Încredinţarea desăvârşită în mâinile lui Dumnezeu – aceasta este sfânta smerenie. Ascultarea desăvârşită faţă de Dumnezeu, fără nici un fel de împotrivire, chiar şi dacă anumite lucruri par iraţionale şi greu de împlinit. Predarea în mâinile lui Dumnezeu. Ceea ce rostim la Dumnezeiasca Liturghie spune totul: „toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”. Acelaşi lucru şi în rugăciunea pe care o zice preotul în taină: „Ţie, Stãpâne, Iubitorule de oameni, Îţi încredinţãm toatã viaţa şi nãdejdea noastrã, şi cerem şi ne rugãm şi cu umilinţã la Tine cãdem…”
Ţie, Doamne, Ţi le lăsăm pe toate. Aceasta este încrederea în Dumnezeu.
Aceasta este sfânta smerenie. Aceasta îl preschimbă pe om. Îl face dumnezeu-om.
Cel smerit este conştient de starea sa lăuntrică şi, deşi aceasta este urâtă, el nu-şi pierde personalitatea. Cunoaşte că este păcătos şi se întristează din pricina asta, dar nu deznădăjduieşte, nu se mistuie pe sine.
Cel ce are sfânta smerenie nu vorbeşte deloc, adică nu se împotriveşte. Primeşte să i se facă observaţii, să-l controleze ceilalţi, fără să se mânie şi să se îndreptăţească. Nu-şi pierde echilibrul. Celui egoist, complexat, i se întâmplă contrariul: la început seamănă cu cel smerit însă, dacă îl deranjează puţin cineva, îndată îşi pierde pacea, se mânie, se tulbură.
Cel smerit crede că toate depind de Hristos, şi că Hristos îi dă harul Său, şi astfel înaintează. Cel ce are sfânta smerenie trăieşte de acum în biserica cea nezidită de pe pământ. Are întotdeauna bucuria lui Hristos, chiar şi în cele neplăcute. Vedem aceasta şi în vieţile Sfinţilor. Apostolul Pavel ce era? Om ca şi noi. Dar ce s-a făcut? S-a făcut organ al lui Dumnezeu, vas al alegerii. Mărturisesc cuvintele lui: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine… Căci pentru mine viaţă este Hristos, iar moartea un câştig. Ardea de iubirea lui Hristos. Smerenia l-a ridicat acolo.
Să arzi pentru Dumnezeu, aceasta-i totul.
Dacă aveţi iubire către Dumnezeu şi către aproapele, Dumnezeu va dărui smerenie, va dărui sfinţirea. Dacă nu aveţi iubire către aproapele şi către Dumnezeu, dacă vă leneviţi, are să vă chinuiască satana, o să se răzbune pe voi omul cel vechi, or să vă greşească toţi şi toate, o să cârtiţi zicând: „De ce-ai lăsat asta aici? De ce acolo?” Şi o să socotiţi că e din pricina treburilor, a ostenelii. O să ziceţi: „Ce-o să fie cu starea asta în care am ajuns? Cum de mă port aşa?” fără să înţelegeţi de unde izvorăşte această stare. Pe când aceasta este răzbunarea instinctelor.
Atunci când omul trăieşte fără Dumnezeu, fără linişte, fără încredere, ci cu frământare, zbucium, întristare, deznădejde, dobândeşte boli trupeşti şi sufleteşti. Astenia psihică, neurastenia, schizofrenia sunt stări demonice. Diavol este şi vorbirea „smerită”. I se spune complex de inferioritate.
Adevărata smerenie nu vorbeşte, nu rosteşte cuvinte „smerite”, adică „sunt păcătos, nevrednic, ultimul dintre toţi…” Cel smerit se teme să nu cumva să cadă în slavă deşartă prin cuvintele cele „smerite”. Aici nu se apropie harul lui Dumnezeu. Dimpotrivă, harul lui Dumnezeu se află acolo unde există smerenie adevărată, smerenia dumnezeiască, desăvârşita încredere în Dumnezeu. Dependenţa de El.
Asta are mare valoare, să fii călăuzit de Dumnezeu, să nu ai nici o voie. Robul nu are nici o voie: ce vrea domnul său. Tot astfel şi credinciosul rob al lui Dumnezeu. Devii rob al Lui, dar în Dumnezeu afli slobozire. Aceasta este adevărata libertate. Să arzi pentru Dumnezeu. Asta-i totul.
