a) Cei care neagă harul lui Dumnezeu, mila divină, generozitatea și Pronia lui Dumnezeu.
b) Cei care dispreţuiesc legea divină.
c) Cei care neagă acțiunile Duhului Sfânt și le atribuie altor forțe (forțele
întunericului, cei răi).
d) Cei care neagă darurile și roadele Duhului Sfânt. Fariseii au hulit împotriva Duhului Sfânt când au spus că:
„Fariseii însă, auzind, ziceau: Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor.” (Matei 12:24), adică: „Fariseii, când au văzut că toată mulțimea oamenilor era uimită de învățătura și minunile lui Hristos.pe care L-au urmat cu credință ca Mântuitor și Răscumpărător al lor, au pizmuit atât de mult slava lui Hristos și, pentru a anula impresia provocată de minunile Sale, au spus: El nu scoate demonii decât cu ajutorul și puterea lui Beelzebul, Satana, care este stăpânul demonilor”.
e) Cei care au prea multă credință în mila lui Dumnezeu (numai) și îi neagă dreptatea.
f) Cei care nu au nădejde în Dumnezeu (adică cei care au încetat să mai nădăjduiască în Dumnezeu și au deznădăjduit).
g) Cei care nu ascultă de credința în Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos.
h) Cei care luptă cu adevărul și dreptatea.
i) Ereticii care persecută Biserica.
j) Cei disperați (adică cei care sunt complet biruiți de disperare și neagă Atotputernicia, Mărinimia, Bunătatea și Pronia lui Dumnezeu).
(Sfântul Nectarie – Capitolele Catehismului Ortodox)
Traducere din: https://katanixi.gr/poioi-vlasfimoyn-kata-toy-agioy-pneymatos/
Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi