Deznădejdea sau neîncrederea în bunătatea şi iertarea lui Dumnezeu este păcat împotriva Duhului Sfânt. Dacă omul petrece în acest păcat pănă la sfârşitul vieţii sale, nu va avea ierare nici în veacul acesta, nici în veacul care va veni. Dimpotrivă, atunci când leapădă acest păcat şi îşi pune nădejdea iarăşi în Dumnezeu, El îl primeşte şi îl iartă. Diavolii cunosc bine ce urmări nefaste are deznădejdea şi caută cu tot dinadinsul să-l aducă pe om în această stare.
Cuviosul Ioan Pustnicul şi Zăvorâtul din Egipt, pomenit astăzi, povestea despre un tânăr care a petrecut multă vreme în multe şi grele păcate. După o vreme, temându-se de Dumnezeu, şi-a venit în fire. S-a dus la morminte şi a căzut cu faţa la pământ şi nu îndrăznea să se roage sau să cheme pe Dumnezeu. O săptămână a petrecut el acolo, şi diavolii cei întunecaţi au venit şi au căutat să-l afunde în deznădejde cu cuvinte ca acestea: ,,Amar ţie, necuratule, care te-ai săturat de dulceaţa desfrânării, iar acum, înfrânându-te, nouă deodată te-ai făcut vrăjmaş pe faţă. Ce fel de bine aştepţi, fiind plin de ale noastre răutăţi? De ce nu te scoli degrabă de aici şi nu mergi la lucrurile cele obişnuite nouă? Te aşteaptă desfrânaţii şi beţivii! Pentru ce nu mergi să te saturi de pofte, fiindcă nu-ţi este nicio nădejde de mântuire. Al nostru eşti, căci ai făcut toată necurăţia, şi voieşti să scapi de noi? Nu vei scăpa, nu te vei izbăvi din mâinile noastre!’’
Nu le-a răspuns în nici un fel. Mai mult, petrecea plângându-şi păcatele cele multe. Văzându-se nebăgaţi în seamă, diavolii l-au bătut cu sălbăticie, voind să-l omoare, însă Dumnezeu a pus stavilă răutăţii lor. Rudeniile tânărului au venit să-l întoarcă acasă, dar el n-a voit. Trei zile la rând au venit şi diavolii să-l ispitească. El stăruia în răbdare şi atunci necuraţii au căzut ei înşişi în deznădejde, socotind că lucrarea lor este zadarnică şi l-au lăsat. Dumnezeu i-a văzut ridicarea din păcate şi pocăinţa adevărată, de aceea l-a şi ajutat să trăiască în dreptate şi curăţie, fiind o pildă pentru mulţi deznădăjduiţi (După Vieţile Sfinţilor pe martie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 389-402).
Cinstite cititorule, fără îndoială ţi-ai dat seama că sinuciderile în ţara noastră s-au înmulţit ca niciodată. Ele sunt pricinuite de deznădejdea în care-i trag diavolii pe oameni, aşa cum l-au tras şi pe Iuda, vânzătorul Domnului. Dacă ţi se întâmplă să cazi în deznădejde, nu te lăsa biruit. Aleargă la un preot şi cere-i sfat şi rugăciune. De vezi un semen căzut în acest păcat, nu rămâne indiferent. Roagă-te pentru el şi îndrumă-l spre Biserică. Nu cumva nepăsarea ta să-i înlesnescă un act necugetat. Doamne, fereşte!
Presbiter Iovita Vasile
Intradevar așa este, numărul sinuciderilor că și celelalte păcate,atît în țara noastră cât și în celelalte țări ale lumii au luat o amploare nemaiîntâlnită, deja satanele de la conducerea unor state au legiferat sinuciderile asistate prin eutanasie, chiar citeam cazul unui bătrân din Australia care voia să își pună capăt zilelor și a trebuit să călătorească mii de kilometri pina in Belgia dacă nu mă înșel ca sa fie eutanasiat, aidoma precum in lagărele naziste
Este trist cand vezi cate suflete se pierd pentru vesnicie. Bunul Dumnezeu sa ne pazeasca pe toti. Doamne ajuta.