(Ne vorbeşte Părintele Porfirie, Editura Bunavestire Galaţi, 2003
Trad. de Ierom. Evloghie Munteanu)
Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi
Precizare
Pe internet a apărut o listă cu preoţii nepomenitori, în care au fost incluse, de-a valma, numele unora care n-au de-a face cu îngrădirea de erezie. Pentru a risipi orice confuzie, ne vom reaminti că majoritatea celor mai jos scrişi s-au despărţit de noi, în condiţiile ştiute, apoi s-au fărâmiţat între ei, încât nu mai ştim cine cu cine mai e în cuget şi simţiri. Suntem datori să precizăm că nu ne însuşim cinstea nemeritată de a fi citaţi şi enumeraţi împreună cu:
-Antim Gâdioi, în Munţii Neamţului
-Elefterie Tărcuţă
-Tihon Bivolaru
-Pamvo Jugănaru, Rădeni
-Ieronim Cozma, Rădeni
-Antonie din Munţii Neamţului
-Macarie Banu, Oituz
-Lavrentie Carp, Iaşi
-Cojoacă Andrei, Teleorman
-Ghervasie
-Mihai Valica, Vatra Dornei
-Ciprian Staicu, Harghita-Covasna
-Cleopa Jurj, Arad
-Claudiu Maria, în părţile Drăgăşaniului
-Miron Ioan, Turda
-Antonie Oros, jud. Satu Mare
-Popa Daniel, jud. Satu Mare
-Nicolae Zorilă, Bihor
-Onisim, Valea Trotuşului
-Eftimie Mitra, Eparhia Devei şi Hunedoarei
-Spiridon Roşu
Spuneam că unii din cei recomandaţi ca nepomenitori, pomenesc cu mult sârg episcopul locului. Aş aminti aci pe Părintele pomenitor Mihai Valica din Vatra Dornei, care a permis lui Dan Puric să predice în biserică îmbrăcat în veşminte diaconeşti, cum se poate vedea dintr-un filmuleţ! Ce să mai înţelegem din asta? Că şi acolo a pătruns urâciunea pustiirii în locul cel sfânt?
Mulţumim Bunului Dumnezeu că ne-a ajutat să biruim ispitele şi să rămânem în Sfânta Sa Biserică. Nevrednici cum suntem, avem mulţumirea că am rămas pe drumul pe care am păşit întâia oară, în 2016.
Si omul se va mira ca vor trece secole si nu mai vine sfarsitul.De retinut ca orice dictatura este timp antihristic este timpul pre-antihristului.
Ioan sfârșitul și judecata nimeni nu știe cand vor veni, însă vedem semnele vremurilor
Iti dai seama cati oameni trebuiesc sa completeze ceata ingerilor cazuti,ceata a carei durata de cadere continua ca ploaia si nu se mai oprea a fost de cateva mii de ani,pana cand Sf Arh Mihail a spus:”Sa stam bine,sa stam cu frica,sa luam aminte”si s a oprit o mica parte dintre ei din cadere?
Si mai gandeste te si la cati se duc la iad si cati se duc la Rai.Foarte putini.E logic ca timpul pana la sf veacurilor sa fie teribil de lung.
Iată ce ne învață Sfântul Cuvios Siluan Atonitul, prin cuvintele Sfântului Cuvios Sofronie:
„Sfântul(Siluan-n.m.) considera animalele colb de care omul nu e bine să devină atașat, ci trebuie să-l iubească pe Dumnezeu cu toată inima sa, cu tot sufletul său și cu tot cugetul său – fapt ce nu trebuie uitat cât viețuiește pe pământ.”
Vedem adesea oameni foarte devotați animalelor cu care sunt chiar „prieteni”. Acest fapt sfântul îl considera a fi o pervertire a ordinii stabilite de Dumnezeu și contrară stării normale a omului (Facerea 2, 20).
A mângâia o pisică, a spune „pis, pis, pis”, a te juca sau vorbi cu un câine, lăsând deoparte gândurile la Dumnezeu, a purta grija animalelor uitând de suferințele aproapelui sau certându-te cu oamenii din cauza animalelor – toate acestea Sfântul Siluan le consideră o încălcare a poruncilor divine care, păstrate cu credință, fac omul desăvârșit.
În tot Noul Testament nu există un singur exemplu dat de Dumnezeu de a da atenție animalelor, deși El, desigur, iubește orice este viu. Atingerea perfecțiunii naturii umane, în chip de om-Hristos, este sarcina noastră, adecvată naturii noastre create după chipul lui Dumnezeu, și, prin urmare, afecțiunea și atașamentul pentru animale, în gândirea sfântului, coboară ființa omului. În acest sens, scrie:
„Unii oameni se atașează de animale, dar în acest fel, ei Îl întristează pe Creator, pentru că omul este chemat să locuiască veșnic cu Domnul, pentru a domni cu El și de a iubi pe un Unul-Dumnezeu. Este greșit să aibă o pasiune pentru animale – trebuie doar să privească orice lucru viu cu simpatie.”
Sf. Siluan spunea că toate ființele au fost create pentru a-i servi omului, și deci, atunci când e necesar, să le folosească dar, în același timp, omul a fost obligat să aibă grijă de întreaga creație. Prin urmare, vătămarea inutilă a unui animal, chiar și a unui plante, tăgăduiește legea harului. Dar atașamentul față de animale, de asemenea, merge împotriva poruncii divine, deoarece diminuează dragostea pentru Dumnezeu și aproapele.
