Dumnezeu Cel Atotputernic a rânduit această zi în care să se nască, din Părinţii Sfinţi Ioachim şi Ana, Preacurata Fecioară Maria, cea aleasă de Părintele Luminilor să poarte în preacuratu-i pântece pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Este cea dintâi sărbătoare a anului bisericesc, înscrisă în calendarele noastre.
După ce vei veni de la sfânta biserică, să nu lipsească de pe buzele tale, cinstite cititorule, Acatistul Maicii Domnului, ori măcar această frumoasă şi înălţătoare rugăciune: ,,O, Preasfântă Stăpână, Preacurată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, Maica Domnului Dumnezeului meu Iisus Hristos, cad înaintea ta şi mă rog ţie, Maicii Împăratului, mai înainte îndreptând către tine această nevrednică a mea rugăciune, pe care şi primind-o Maica Împăratului Aceluia Care împărăţeşte cerul şi pământul, o du la Împăratul împăraţilor, Domnul tuturor, la Fiul şi Dumnezeul tău, şi cere iertare de toate păcatele mele. Vieţii mele dă-i îndreptare, şi la sfârşitul meu trecere neîngrozită de vrăjmaşii cei din văzduh; fii mie povăţuitoare, să-mi deschizi Dumnezeiasca intrare a Împărăţiei şi acolo să mă îndulcesc de dulceaţa raiului şi de veselia acelei cetăţi înalte, a Ierusalimului de sus celui preafrumos şi de frumuseţile lui cele nespuse, de strălucirea luminii Treimii Celei cu trei străluciri, şi de dulcele glas al cântărilor îngereşti. Acelei măriri şi bucurii mă fă moştean şi părtaş cu toţi Sfinţii, că toate le poţi ca Maica Împăratului Celui Atotputernic. Şi acum, dar mai ales întru acest ceas, mă auzi pe mine cel ce stau înaintea ta, Stăpână cu totul milostivă. Ia aminte, Doamnă Împărăteasă, spre mine, care aduc cântare şi rugăciune’’ (Din Acatistier, Ed. Biserica Ortodoxă, Alexandria, p. 68).
Preacurata Fecioară Maria este tuturor credincioşilor grabnic ajutătoare. Prin urmare, iubite cititorule, nu uita ori de câte ori te afli în vreme de strâmtorare, de necaz, de întristare, în situaţii grele din care nu mai vezi nicio ieşire, roagă-te Maicii Domnului şi Preacurata nu te va lăsa fără răspuns.
Presbiter Iovița Vasile
Maica Domnului sa va binecuvinteze parinte!
Multumesc. S-aveți parte de Împărăția Cerurilor, Doamne, ajută.
https://www.youtube.com/watch?v=KlLka4XGFyY
Imnul Fecioarei Curate face parte din Theotokarion (Atena, 1905) o carte de Imnuri către Maica Domnului, scrisă de Sfântul Nectarie.
Agni Parthene este un imn non-liturgic compus în greacă de Sfântul Nectarie din Eghina în secolul al XIX-lea, atunci cand a fost director al Școlii Teologice Rizarios din Atena.
Sfântului Nectarie îi plăcea să compună imnuri în cinstea Maicii Domnului pentru a-și adanci starea de rugăciune și evlavie.
Tradiția transmisă de Mănăstirea Sfântul Nectarie din Eghina, Grecia, este că Maica Domnului însăși i-a apărut și i-a cerut să transcrie un anumit imn pe care corurile îngerești urmau să-l cânte.
Acest imn a fost „Agni Parthene”. Textul original se pastreaza in chilia Sfantului din Eghina .
Melodia originală a acestui imn a fost compusă de un imnograf athonit despre care se spune că a avut și el o viziune a Fecioarei Maria înainte de a compune cantarea.
Înregistrarea acestei melodii de către călugării din Manastirea Simonopetra a contribuit semnificativ la popularizarea imnului.
Agni Parthene Dhespina – Fecioara curata Doamna
ahrante Theotoke. – Maica preacurata
Here Nimfi animfefte. – Bucura-te mireasa fecioara
Parthene mitir anassa – Fecioara Imparateasa si Maica
panendrose te poke. – cea mai sfanta
Here Nimfi animfefte.
Ipsilotera uranon – In cerul preainalt
actinon lamprotera. – O raza minunata
Here Nimfi animfefte.
Hara parthenikon horon – Cantari de bucurie fecioarei
agghelon Ipertera. – Aduc arhanghelii
Here Nimfi animfefte.
Eclamprotera uranon – Lumina stralucitoare a cerului
otos catharotera. – Cea mai clara si mai stralucitoare
Here Nimfi animfefte.
Ton uranion stration – Stapana ostilor ceresti
pason aghiotera. – Cea mai sfanta dintre sfinte
Here Nimfi animfefte.
