Astăzi Biserica noastră face pomenirea Sfântului Ioan Gură de Aur, cel care a fost mare dascăl şi ierarh al Bisericii lui Hristos. Cărţile noastre bisericeşti au păstrat informaţia care ne spune cum a ajuns acest Sfânt al lui Dumnezeu a fi numit ,,Gură de Aur’’. Fiind preot, învăţa poporul cel dreptcredincios cu cuvinte mai greu de înţeles de cei neînvăţaţi. Atunci o femeie, neînţelegând a strigat: ,,Învăţătorule duhovnicesc, sau mai bine să-ţi zic Ioane Gură de Aur, adâncit-ai fântâna sfintelor tale învăţături, iar funia minţii noastre este scurtă şi nu poate să o ajungă!’’ Poporul s-a minunat de spusele femeii şi a hotărât: ,,Deşi o femeie a zis cuvântul acesta, Dumnezeu i-a dat acest nume; de acum Gură de Aur să fie numit’’.
Pentru vredniciile sale, a fost ales să păstorească Turma cea cuvântătoare, de pe tronul episcopal din Constantinopol. Vremurile nu erau uşoare. Cârmuitorii lumeşti erau lacomi de avuţii şi săvârşeau multe silnicii. Sfântul i-a mustrat după dreptate, de aceea şi-a atras ura lor. Mulţi preoţi şi ierarhi se îndeletniceau cu lucruri nepotrivite pentru chemarea lor. Pe unii i-a îndreptat, pe ceilalţi mai îndărătnici i-a despărţit de Biserică. Ereticii arieni şi marcioniţi făceau multă supărare celor dreptmăritori, iar Sfântul Ioan a cerut împăratului să-i îndepărteze din cetate ca pe nişte mădulare putrede.
În cele din urmă, a fost îndepărtat de pe scaunul episcopal din Constantinopol şi silit să ia calea unui exil aspru, unde a şi murit. A răbdat toate silniciile ce i s-au făcut, a răbdat nedreptele acuzaţii de erezie, încrezându-se în dreptatea lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu a pedepsit pe cei care s-au ridicat împotriva Sfântului. Astfel, judecătorul nedrept a căzut de pe cal şi şi-a frânt mâna dreaptă, cu care a scris pricina împotriva Sfântului Ioan Gură de Aur. Altuia, care a grăit hule împotriva sa, i s-a umflat limba, încât n-a mai putut să grăiască, ci numai a scris pe hârtie păcatul său. Patriarhul rău-credincios al Alexandriei, Teofil, pentru răutatea sa faţă de Sfânt, şi-a pierdut minţile, a căzut într-o boală grea, apoi a murit. Împărăteasa Eudoxia a fost si ea ajunsă de pedeapsa lui Dumnezeu. Curgerea de sânge care i-a venit, n-a putut fi oprită de doctori şi după o vreme, trupul i s-a umplut de viermi şi răspândea o putoare cumplită. Înţelegând că mânia lui Dumnezeu era asupra ei, şi-a mărturisit păcatul de a fi făcut multă nedreptate Sfântului Ioan. A murit şi vreme de treizeci de ani sicriul ei s-a cutremurat spre mustrarea ei, până când cinstitele moaşte ale Sfântului Ioan Gură de Aur au fost aduse la Constantinopol (După Vieţile Sfinţilor pe noiembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 210-253).
Pentru rugăciunile Sfântului Ioan Gură de Aur, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii.
Presbiter Iovița Vasile