Oricine care iubește cu adevărat omenirea, și în rugăciunile sale plânge pentru întreaga lume, nu se poate atașa de animale” (Din vol. Archimandrite Sophrony Sakharov, St Silouan the Athonite, Translated from Russian by Rosemary Edmonds, Essex: Stavropegic Monastery of St. John the Baptist, 1991, pp. 95-96.)
Unii dintre ei sunt plini de erezii și rătăciri.Ex.Miron,Cleopa etc.
Sfântul Părinte Gheorghe Calciu Dumitreasa Mărturisitorul lui Hristos
24 noiembrie 1925-21 noiembrie 2006
15 ani de la plecarea sa către Împărăția Cerească
Întemnițat timp de: 21 ani la: Piteşti, Gherla, Jilava, Aiud, București, Galați
Sfinte Părinte Gheorghe Calciu roagă-te pentru noi nevrednicii Împăratului Hristos, să ne dea putere şi răbdare in lupta cu ispitele amăgitorului diavol, să coboare peste noi „duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei, duhul cunoştinţei şi al bunei-credinţe” (Isaia 11, 2)
„Cred că, de multe ori, din cauza terorii şi a spaimei, inima noastră a dat diavolului câştig de cauză. Dar până la urmă Dumnezeu ne-a întors pe fiecare înapoi. Ne-a dat la fiecare şansa de a purta ultima bătălie. Căci ultima bătălie n-a fost la Piteşti. Ultima bătălie a fost în inima noastră, atunci când am scăpat de Piteşti. Şi pentru cei mai mulţi, în inima celor mai mulţi, ultima bătălie a fost câştigată de Dumnezeu”, spunea Sfântul Părinte Gheorghe Calciu.
Preotul Gheorghe Calciu – ”Un simbol al sfințeniei”
În cercul strâmt al elitei politice comuniste de la mijlocul veacului erau două curente: Ana Pauker voia exterminarea adversarilor prin forţă, iar Gheorghe Gheorghiu-Dej prin muncă. Temniţele, lagărele şi „reeducarea” anilor ’50 sunt expresia politicii de ură şi crimă a Anei Pauker.
Când ea a ordonat „reeducarea” marxist-leninistă a deţinuţilor politici din penitenciarul Piteşti, nu a crezut în formularea ei ideală, ci crud şi sec a dorit exterminarea prin forţă a „duşmanilor de clasă”. Nu a crezut nici în definirea ideală a duşmanilor de clasă, ci în definirea politică a tuturor adversarilor. În general comuniştii nu cred în nici un principiu comunist în definirea lui pură şi ideală, ci numai în substratul şi urcuşul lor politic.
„Reeducarea” însemna terorizarea deţinuţilor prin ei înşişi până la „şocul revoluţionar” prin care se trecea la „conştiinţa comunistă”. Tortura era necontenită, oribilă, iresponsabilă şi fără ieşire. Nu exista dreptul la moarte, ci numai la viaţă monstruoasă. Câţiva deţinuţi au acceptat să facă acest început, apoi avalanşa a crescut, fiecare victimă devenind un criminal al prietenilor săi. „Sinceritatea” se dovedea prin delaţiune absolută, apoi prin autodefăimare absolută şi în fine prin „angajamentul” absolut de a fi „reeducat” şi de a „reeduca” pe toţi „duşmanii poporului”. Mutilaţi, oamenii ajungeau în cele din urmă „revoluţionari”. Era o nebunie de la care nu s-a putut sustrage nimeni. Fiecare a avut căderea lui în aşa-zisele „ture ale reeducării”. Acolo au fost batjocorite credinţa, idealul, naţiunea, familia, virtutea, onoarea, eroismul şi, în ultimă analiză, omenia. Toţi au fost cobai. Unii ai cedat uşor, alţii după incredibile chinuri.
Acolo a fost chinuit şi tânărul student medicinist Gheorghe Calciu. [..]
Noi cunoaştem evoluţia sufletească a acestui om, cât şi covârşitoarele sale suferinţe şi cu umilinţă sărutăm rănile sufletului şi trupului său, pentru că acest om a trecut prin iad, a fost chinuit de satana, a dat piept cu antihrist, căci toate aceste forţe ale răului s-au întruchipat în oameni şi au dus la evenimente trăite tragic.
În prima parte a detenţiei sale Gheorghe Calciu, pe atunci tânăr medicinist de douăzeci de ani, a fost torturat până ce a fost distrus fizic şi spiritual, încât ca o cârpă, ca un robot, ca un animal dresat, ca un nebun îngrozit, ca un ne-om, într-o totală răsturnare a tot ce fusese, urând tot ce fusese, a fost silit să batjocorească tot ce fusese sfânt în el şi să devină fiară condiţionată prin ştiinţa materialismului istoric. […]
Acolo a fost scos Dumnezeu din om şi înlocuit cu satana, acolo însăşi natura umană a fost mutilată si răsturnată.