Maria aiparthene – Pururea Fecioara Marie
cosmu pandos Kiria. – Maica Creatorului
Here Nimfi animfefte.
Ahrande nimfi panagne – Mireasa pura si preacurata
Dhespina Panaghia. – O Sfanta Doamna
Here Nimfi animfefte.
Maria nimfi anassa – Marie mireasa si regina
haras imon etia. – pricina bucuriei noastre
Here Nimfi animfefte.
Cori semni vasilisa – O Fecioara Regina preacinstita
Mitir Iperaghia. – O Sfanta Mama
Here Nimfi animfefte.
Timiotera Heruvim
Iperendhoxotera. – Cea mai cinstita decat heruvimii
Here Nimfi animfefte.
Ton asomaton Serafim – Mai slavita decat serafimii
ton thronon Ipertera. – Tronul tau mai presus de imparatii
Here Nimfi animfefte.
Here to asma Heruvim – Bucura-te, cantecul heruvimilor
here imnos agghelon. – Bucura-te, imnul ingerilor
Here Nimfi animfefte.
Here odhi ton Serafim – Bucura-te, oda a serafimilor
hara ton arhanghelon. – si bucuria arhanghelilor
Here Nimfi animfefte.
Here irini ke hara – Bucura-te pacea şi bucuria noastra
limin tis sotirias. – Scaparea noastra si calea raiului
Here Nimfi animfefte.
Pastas tu logu Iera – Maica Cuvantului vesnic
anthos tis aftharsias. – Floare inmiresmata
Here Nimfi animfefte.
Here paradhise trifis – Bucura-te lumina raiului
Zois te eonias. – viata in vesnicie
Here Nimfi animfefte.
Here to xilon tis zois – Bucura-te, copac sfant al vietii
pighi athanasias. – izvor de nemurire
Here Nimfi animfefte.
Se iketevo Dhespina – Te rugam din suflet Doamna
Se nin epicalume. – Cu smerenie te chemam
Here Nimfi animfefte.
Se dhisopo pandanasa – Regina a toate
Sin harin exetume. – Te rog sa ai mila de mine
Here Nimfi animfefte.
Cori semni ke aspile – O, fecioara fara pata preacinstita
Dhespina Panaghia. – Doamna stapana sfanta
Here Nimfi animfefte.
Thermos epicalume – Te chem cu insufletire
Se Nae ighiasmene. – Pe tine cea mai sfanta
Here Nimfi animfefte.
Andilavu mu rise me – Ajuta-ma, scapa-ma
apo tu polemiu. – de rau si de toata vrajmasia
Here Nimfi animfefte.
Ke clironomon
dhixon me – Prin rugaciunile tale sa ajung
zois tis eonias. – mostenitor al imparatiei vesnice
Here Nimfi animfefte.
https://www.youtube.com/watch?v=xXpqdOUmJnY&t=428s
La mulți ani fraților și surorilor ce poartă numele Sf Marii
8 septembrie, de Nasterea Maicii Domnului, facem si pomenirea Sfantului Marturisitor Părintele Constantin Voicescu (1924-1997)
Moartea sa tragică, într-un accident de maşină, la 8 septembrie 1997, după ce săvârşise slujba de pomenire pentru deţinutele anticomuniste închise şi decedate în lagărul de femei de la Mislea, a fost considerată chiar de către de alţi părinţi duhovnici care i-au fost şi prieteni (Arsenie Boca, Cleopa Ilie) drept moarte mucenicească, o jertfă supremă închinată lui Hristos, Celui Căruia I-a închinat întreaga sa activitate apostolică.
„Accidentul” a fost de fapt regizat de securitate care a omorî încă un mărturisitor împotriva comunismului. Este înmormântat în 11 septembrie la Cernica, alături de soţia sa.
Parintele Marturisitor Constantin Voicescu:
„Rămânând la egoism şi neajungând la milă, putem doar să ne văităm sau să ne înrăim în urma celor îndurate. Depinde ce înţelegem din ce trăim. În suferinţă există o cale, uneori un ajutor nepreţuit, un semn divin. Mie, de pildă, bacilul Koch mi-a fost un mare prieten, care m-a şi salvat: ce-aş fi făcut atunci când m-au arestat a doua oară, în 1949… Mi s-a descoperit un TBC osos la genunchi şi am fost trimis la închisoarea-spital de la Târgu Ocna. Când? În 1950, exact când ar fi trebuit să intru în focul „reeducărilor“. Ce-aş fi făcut, cum m-aş fi purtat? Rezistenţa omului torturat are limite, acolo s-a depăşit imaginabilul. Nu ştii de ce mare pacoste te scapă Dumnezeu, care îţi dă o încercare, cum a fost la mine boala… Nu trebuie să cârtim niciodată, că nu ştim dacă nu cumva se poate şi mai rău“.
