Sfântul Ioan al Novgorodului l-a legat pe diavolul și l-a făcut neputincios

Despre Sfântul Ioan al Novgorodului a rămas scris precum că, fiind în rugăciune, diavolul a venit să-i facă tulburare. Cum avea putere asupra duhurilor necurate, Sfântul l-a legat pe diavol cu cuvântul încât să nu mai poată ieşi dintr-un vas, unde se chinuia ars de puterea Crucii şi de vecinătatea Sfântului. Adus în această stare de neputinţă, diavolul a început să se tânguiască, până când Sfântul lui Dumnezeu i-a spus: ,,Iată, pentru îndrăzneala ta neruşinată îţi poruncesc ca în noaptea aceasta să mă duci în Ierusalim, la biserica unde este mormântul Domnului, iar din Ierusalim, tot în noaptea aceasta, să mă aduci iarăşi aici în chilia mea şi după aceea îţi voi da drumul’’. Diavolul a stat ca un cal şi Sfântul, ieşind din chilie, s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, apoi a încălecat şi a fost dus în Sfânta Cetate.

Acolo a intrat în biserica Sfântului Mormânt, căci uşile i s-au deschis, s-a rugat cu lacrimi şi a mulţumit lui Dumnezeu pentru că l-a învrednicit să ajungă aici. S-a închinat Sfântului Mormânt şi lemnului Sfintei Cruci, apoi a ieşit din biserică şi uşile s-au închis în urma sa. În aceaşi noapte a făcut drumul întors şi s-a aflat în chilia sa. Diavolul l-a rugat să tăinuiască această supunere, însă Sfântul nu i-a luat în seamă dorinţa.

Într-o zi, aflându-se împreună cu egumeni, preoţi şi credincioşi în convorbire duhovnicească, Sfântul le-a relatat întâmplarea, însă din smerenie a vorbit ca şi cum altcineva a supus pe diavolul. Cel rău s-a aprins de mânie împotriva Sfântului şi a făgăduit să aducă o mare ispită împotriva lui, încât să fie dispreţuit de cei care-l iubeau. Dumnezeu Atotştiutorul a îngăduit această ispitire. Aşa s-a făcut că acelora care veneau la chilia Sfântului Ioan pentru binecuvântare, cel rău le arăta podoabe şi haine femeieşti încât să creadă că acesta ţine femei, şi oamenii au început să se îndoiască. Sminteala credincioşilor creştea, până când au hotărât să-l aşeze pe Sfânt pe o plută, care să-l ducă departe de acel loc. Pluta în loc să meargă la vale, urca în susul râului, până la Mănăstirea Sfântul Gheorghe. Atunci oamenii şi-au venit în fire, au înţeles minunea, s-au pocăit de nedreptatea lor şi şi-au cerut iertare. În bunătatea sa, Sfântul i-a iertat şi le-a arătat pricina pentru care cel rău i-a tulburat.

Sfinţilor Apostoli le-a spus Mântuitorul: ,,Iată v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma’’. (Luca 10, 19). Sfântul Ioan din Novgorod s-a arătat vrednic urmaş al Sfinţilor Apostoli, având putere de a lega pe cel rău şi a-i porunci (După Vieţile Sfinţilor pe septembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 116-123).

Presbiter Iovița Vasile