Mintea acelor oameni a fost la început tulburată, apoi îngrozită prin torturi şi răsturnată prin deznădejde – căci acolo nu mai exista nici o ieşire şi nici un sfârşit, totul era dominat de triumful revoluţiei proletariatului internaţional. […]
Studentul Calciu a suportat deci această nebunie prezentată în faţa lumii ca „revoluţia socialistă”. Dar din bezna beznelor a văzut lumina lui Hristos şi s-a hotărât să Îl slujească.
Torturat de cele petrecute, a decis ca după eliberare să se facă preot. Ca preot a decis să spună adevărul. El – şi alţii – au înţeles fundamentul spiritual al conflictului acestei lumi, el – şi alţii – şi-au închinat restul vieţii lui Hristos…. În el clocoteşte, arde, străluceşte Hristos, cu intensităţile ţâşnite din cele mai cumplite prigoniri….
El a ieşit din iad şi a avut curajul să înfrunte din nou iadul. Deşi ştia că îl aşteaptă caznele, şi-a pus nădejdea în Hristos.
[…]
Dar satana nu poate răbda astfel de oameni….
Chiar fraţii lui preoţi l-au trădat, ca Ana şi Caiafa, şi l-au dat spre judecare Pilatului acestui veac. Acum se exercită din nou asupra sa metodele reeducării.
Reacţia comuniştilor împotriva lui este dură şi nemiloasă. Ei nu vor să-i ia viaţa, ci din nou să-l ucidă sufleteşte. Vor ca el să recunoască „sincer” că reeducarea a fost opera legionarilor şi nu a comuniştilor, că el este un reacţionar şi nu un preot al lui Hristos, un duşman al poporului şi nu un om de omenie – şi aceasta nu o poate face preotul Calciu.
Liber nu o va face, dar silit? De mai multe ori l-au împins până în pragul morţii şi iarăşi l-au adus la viaţă cu aceeaşi condiţie: să se recunoască vinovat. Este o minune că rezistă de trei ani în a doua tură a reeducării. Omul are puteri limitate de rezistenţă iar forţele care îl tiranizează sunt considerabile. Toate torturile din acest veac pălesc în faţa torturilor preotului Gheorghe Calciu.
Dar în celula în care zace, el stă cuprins în rugul Duhului Sfânt. Este în el atâta dragoste încât topeşte toate vrăjmăşiile dar tocmai pentru a se vedea câtă bunătate are vrăjmaşii îl lovesc când el îi iubeşte şi astfel singuri se condamnă la mânie necruţătoare. Preotul Calciu se roagă pentru duşmanii săi şi rugăciunea lui îi arde. Credinţa lui nimiceşte orice duh rău, căci pentru el binele este o necesitate chinuitoare. Calciu iartă tot chinul suferit personal dar înfierează duşmanii oamenilor, duşmanii Adevărului, duşmanii lui Hristos. El dă bătălia la înălţimile şi adâncimile puterilor, începătoriilor şi stăpâniilor întunericului. Considerăm că este unul dintre acele vârfuri duhovniceşti de mare intensitate, puţine la număr, prin care lucrează Dumnezeu în lume şi lumea se mântuieşte.
Comuniştii au în preotul Calciu dovada neputinţei lor. El este cea mai gravă problemă a comunismului internaţional şi cel mai strălucit exemplu al credinţei creştine. Calciu apără omul, viaţa şi lumea, aşa cum însuşi Fiul lui Dumnezeu a făcut-o. Toţi comuniştii din lume sunt răspunzători pentru teroarea exercitată asupra lui Calciu, după cum toţi credincioşii şi toţi oamenii de omenie sunt tributari harului şi martiriului lui. Comuniştii nu ştiu dacă trebuie să-l ucidă, să-l „reeduce” din nou ori să-l elibereze – de eliberarea lui se sperie, dar ar trebui să se sperie mai mult de martirizarea lui. Orice se va întâmpla cu Calciu, el rămâne un martir al creştinismului şi un exemplar simbolic al omenirii.[..]
E vremea ca oamenii să redescopere cultul şi practica martiriului.
Din păcate însă creştinii au pierdut sensul crucii şi nu mai sunt solidari cu martirii lor. Ei au renunţat la credinţă, la eroism şi onoare dar de nu se vor trezi vor păţi mai rău decât Calciu.
Dacă creştinii şi dacă oamenii ar şti că vor ajunge în „reeducare” ar năvăli în temniţa în care este torturat preotul Gheorghe Calciu şi l-ar elibera. Omenirea ar trebui nu să intre în panică din cauza cancerului, a foametei, a poluării, a războiului ori chiar a robiei, ci să se îngrozească şi să rişte totul pentru a evita conştiinţa determinată de legile materialismului istoric. Când omenirea va înţelege că în esenţă comunismul este satanism, atunci va putea să-l distrugă. Când oamenii vor rezolva toate problemele lor prin sfinţenie, atunci va începe o eră de fericire în lume.
