Să nu uiţi nicicând că lumina sufletului, a minţii şi a inimii tale vine de la însuşi Iisus Hristos, Cel ce este lumina ochiului inimii noastre! Nu precum lumina soarelui, care apare şi apoi piere, şi nu poate pătrunde corpurile cele solide, nestrăvezii, lăsând multe lucruri în întuneric, căci nu-i stă în putinţă să lumineze nici măcar un suflet cufundat în întunericul păcatului. Hristos este „lumina care luminează pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1,9)- adică sufletul omului, partea cea mai însemnată a fiinţei sale. Da! Lumina lui Hristos luminează tuturor, chiar şi pe păgâni: „lumină spre descoperirea neamurilor” [Luca 2, 32). Ea străluceşte şi în întunericul cel de nepătruns al păcatului, însă întunecimea păcatului omenesc sau, mai bine zis, oamenii care vieţuiesc în păcat nu-L înţeleg pe Hristos. Nu cuprind lumina (cf. Ioan 1, 5) şi nu-şi dau seama că lumina care străluceşte în sufletele lor vine de la Hristos. Ei sunt încredinţaţi că este a lor, din fire, că ei înşişi, cu mintea cu care au fost înzestraţi, cu isteţimea şi cu înţelepciunea lor, au ajuns să descopere un adevăr ori să săvârşească vreo faptă. Nu voiesc să creadă că numai în lumina lui Hristos văd fiece lumină: lumina oricărei ştiinţe ori a oricărei arte alese, sau lumina oricărui lucru.
(Sfântul Ioan de Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, Editura Sophia)
Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi
Cetatea Împăratului viaţă veşnică izvorăşte celor ce locuiesc în ea
Sfântul Efrem Sirul
Cel ce voieşte să se mântuiască să se sârguiască, şi cel ce voieşte a intra în împărăţie să nu se lenevească!
Cel ce voieşte din gheena focului să se izbăvească după lege să pătimească, şi cel ce nu voieşte a fi aruncat la viermele cele neadormit să se trezească!
Cel ce voieşte a se înălţa să se smerească, iar cel ce voieşte să fie mângâiat să plângă acum.
Cel ce iubeşte să intre în cămara cea de Mire şi să se bucure, candelă luminată şi untdelemn să ia în vasul său. Cel ce aşteaptă să intre la acea nuntă, să-şi câştige haină luminată. Cetatea Împăratului este plină de veselie şi de bucurie, plină de lumină şi de dulceaţă şi îndulcire cu viaţă veşnică izvorăşte celor ce locuiesc în ea.
Deci, oricine iubeşte să se facă împreună-cetăţean al Împăratului, să alerge iute, că ziua s-a plecat şi nimeni nu ştie ce-l va întâmpina pe cale. Că precum un călător deşi ştie lungimea drumului, se culcă şi doarme până spre seară, apoi, deşteptându-se, vede că s-a plecat ziua şi, începând să călătorească, pe neaşteptate nori, grindină, trăsnete, fulgere şi necazuri de pretutindeni îl înconjoară, nici la vreun lăcaş nu a ajuns, nici la locul său nu poate să se întoarcă, aşa şi noi, dacă ne vom lenevi în vremea pocăinţei, la fel vom pătimi. Că nemernici şi venetici suntem.
Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 1, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, pp. 129-130
Urgent
https://danielvla.wordpress.com/2023/02/20/scandal-sexual-la-manastirea-frasinei-sau-razbunarea-demonica-a-lui-irineu/
Lucrez la material. Intr-o ora nadajduiesc sa termin.