Într-o seară, după ce și-a terminat obișnuita rugăciune de noapte, Cuviosul s-a întins să doarmă pe patul de pietre ca întotdeauna. Era miezul nopții și el încă veghea, privind cerul înstelat și luna. Singur își socotea păcatele sale și se tânguia cu mintea, gândindu-se la înfricoșatul ceas al judecății.
Deodată, vede că se trage tăria cerului ca o perdea și apare Domnul nostru Iisus Hristos într-o slavă negrăită. În jurul lui, în văzduh, stăteau toate oștile cerești; îngeri, heruvimi și serafimi, erau în minunate și înfricoșate cete, rânduite fiecare după felul, frumusețea și strălucirea lor. Domnul S-a adresat conducătorului unei cete și acela s-a apropiat luminos, cu teamă și respect.
„Mihaile, mai marele Așezământului, pregătește cu ceata ta tronul de foc al slavei Mele și mergi în valea lui Iosafat. Acolo să-l așezi ca prim semn al venirii Mele. Pentru că s-a împlinit ceasul când fiecare va lua plata după faptele sale. Grăbește-te, că a sosit ceasul! Voi judeca pe cei ce s-au închinat la idoli și s-au lepădat de Mine, Făcătorul
lor. Pe cei ce s-au închinat la pietre și la lemne, pe care le-am dat spre trebuința lor. Pe toți îi voi sfărâma ca pe „vasele olarului”. Tot așa și pe dușmanii Mei, pe ereticii care au îndrăznit să coboare pe Duhul Mângâietor în rândul făpturilor. Vai de ei, ce foc îi așteaptă!
Acum Mă voi arăta și iudeilor, care M-au răstignit și n-au crezut în Dumnezeirea Mea. Mi S-a dat toată stăpânirea și puterea și sunt Judecător drept. Atunci când eram pe Cruce, ziceau: „Hoo! Tu Cel ce dărâmi Biserica… mântuiește-Te pe Tine…” Acum a Mea este răzbunarea, le voi răsplăti! Voi judeca, voi cerceta, voi pedepsi aspru neamul jidovesc, cel stricat și viclean, pentru că nu s-a pocăit. Le-am dat vreme de pocăință, dar au nesocotit-o; vor lua acum răzbunare.
Voi pedepsi sodomiții, care au spurcat pământul și văzduhul cu nelegiuirea lor. I-am ars atunci și iarăși îi voi arde, pentru că au urât plăcerea Duhului Sfânt și au iubit plăcerea diavolului. Voi pedepsi pe toți desfrânații, nerușinații și întunecații care se aseamănă cu armăsarii. Nu s-au îndestulat cu căsnicia lor legiuită, ci s-au bălăcit în fărădelege și satana i-a aruncat legați în prăpastia de foc. Nu au auzit că înfricoșat lucru este a cădea în mâinile Dumnezeului Celui viu? Nu s-au temut că voi vărsa peste ei mânia Mea; i-am chemat la pocăință, dar nu s-au pocăit.
(Text trimis de anonim)
Sărut dreapta, părinte!
Vă deranjez și vă rog să mă iertați, dar cum înțelegem cuvântul de mai jos, din Apostolul de azi?
„Nu știți, oare, că noi vom judeca pe îngeri? ”
Mulțumesc pentru atenție.
Doamne, ajută.
Constanța
Doamne ajută
Explicația e simplă. Textul citat nu se referă la Sfinții Îngeri, ci la îngerii cei căzuți din slava cerească, pe care Dumnezeu îi va judeca într-un fel pe care El îl va alege.
Vă rog să citiți pericopa Evanghelică de la Matei 25, 31-46. Veți constata că Însuși Mantuitorul spune: Cand va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți Sfinții Îngeri…
Mergeți apoi mai jos, la versetul 41: Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic care este gătit diavolului și îngerilor săi… Vedeți că Sfanta Scriptură păstrează denumirea de îngeri chiar pentru demoni, pentru a arăta slava cerească, din care au căzut în abisul cel fără întoarcere.
Pace sănătate, mantuire.
Mulțumesc mult, părinte.
Seara binecuvântată