Dacă oamenii ar fi înţeles măcar parţial sfinţenia şi importanţa unui om ca preotul Calciu, s-ar fi făcut demersurile necesare pentru a-i salva viaţa. Dar creştinătatea s-a mulţumit să-l apere platonic şi oamenii nu cred cele ce se întâmplă. Însă el este cu atât mai mare cu cât este mai părăsit.
Acest preot al lui Hristos, plin de puterea duhului şi a cuvântului, cu o adâncă conştiinţă misionară, simbol al sfinţeniei, dovadă a omeniei, biruinţă a libertăţii obţinută prin jertfă este victima nu numai a comuniştilor, ci şi a servitorilor lor din înaltul cler român. Aceştia din urmă au o răspundere care nu se poate ierta.
Preotul Calciu este necesar lumii şi Bisericii. Cei ce îl ucid sunt cu mult mai conştienţi de sacrilegiul pe care-l săvârşesc decât alţi prigonitori. Dacă lumea creştină îl va lăsa să moară în Aiud, ea se va asemăna poporului care a tolerat Golgota. Să nu uitaţi că este om!
Ioan Ianolide – Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă
„Acum, în preajma sărbătorii Sfântului şi Bunului Părinte Nicolae, prin moartea Părintelui Calciu avem în ceruri un Părinte al nostru, mângâietor în necazuri şi nevoi, rugător pentru neamul nostru românesc şi luminător al drumului către Hristos.
Din vremelnicie Părintele Calciu trece în veşnicie şi trage după el un neam întreg, deoarece acel popor va dăinui în istorie şi în vecii nesfârşiţi care-l va avea într-o măsură cât mai mare pe Dumnezeu. El este răscumpărătorul vremurilor noi care spală ruşinea fricii şi a lipsei de cutezanţă şi care şterge vina sângelui curs pe nedrept aşa cu m spune Mântuitorul „de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia fiul lui Varahia cel ucis între templu şi altar” şi ca acest blestem să nu apese pe umerii nimănui.
Hristos să te odihnească în latura celor vii şi uşile raiului să-ţi deschidă, moştenitor împărăţiei Sale să te arate şi mijlocitor pentru Biserica şi neamul nostru să te rânduiască, pe tine Părinte Gheorghe Calciu mărturisitor neînfricat al credinţei!”
Cuvântul Sf.Cuvios Părinte Justin Pârvu la înmormântarea Sf.Părinte Gheorghe Calciu-Dumitreasa
Să ne întărim dragostea pentru neamul românesc ortodox din care ne tragem rădăcinile pentru a învăţa cum să ne jerfim din dragoste pentru Hristos, pentru el!
https://www.youtube.com/watch?v=GMMO11-7n7U&t=11s&ab_channel=FotoManiacu
In Grecia sa dezlănțuit prigoana împotriva împotriva creștinilor, eparhia de Zakynthos a caterisit 14 preoți antivaccinisti, Pr Serafim Zissis trage un semnal de alarmă
Mirenii care nu poartă mască sunt alungați din biserici
De 24 de ore facebook se inchide continuu.Le e frica teribila de revolte.
Vazand cum stau lucrurile spun un lucru:generatia aceasta va disparea 95% din populatie.95% nu vor rezista la tot ce va fi.Trebuie sa ne intoarcem fata spre lume ,spre mila fata de intreaga omenire pt ca ceea ce vine din fata nu s a mai intamplat niciodata in istorie.Drama umanitatii se va desfasura pe viu sub ochii fiecaruia.Veti vedea la tot pasul vieti secerate,suferinta nemaiauzita.Veti vedea si auzi pretutindeni strigate disperate pt a li se da o sansa la supravietuire.Lasati pasivitatea,lipsa de vânã ,a fi numai pt tine,pt ca din cauza asta nu vei mai supravietui.Invatati sa fiti credinciosi cu sufletul.Dezvatati-va de gandirea tradatorului si invatati-va sa fiti statornici in credinta.Nu vor mai fi vremuri care sa va astepte pe voi ca nu aveti duh de statornicie.Va rog si va implor:intoarceti-va cu fata spre oameni,spre tragedia umanitatii.Invatati lectia umanului.Cultivati mila si lepadati urgent orice ura.Sa aveti mila .Ceea ce va urma nu este pt cei slabi de inger,de care sa ne fie mila si multa compasiune.Veti participa cu totii la drama pierderii celor dragi din jur,dar priviti cu fata spre viitor,rugati-va pentru sufletele lor si pasiti in darul vietii care vi s-a dat de sus.Voi nu mai sunteti oameni simpli,ci sunteti cu o misiune intre oameni:sunteti trimisi fiecare sa mangaiati poporul care piere.Sa va cuprinda iubirea intregii umanitati.Rugati-va pentru omenire.Rugati-va pentru oameni intre oameni.Misiunea voastra e sa ajutati sa zboare in voie spre cer cat mai multe flori si frumuseti care apartin Raiului.A sosit timpul ca legatura dintre om si om sa nu mai poata fi taiata niciodata si de nimic .
