Sfântul Ierarh Vavila a păstorit Biserica Antiohiei în zilele împăratului păgân Numerian. S-a scris despre împărat că a înjunghiat un copil ce i-a fost încredinţat spre creştere, şi i-a amestecat sângele cu jertfele cele spurcate aduse idolilor. Sfântul Vavila, laolaltă cu credincioşii săi, aduceau Jertfa cea nesângeroasă pe Sfântul Altar. Numerian s-a îndreptat cu suita sa spre sfânta biserică. Auzind lucrul acesta, Sfântul Vavila a ieşit la uşa bisericii şi a încercat cu vorbă bună să-l oprească, căci nu se cădea ca un ucigaş idolatru să intre în locaşul sfânt. ,,Nu ţi se cade, împărate, fiind închinător la idoli, să intri în biserica Dumnezeului Celui viu şi să o necinsteşti cu intrarea ta’’. Şi fiindcă împăratul a stăruit să intre, Sfântul a avut curajul să-i pună mâna în piept şi să-l împingă afară. Împăratul s-a supus, dar păstra în sufletul său dorinţa de răzbunare şi aştepta vremea potrivită. Sfântul Vavila i-a vorbit iarăşi fără teamă: ,,Nu caut la împăratul pământesc, nici nu mă ruşinez de faţa lui, ci privesc la Împăratul ceresc, nădăjduind spre Dânsul. De Acela mă tem, Care m-a pus păstor oilor Sale şi-mi porunceşte să fiu treaz când năvăleşte lupul şi să nu las fiara să intre în turmă. Deci nu pe împărat l-am mustrat, căci ştiu că îndrăzneala de a mustra pe împărat nu este departe de nebunie; ci am oprit pe acela care cu intrarea sa ar fi vrut să necinstească sfinţenia lui Dumnezeu şi să o facă necurată. Pentru aceea este cu dreptate să-mi mulţumeşti că te-am oprit de la un plan rău ca acesta, prin care ţi-ai fi adus asupra ta pierzarea cea mai de pe urmă, mâhnind cu totul pe Ziditorul tău, de la Care a cădea este mai cumplit decât orice moarte’’.
Sfântul Vavila avea lângă sine trei fraţi, Urn, Prilidian şi Epolonie, pe care i-a crescut, în frică de Dumnezeu. Împăratul a încercat să-i aducă la drăceasca slujire idolească, făgăduindu-le multe daruri. Răspunsul acestor prunci sfinţi a fost fără clintire: ,,Suntem creştini şi nu se cade nouă să ne închinăm idolilor. Pentru că suntem învăţaţi să cunoaştem pe Unul Dumnezeu, Care a făcut cerul şi pământul. Aceluia ne închinăm, şi nu idolilor!’’
Sfântul Vavila şi cei trei fraţi ai săi au fost luaţi şi duşi la locul unde li s-au tăiat capetele. Au murit pentru Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care le-a primit sufletele curate în locaşurile cereşti (După Vieţile Sfinţilor pe septembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 79-86) . Învaţă, iubite cititorule, din pilda acestor Sfinţi ai lui Dumnezeu, să iubeşti sfinţenia bisericii şi să nu te înfricoşezi în faţa mai-marilor zilei, când va trebui să mărturiseşti pentru Hristos Domnul.
Presbiter Ioviţa Vasile