„Nouă nu ne trebuie îndreptări „pe ici pe colo prin părțile esențiale”. Nu ne trebuie nici o reformă! Biserica trebuie să lucreze și să grăiască din înaltul amvonului cuvântul cel viu, cuvântul dătător de viață, despre care Mântuitorul a spus: „Cerul și pământul vor trece, dar cuvântul Meu nu va trece”. Biserica Ortodoxă, mai mult ca oricare alta, ține acest adevăr al său: Cuvântul dătător de viață, Hristosul cel viu. Numai prin atingerea sufletului omenesc viu cu alt suflet omenesc viu se poate aprinde viața. Slova omoară. Cărturarii devin farisei maniaci asemeni sărmanei cămile, cu munți de himere în cocoașă. Nu ne trebuie nici o reparație savantă pe dinafară. Timpul nu poate ruina adevărul lui Hristos. Ortodoxia nu se poate schimba. Se poate ca noi să devenim ortodocși cu adevărat, dar ne trebuie o preoție purtătoare a Cuvântului viu, o preoție care să trăiască și să creadă în puterea veșnică, renăscătoare a Sfintei Liturghii și a predicii, prin care să se dea viață nouă, viață veșnică mulțimii de agonici ai veacului acestuia. Nu ne trebuiesc seminare și facultăți teologice în care se predă un amestec ciudat de câteva crâmpeie de program laic cu câteva alte rămășițe furate și îmbinate ba de la catolici, ba de la protestanți, și care se numește înțelegerea modernă a ortodoxiei. Tagma celor care se învrednicesc a fi urmașii întăriți ai apostolilor nu trebuie să uite că Ortodoxia strămoșilor noștri s-a născut în staul, pe cruce, în catacombe și pe ruguri. În chivotul Tradiției noastre găsim cartea fantastică scrisă cu sângele martirilor, viețile sfinților mucenici. Biserica să învieze, iar Tradiția noastră ortodoxă va fi iar pâinea noastră cea spre ființă și nu vom mai gândi cu teamă la plinătatea cărărilor neamului nostru.”
Este un fragment dintr-un articol publicat de viitorul Ieroschimonah Daniil de la Rarau, Sfant Mucenic al temnitelor comuniste, ucis in temnita Aiudului. Trupul Cuviosului Părinte Daniil, sfințit de harul Duhului Sfânt și de răbdarea și rugăciunea lui în suferință, a fost,(ca și al multora dintre Sfinții închisorilor), aruncat și acoperit cu gunoaie și pământ în Râpa Robilor.
În alt articol el spunea:
„Nouă altceva ne trebuie: să ne trezim! Dragostea de moşie, de neam şi lege, nu are nici o legătură cu abstracţiile veacului al XVIII-lea apusean. Trebuie să ne înfăptuim pe noi înşine, ca neam. Ne trebuie să înfăptuim o unitate vie şi românească, a sufletelor, care să ne fie izvor de faptă adevărată, generos creatoare. Ce însemnează unitate vie? Lucru rar aci, pentru noi cei ai ţării acesteia, stăpâniţi de un individualism barbar şi anarhic. Să nu uităm că la acest ceas problema socială se ridică ameninţătoare şi că, dacă ea nu-şi află o dezlegare, fiinţa noastră ca neam e ameninţată să piară. Fiecare simte nelămurit că întovărăşirea, asocierea, sobornicirea, făcută cu înţelepciune, e condiţia oricărui mers mai departe – social – şi că de această parte se află soluţia. O unitate vie e sforţarea unui mănunchi de oameni complecţi, adică în stare de a se întovărăşi cu semenii lor în credinţă. Credinţa noastră este să înfăptuim „Țara slobodă şi duhovnicească”.
Credinţa aceasta a noastră e chezăşia viitorului, în ciuda politicianismului care ne sfâşie. Slujirea patriei cere, însă, răbdare, jertfă şi îndrăzneală spirituală. Spunem tare că numai învăţând şi râvnind „zelul apostolilor, jertfa mucenicilor şi simplitatea călugărilor” vom birui. Poate să zică cineva nu?”
Pilduitoare cuvinte ale celor imbunatatiti in lucrarea lui Iisus Hristos. Doamne ocroteste pe toti romanii, ortodocsi si neortodocsi, buni sa mai putin buni.
In tot acest timp, preotii BOR din diaspora isi continua nestingheriti actiunile de sorginte ecumenista, indepartandu-se tot mai mult, ei si turmele de credinciosi pe care le pastoresc, de invatamintele Sfintilor Parinti, de Sfintele Canoane, propovaduind o invatatura straina Ortodoxiei.
