Sfântul Grigorie de Nyssa: Ce înseamnă să fii creștin

„Să examinăm, așadar, ce înțeles are ­cuvântul creștinism. Poate că oameni mai înțelepți decât mine vor găsi imagini mai ­înalte și mai nobile, care să se potrivească deplin vredniciei acestui cuvânt. După câte pricep eu, despre acest termen ar trebui spuse următoarele:
În înțelesul cel mai limpede și mai grăitor, cuvântul Hristos – din care provine termenul: creștinism – înseamnă Împărat, căci, printr-o accepțiune deosebită, Sfânta Scriptură tocmai prin această expresie definește vrednicia ­împărătească. Deoarece, potrivit aceleiași Scripturi, Dumnezeirea nu poate fi înțeleasă și exprimată în cuvinte (I Timotei 6, 6), pentru că depășește orice putere de înțelegere, a fost necesar ca prorocii și apostolii să ne îndrume, parcă ducându-ne de mână, în Duhul Sfânt, la înțelegerea ființei nematerialnice a Dumnezeirii tocmai prin mijlocirea acestor nume și noțiuni împărătești, conducându-ne din una în alta spre noțiuni adecvate și potrivite divinității, evidențiind astfel că prin cuvântul împărătesc ne gândim la cea mai înaltă demnitate posibilă.

În același timp, ceea ce-i liber de orice patimi și nu-i atins de nici o răutate se definește prin cuvântul virtuți, fiecare din ele părându-ne una mai înaltă decât cealaltă. În fond, ori că o numim dreptate, ori în­țelepciune (Evrei 7, 2), putere ori adevăr, ­bunătate ori viață, mântuire ori nemurire, neschimbare ori nemutare, prin toate aceste cuvinte ne gândim la aceeași ființă sublimă, care este și se numește Hristos.

Dacă, deci, noțiunea a tot ceea ce poate fi mai sublim se cuprinde în cuvântul Hristos (căci într-o noțiune mai înaltă se cuprind toate celelalte, după cum și în noțiunea de împărat se subînțelege și aceea a supușilor lui), atunci urmează în chip firesc ca tot așa să ajungem să înțelegem și ce înseamnă cuvintele creștin și creștinism. Căci dacă cei legați de El (I Corinteni 1, 24) prin credința în El purtăm același nume ca Cel ce depășește orice stricăciune a firii, atunci trebuie ca și tot atâtea însușiri câte le denotă firea cea nestricăcioasă a lui Hristos să ni le apropriem și noi cei ce ne numim cu numele Lui. Dacă avem părtășie cu numele lui Hristos numindu-ne creștini, urmează în chip firesc să ne facem părtași de asemenea la toate acele însușiri ale Lui. Căci ca și la un lanț, unde veriga din cap leagă după ea toate celelalte formând la un loc o unitate, tot așa trebuie să fim și noi strâns uniți prin numele lui Hristos, ca unii care ne împărtășim și de multe feluri și ­suntem chemați să conlucrăm spre același scop și ne lăsăm toți trași, laolaltă.

Dacă, așadar, va purta cineva numele ­de creștin, dar nu va traduce în viață toate cele legate de acest nume, unul ca acela își ­va ­renega numele după exemplul amintit, schimbând caracterul uman cu o mască neînsuflețită.”

(Sfântul Grigorie de Nyssa, Scrieri, Partea a doua, Despre înțelesul numelui de creștin, către Armoniu, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, pp. 438-439)

Selecție și editare – Sora Gabriela Naghi