca să te mântuiești, respectiv ca să te luminezi, este să știi să te jertfești. Apostolul Petru, la Schimbarea la Față a Domnului, I-a spus: „Doamne, bine ne este nouă să fim aici. Să facem trei colibe…”. Parcă se îngemăna Cerul cu pământul. Însă Mântuitorul i-a răspuns: „Bine, Petre”. Dar ce facem cu jertfa de pe Golgota? O asemănare cu ideea de jertfă este lumânarea: un fitil, ca să lumineze, trebuie să ardă. Condiția ca să luminezi este să te jertfești.
Asta este explicația lumânării sau a candelei. Și dacă nu știm să jertfim, stăm pe loc.
Arhimandritul Arsenie Papacioc, Cuvânt despre bucuria duhovnicească, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003, pp. 187-188
Viaţa aceasta (pământească) nu are scopul în sine, ci în cealaltă
Cuviosul Părinte Arseni Boca
În firea minţii omeneşti este sădită necesitatea unui garant al lumii, al adevărului, al realului şi al omului însuşi. Dar dacă (mintea) nu-L primeşte pe Care este, altul nu găseşte: şi îndată nu mai este nimeni care să garanteze nici veşnicia ta.
“Toate Îmi sunt date Mie de Tatăl”, în garanţie, în sprijinire şi în desăvârşire.Dacă putem fi traşi la răspundere pentru o viaţă, ca timp pierdut, şi osândiţi la o eternitate negativă, absurd, aceasta se face pentru că am scos pe Iisus din ale Sale. L-am scos dintru noi. Constituim o împărăţie fără El, împotriva Lui.
E greu de priceput cum, pentru 20-40-60 de ani pământeşti să plăteşti fără sfârşit? Cu toate acestea nu e nedreptate a fi aruncaţi în împărăţia absurdului, a nebuniei ultime, a întunericului, pentru că atâţia ani sigur erau o vreme de ajuns pentru o decizie – în care împărăţie să fii.
Viaţa aceasta (pământească) nu are scopul în sine, ci în cealaltă. A o trăi ca scop în sine înseamnă să-i tai perspectiva veşniciei, înseamnă să negi, să alungi pe Iisus dintru tine, să alungi Sensul şi să rămâi cu nonsensul (diavolul).
A trăi aşa, înseamnă să răspunzi lui Iisus: Toate Îţi sunt date Ţie, afară de mine; eu m-am dat altuia, diavolului.
Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca – Despre durerile oamenilor, vol.4 , Editura Credinţa strămoşească, 2012, pp. 51-52