O. Îmi amintesc și de celălalt lucru pe care ni-l spusese Avva Porfirie. A vrut să-mi explice cum este posibil să faci cuiva bine și ca acesta, drept urmare să se poarte cu neplăcere, nerecunoștință, și să privească de sus la tine pentru a-ți face rău. Și el spune: „Dar acest lucru este firesc”. Ii spun: „Firesc?”
„Da dragă. Acest lucru este firesc, pentru că atâta timp cât, spune el, trăiești, el își amintește de datoria lui, așa că trebuie să te distrugă pentru a șterge datoria existentă.
Și mi-a dat exemplul că cineva îi datora însuși Părintelui Porfirie, recunoștință pentru binele făcut, cum a încercat să-i facă rău, să iasă din calea lui.
„El, spune el, atâta timp cât te vede în fața lui, își amintește de datoria lui, iar amintindu-și datoria, se simte rău. Așa că încearcă să găsească toate modalitățile de a te distruge.”
C. Chiar făcusem eforturi mari pentru a ajuta pe cineva. Când am ajuns la rândul meu într-o situație dificilă, acela nu a făcut nimic.
Mă enervase foarte tare problema asta și i-am spus:
„Bunicule, oamenii care îmi datorează totul, când eram la nevoie m-au vândut”, si l-am întrebat:
S. Este normal un astfel de comportament?
C. Da. Așa este, îmi spune el. Este firesc, acesta este un comportament natural. De aceea, de cele mai multe ori, atunci când cineva face cuiva un bine, acesta trebuie făcut în mod neștiut, în ascuns pentru ca celălalt să nu simtă o obligație, și să nu știe de unde vine binele, pentru că recunoștința se poate transforma în răzbunare, într-un mare rău, ca sa zicem așa.
(Extras din cartea „Minunate fapte și sfaturi ale Bătrânului Porfirie”, apărută la Schimbarea la Față a Mântuitorului, Milesi 2016)
din:
Traducere: Dr Gabriela Naghi