Pr. Mihai Lungeanu îşi aminteşte: „Era atât de frig la Aiud, încât parcă îmi îngheţase şi sufletul în mine. Eram cu patul aşezat lângă Părintele Voicescu. Din plafonul de beton cădeau valuri de aer rece. Din podeaua de beton se ridicau valuri de aer rece. Ne puseserăm amândoi pătura în cap şi ne rugam. Era o zi de duminică. Nu l-am întrebat ce rugăciuni făcea. Bănuiesc că se gândea la Sfânta Liturghie. Eu, după obiceiul pe care îl căpătasem în cea de-a doua condamnare, urmăream în gând mersul Sfintei Liturghii săvârşite de către un preot pe care îl cunoşteam. Parcurgeam mintal toate etapele Sfintei Liturghii, inclusiv Sfânta Proscomidie. La un moment dat, l-am văzut pe Părintele Voicescu că simte mirosul de smirnă şi de regina nopţii (aproximativ, dar mult mai suav şi mai puternic). Am văzut cum trage pe nas acest parfum deosebit, care se răspândise în aer în jurul nostru. I-am spus că şi eu percep acelaşi miros deosebit. N-am comentat şi ne-am continuat rugăciunile până la sfârşit. Am fost convinşi amândoi de prezenţa Sfântului Duh în rugăciunea făcută de amândoi”.
Crescut în spiritul patriotismului autentic, după decembrie ’89 Părintele s-a simţit dator să vorbească deschis şi ferm, renunţînd aproape în totalitate la problemele personale şi dedicîndu-se parohiei şi problemelor cetăţii. Unii l-a înţeles şi judecat greşit, acuzîndu-l chiar că face politică în loc să-şi vadă de „datoriile” sale preoţeşti… Dar Părintele tocmai asta făcea: a înţeles că datoriile lui erau legate şi de viaţa publică, pentru că preotului nu-i poate fi indiferent pe mîna cui se află ţara. Cei care s-au grăbit să-l judece ar fi trebuit să ştie că, în vremuri grele şi tulburi pentru stat şi Biserică, înşişi călugării de la Muntele Athos, bunăoară, coborau în viaţa publică, renunţînd la liniştea chiliei şi luînd atitudine deschisă împotriva celor care lezau interesele comunităţii. O asemenea atitudine a avut Părintele Voicescu. Spunea lucrurilor pe nume, dînd gir duhovnicesc unor oameni politici pe care-i cunoştea bine, alte ori înfierînd lichelismul şi pe reprezentanţii lui. Părintele însuşi participa la întrunirile Alianţei Civice şi a purtat cu mîndrie ecusonul de „golan” în Piaţa Universităţii. Nu era preotul care să rostească doar „Doamne, Doamne…”, să împartă binecuvîntări şi apoi să doarmă liniştit. A fost un om de atitudine, cum rar se poate întîlni! Era permanent preocupat de soarta ţării şi nu de puţine ori îndurerat de oportunismul unora dintre cei aflaţi la putere.
Ochiul securităţii însă a rămas permanent asupra lui. Face demersuri pentru salvarea de la demolare a bisericii Sapienţei şi se ocupă de mutarea şi restaurarea bisericii Mihai Vodă. În 1988 îi moare soţia, înmormântată la Cernica. Cu ocazia manifestaţiei din Piaţa Universităţii în 1990, sfinţeşte crucile. Este membru fondator al Alianţei Civice, devine membru fondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei „Christiana”, participă la înfiinţarea Centrului de medicină socială „Christiana”. Este membru în Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, alături de alte mari figuri. Împreună cu preoţii Ioan Iovan, Liviu Brânzaş, Alexandru Capotă, Vasile Pătraşcu şi Dumitru Manta, deschide primul congres al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România. În 1992 este ales membru al Consiliului Naţional al Alianţei Civice. În anii 1994–1997 participă la Simpozioanele Memorialului Sighet.
https://www.marturisitorii.ro/2014/05/28/parintele-constantin-voicescu-28-iulie-1924-8-septembrie-1997/
https://fericiticeiprigoniti.net/constantin-voicescu/1040-despre-patrafirul-ascuns
https://fericiticeiprigoniti.net/constantin-voicescu/1039-parintele-voicescu-invataorul
Ultima predică a Părintelui Constantin Voicescu. La Nașterea Maicii Domnului, închisoarea de la Mislea, 1997.
https://www.buciumul.ro/2023/09/08/ultima-predica-a-parintelui-constantin-voicescu-la-nasterea-maicii-domnului-inchisoarea-de-la-mislea-1997-file-de-acatist-rugaciune-de-mihai-eminescu/