“Căci ce înseamnă … a urma lui Hristos? Înseamnă a cerceta şi a-ţi însuşi învăţătura Evangheliei, a avea Evanghelia ca singur îndreptar al lucrării minţii, al lucrării inimii, al lucrării trupului, înseamnă a-ţi lua felul de a gândi din Evanghelie, a-ţi rândui simţirile inimii potrivit Evangheliei şi a sluji drept chip viu al Evangheliei prin toate faptele, prin toate mişcările tainice şi vădite.” (Sf. Ignatie Briancianinov)
Iata ce gasim pe sit-ul Mitropoliei Ortodoxe Romane a Germaniei, Europei Centrale si de Nord:
In sala parohială a Bisericii „Sf. Ap. Andrei”din Viena s-a desfasurat recent conferința despre Europa, patrie și migrație,susţinută de Prof. Univ. Dr. Regina Polak, de la Facultatea de Teologie Catolică (Universitatea din Viena). la care au participat Mag. Herwig Sturm, Biserica Luterană din Austria şi Bernhard Heitz din Biserica Vechi-catolică, si alte asemenea personalitati romane si vieneze, urmata de o agapa unde s-a continuat dialogul fratesc condus de Preotul ” ortodox „, Nicolae Dura.
In perioada Postului Mare, „la invitația părintelui Mircea Deac, preot paroh al parohiei “Sfântul Bartolomeu” din Frankfurt, cu binecuvântarea PS Părinte Sofian Brașoveanul, în perioada 29-31 martie 2019, tinerii vor face o excursie la Frankfurt, pentru a vizita frumosul oraș plin de cultură, muzee şi obiective turistice. Totodată, excursia este prilejuită și de pelerinajul de la Limburg, care se organizează an de an în duminica Sfintei Cruci. O parte importantă din Sfânta Cruce a fost adusă aici de la Ierusalim în secolul al XIII-lea și se află până astăzi în proprietatea Muzeului Episcopiei Catolice din Limburg. Episcopia Catolică de Limburg pune la dispoziţia comunităților ortodoxe, în fiecare an, Catedrala Episcopală și Sfânta Cruce, pentru acest eveniment.”
Cu prilejul hramului Parohiei „Buna Vestire” din Dresda, ÎPS Serafim s-a întâlnit cu reprezentanți ai Bisericii Evanghelice locale, pentru a discuta despre posibila achiziție a unui lăcaș de slujire propriu.
Tot in luna martie la invitația Guvernului Landului Salzburg, Arhiepiscopul Bisericii Romano – Catolice din localitate Dr. Franz Lackner, Superintendentul Bisericii Evanghelice Mag. Olivier Dantine și Preotul ortodox român Dr. Dumitru Viezuianu au oficiat o slujbă în cadrul căreia au binecuvâtat și sfințit Sala Parlamentului Landului Salzburg.
A amortit, a inghetat de tot constiinta voastra de Cinstiti si Prea Cucernici Pastori?
Va intreaba mustrator, Sf.Nicolae Velimirovici, va ruşinaţi de Domnul cel măreţ înaintea neamului desfrânat şi păcătos? Atunci, cine se ruşinează de Domnul Hristos, Mirele sufletului omului, înaintea unui asemenea neam adulter, este întocmai ca mirele care se ruşinează de mireasa sa înaintea oamenilor desfrânaţi.
Cine se ruşinează de “cuvintele Mele” înseamnă: cine pune la îndoială Evanghelia ori nu primeşte învăţătura Mea, sau cine răsuceşte cuvintele Mele şi, prin erezie, aduce neodihnă şi vrajbă printre credincioşi, sau cine este înfumurat în faţa descoperirii şi învăţăturii Mele, înlocuindu-le cu alte teorii personale, sau cine se ascunde dinadins şi păstrează tăcerea despre cuvintele Mele, înaintea tăriei mari şi puternice a acestei lumi, se va ruşina de Mine şi se va înfricoşa pentru el.
https://www.youtube.com/watch?time_continue=2&v=aVfHdH2Cw-g
,,Poporul Meu va pieri, pentru ca nu cunoaste pe Domnul. Si pentru ca tu ai trecut cuvederea cunoasterea Domnului, Eu te voi da la o parte din preotia Mea” (Osea 4, 6). Infricosatoare cuvinte a pus Dumnezeu asupra noastra, preoti nevrednici de Numele lui Hristos. Dumnezeu Atotputernicul sa ne pazeasca sa nu cadem in acest teribil pacat. Multumim pentru aceasta minunata contributie, la care mi-am ingaduit sa adaug acele indemnuri din final.