Colind frumos si sfant.
https://youtu.be/94-XBYWwoY0
Purtătorul de cuvânt al guvernului Greciei a declarat că verificarea testelor PCR la intrarea în biserici va fi efectuată de „comisarii bisericești”.
La 19 noiembrie 2021, secretarul de presă al guvernului elen Yannis Economou a declarat că autoritățile țării au decis că testele PCR vor fi obligatorii pentru frecventarea bisericilor la propunerea sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei, relatează publicația greacă „Romfea”.
Potrivit lui Economou, „persoanele în vârstă, sensibile la coronavirus, se adună în biserici, și dacă au și fost vaccinate, perioada lor de imunitate a trecut deja. Sau sunt nevaccinați. Astfel, din primul moment al cooperării cu Sfântul Sinod, am spus că oamenii care intră în biserici trebuie protejați la maxim”.
Decizia de a introduce testele obligatorii PCR, spune purtătorul de cuvânt al guvernului, a fost luată de autorități „la propunerea Sfântului Sinod” al Bisericii Ortodoxe a Greciei. Mai mult, verificarea testelor la intrarea în biserică va fi încredințată persoanelor „autorizate” de Biserică, iar organele guvernamentale, pe lângă aceasta, vor efectua verificări selective a credincioșilor din biserici.
„Credincioșii trebuie să înțeleagă că trebuie să fie disciplinați”, a spus reprezentantul oficial al guvernului Greciei.
Anterior, UJO a scris că autoritățile elene le-au interzis persoanelor nevaccinate să frecventeze bisericile fără testul PCR.
https://spzh.news/en/news/84079-vlasti-grecii-pojasnili-chto-obyazatelynyje-testy-v-khramah–iniciativa-epc
Starețul Bartolomeu de la Mănăstirea Noul Esphigmenou de pe Sfântul Munte Athos a cerut autorităților bisericești să pedepsească clerul și călugării care se opun vaccinării împotriva COVID-19, potrivit ziarului grec Vima Orthodoxias.
Starețul din Noul Esphigmenou, care anterior a primit schismatici din Ucraina, consideră că „autoritățile bisericești locale (de exemplu, Sfântul Sinod al Bisericii Greciei, Sfânta Mitropolie, Sfânta Chinonită de pe Muntele Athos etc.) sunt obligate să ia măsuri împotriva acelor clerici care se opun deciziilor lor și predică împotriva vaccinării pe teritoriul lor sau care fac parte din personalul lor”.
Egumenul Bartolomeu este convins că autoritățile statului „sunt obligate să ajute Biserica în îndeplinirea acestei sarcini”. În plus, autoritățile ar trebui să „urmărească” răspândirea informațiilor anti-vaccinare pe internet și să „controleze” demonstrațiile anti-vaccinare.
Starețul Bartolomeu consideră, de asemenea, că jurnaliștii ar trebui „să monitorizeze autoritățile și să conducă singuri investigații aprofundate dacă acestea din urmă nu-și fac datoria”.
Starețul din Noul Esphigmenou a reamintit că „predicatorii anti-vaccinare sunt bine cunoscuți de toată lumea”, iar „printr-o simplă căutare pe internet, oricine îi poate găsi pe„bătrânii” și „părinții” care propovăduiesc împotriva vaccinului şi a vaccinării. ”
Călugării Mănăstirii Esphigmenou (care sunt numiți „frații bătrâni” de pe Muntele Athos) se consideră o entitate canonică a Patriarhiei Ecumenice, dar nu-l recunosc pe Patriarhul Bartolomeu, care deține în prezent tronul patriarhal, întrucât cred că „el este dușmanul Ortodoxiei”.
La sfârşitul anului 2002, Patriarhia Constantinopolului i-a declarat oficial pe fraţii din M.Esphigmenou (117 călugări la acea vreme) schismatici, ceea ce, conform legii greceşti, atrage după sine izgonirea de pe Muntele Athos. În ciuda faptului că decizia judecătorească relevantă a fost luată la Salonic și apoi de către Curtea Supremă a Greciei, aceștia nu i-au putut expulza pe „frații bătrâni” din Mănăstirea Esphigmenou.
Apoi, în 2005, a fost creată o comunitate paralelă, care se numește „Noul Esphigmenou”, al cărei stareț este în prezent starețul Bartolomeu. Această comunitate are sediul în Caries și este învestită cu drepturile care aparțineau „bătrânilor frați” din Esphigmenou.
Anterior, UJO a scris că starețul Bartolomeu a cerut autorităților elene să pedepsească călugării nevaccinați.
https://spzh.news/en/news/83999-afonskij-igumen-prizval-ijerarkhov-karaty-klirikov-vystupajushhih-protiv-vakcin
Anii pe care îi străbatem sunt foarte grei și foarte primejdioși, dar în cele din urmă va birui Hristos
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul
Suferințele lumii sunt fără de sfârșit. O descompunere generală, pe familii, și mici și mari. În fiecare zi inima mi se toacă. Cele mai multe case sunt pline de supărări, de neliniște, de stres. Numai în casele care trăiesc după Dumnezeu oamenii sunt bine. În celelalte, divorțuri, unii falimentari, alții bolnavi, unii accidentați, alții drogați!
Mai mult sau mai puțin cu toții, sărmanii, au o durere. Mai ales acum nu au de lucru; datorii de aici, suferințe de dincolo; îi trag băncile, îi scot din case cu grămada. Și nu pentru o zi sau pentru două. Sau dacă un copil sau doi dintr-o astfel de familie sunt sănătoși, se îmbolnăvesc din pricina acestei situații. Multe familii de acestea dacă ar avea lipsa de grijă a monahilor, ar petrece cel mai bun Paște!
Câtă nefericire există în lume! Când cineva îl doare și se interesează de ceilalți și nu de sine, atunci el vede întreaga lume ca la radiografie, cu raze duhovnicești… De multe ori atunci când rostesc rugăciunea „Doamne Iisuse…“ văd copilași mici, sărmanii cum trec pe dinaintea mea mâhniți și se roagă lui Dumnezeu. Mamele lor îi pun să facă rugăciune pentru că au probleme, greutăți în familie și cer ajutor de la Dumnezeu. Întorc butonul pe aceeași frecvență, și astfel comunicăm.
Astăzi lumea s-a umplut de asigurări și asigurări, dar fiind depărtătă de Hristos, simte cea mai mare nesiguranță. În nici o epocă nu a existat nesiguranța pe care o au oamenii contemporani. Și deoarece asigurările omenești nu îi pot ajuta, ei aleargă acum să intre în corabia Bisericii, ca să simtă siguranța duhovnicească, căci văd cum corabia lumească s-a scufundat. Dar dacă văd că și în corabia Bisericii intră puțină apă, că și acolo au fost prinși de duhul lumesc și nu există Duhul Sfânt, atunci oamenii se deznădăjduiesc, pentru că nu mai au de ce să se alipească.
Lumea suferă, se pierde și, din păcate, toți oamenii sunt nevoiți să trăiască în acest iad al lumii.
Cei mai mulți simt o mare părăsire, o nepăsare – mai ales acum – din toate părțile. Nu au de ce să se țină. Se împlinește zicala: „Cel ce se îneacă se agață și de un pai!“. Asta arată că cel ce se îneacă vrea să se prindă de ceva, ca să se salveze. Vede corabia înecându-se și merge sărmanul să se prindă de catarg. Dar, deși vede corabia în primejdie să se înece, nu se gândește că și catargul se va scufunda. Se prinde de catarg și se îneacă mai repede. Vreau să spun că oamenii caută să se sprijine de ceva, să se agațe de ceva. Și dacă nu au credință ca să se sprijine de dânsa, dacă nu se încred în Dumnezeu, încât să se încredințeze complet pe ei înșiși lui Dumnezeu se vor chinui. Mare problemă este încrederea în Dumnezeu.
Anii pe care îi străbatem sunt foarte grei și foarte primejdioși, dar în cele din urmă va birui Hristos.
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești I – Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 25-26
Direct din Bruxelles, scene din războiul anti-vaccin!!! Nu e un film, nu sunt trucaje, ci este pura realitate, din acest moment! Au de gând sa aducă oamenii la exasperare, pentru ca apoi să-și justifice orice acțiune de represiune!
https://www.facebook.com/LuisLazarusZeusTV/videos/575497143741054/
Mirenii de rând unde să mergem? Sălajul și Maramureșul sunt pline de Preoți vaccinați! Solona, Tihău sunt cu bănci (că la papistași) și pline de „credincioși” cu botniță, și în Bisericike din Maramureș dacă nu sunt scaune sunt botnițari!
Un mirean nu poate fi Preot fără facultatea de teologie?
Peste tot cer certificat verde și nu vreau să mă vaccinez!
Păcat că nu există o facultate pentru mirenii care țin la Preoții mărturisitori!
Chiar dacă ar fi la distanță sau online.
Cum și la cine să ne împărtășim? La ecumeniști la vaccinați?
Vă mulțumesc.
Doamne ajuta
1. Vad ca stiti ceva din Salaj. Presupun ca sunteti din apropiere de Jibou. Din pacate, si eu cunosc multi preoti din Salaj care s-au intepat.
2.Acum un mirean fara Facultatea de Teologie nu poate fi hirotonit. Asta e conditia impusa de cei mari. Mai demult erau hirotoniti profesiori, invatatori, ingineri fara Teologie. Acestia aveau dragoste de Biserica.
3. M-am gandit si eu ca ar fi bine sa avem macar niste cursuri la nivel seminarial pentru mirenii nostri nepomenitori, insa suntem putini si e greu sa ne adunam.
4. Un pic de efort, si veti gasi nepomenitori poate chiar in apropiere. Dumnezeu cu noi.
Doamne ajută Părinte! Eu am una dintre bunici în satul Solona din comuna Surduc, acolo merg mai des.
Vă mulțumesc.
Rog daca puteti sa faceti o intrebare IPS Longhin daca poate in cazul preotilor raspopiti din nimicuri sa vina sa reabiliteze pt ca sunt multi in ac situatie si nu va sti nimeni,nu e problema.
Caterisirea preotilor nepomenitori nu are nicio putere si nu e recunoscuta de cei care respecta Sfintele Canoane. Nu e cazul ca IPS Longhin sa-i reabiliteze, deoarece i-a primit la slujire la Banceni si chiar a amintit in predica de situatia noastra dificila. In schimb, IPS Longhin nu mai primeste de multa vreme preoti care pomenesc. Doamne ajuta
Problema e daca sunt nepomenitori.Oricum la o cercetare episcopala mai atenta s ar putea gasi printre ei preoti care sa deserveasca in situatia de azi.
Cursuri pt nepomenitori nu se pot face aici pe site,online?Ca idee,tot ce se scrie pe siturile ortodoxinfo,marturisirea ortodoxa si ortodoxiaincatacombe,Martirii Beiusului (in special la articole) e invatatura curata ortodoxa si sunt cursuri in toata regula,mai ales marturisirile de credinta(ale IPS Damianos de Sinai,p.Claudiu Buza,P.Ioan Ungureanu,Mihai S Chirila).Cursul de teologie e sistematizare,organizarea expunerii si atat.Ele sunt pentru diploma.
Exista multi preoti caterisiti din nimicuri inainte de 2016 care ar putea fi reabilitati cred.Ce credeti?
Despre cei dinainte de 2016 e greu sa ne pronuntam. Fiecare caz e deosebit. Pe noi ne intereseaza cei care au aplicat corect Sfintele Canoane si au fost ,,caterisiti”. Sub comunisti, Securitatea ordona cine sa fie caterisit. Asa s-a intamplat cu Parintele Gheorghe Calciu. Nimeni insa n-a bagat in seama acest abuz. Parintele a continuat sa slujeasca si bine a facut.
Spre exemplu in eparhia unde locuiesc ierarhul a caterisit pe banda din acestia care nu dadeau.Cum pot fi recuperati?
„OFENSIVA BELGIANĂ ÎMPOTRIVA PASULUI SANITAR”
O demonstrație care a reunit peste 35.000 de oameni la Bruxelles împotriva permisului de sănătate a degenerat complet. Manifestanții au decis să treacă la ofensivă în apropierea parlamentului federal și a instituțiilor europene. O represiune uriașă se dă în lume împotriva protestatarilor împotriva represiunii împotriva sănătății, într-adevăr, un eveniment rar în Belgia, poliția a folosit gaze lacrimogene și un camion blindat pentru a îndepărta baricadele.
https://www.facebook.com/vecumediaofficiel/videos/4670757279614059/?t=23
Revoltă la Bruxelles împotriva permisului de sănătate și a injectării obligatorii
https://www.facebook.com/vecumediaofficiel/videos/r%C3%A9volte-%C3%A0-bruxelles-contre-le-pass-sanitaire-et-linjection-obligatoire/311417287284096
In eparhia unde locuiesc au fost raspopiti 35 in 2 ani doar .10 pt ca au divortat si 25 pt ca nu au dat spaga.Intreb:cei 25 pot fi recuperati?Actualii le-au luat capetele .Se mai stie ceva:ultima rezistenta antispaga a fost pana in 2014;de atunci pana azi niciunul nu e pe post fara spaga.Secera simoniacilor i-a secerat pe toti pana prin 2014 si nu conta ce studii ai sau daca ai studii.La aceasta s-a adaugat si comanda SRI ului pt 3 sferturi dintre ei care constituiau rezistenta crestina ortodoxa care trebuia sa dispara din cler.Era de notorietate la sfarsitul lui 2015 cand se stia de toata lumea ca la vremea aceea nu mai existau preoti in functie fara spaga data.La sfarsitul lui 2015 toate eparhiile erau raliate la acest standard de ramanere pe post,de atunci ne-mai-fiind nevoie de consistorii pt curatarea eparhiilor de preoti care nu au dat.
Chestiunile acestea le cunosteau fluierand si controlorii de tren.Ce mai discutam!