Mulţi dintre oamenii lumii acesteia, atunci când trec prin grele încercări se revoltă împotriva lui Dumnezeu, întrebând: ,,de ce, Doamne?’’, ,,dacă exişti, cum ai putut îngădui aceasta?’’
Sfântul Mare Mucenic Iacov Persul, care este pomenit astăzi între Sfinţii lui Dumnezeu, stă mărturie şi pildă de răbdare în cele mai cumplite suferinţe Acesta s-a născut din părinţi creştini, şi-a luat soţie creştină şi trăia în slujba împăratului persan, Isdegherd. S-a întâmplat însă că din prea multă ascultare de împărat, a adus împreună cu acesta închinare şi jertfă idolilor. Auzind de căderea lui din Credinţa în Hristos, mama şi soţia l-au mustrat cu asprime şi durere, ştiind că s-a făcut vrednic nu de împărăţia cea cerească, ci de iadul cel plin de nesfârşite chinuri. S-a cutremurat de grozăvia păcatului său şi a cugetat întru sine: ,,Ştiu ce voi face, ca să nu piară până în sfârşit sufletul meu. Voi petrece bătând neîncetat la uşa milostivirii lui Dumnezeu, până când îmi va deschide; căci ştiu că-mi va deschide. Pentru că este Îndurat şi Milostiv şi nu voieşte moartea păcătosului, ci primeşte cu bucurie pe cei care se pocăiesc’’.
Aşa a aflat împăratul păgân că sluga sa este creştin. Cum diavolul îşi inspiră totdeauna slujitorii, şi de data aceasta le-a dat gând păgânilor să taie pe rând toate degetele Sfântului, de la mâini şi de la picioare, apoi celelalte părţi ale trupului. Când i-au tăiat degetul mare de la mâna dreaptă, Sfântul Iacov a răspuns: ,,Ajutorul meu şi nădejdea mea, Doamne, Dumnezeul Cel Mare întru tărie, Care cu degetul Tău cel Dumnezeiesc izgoneşti dracii, primeşte acest deget care s-a tăiat pentru Tine, din îndemnarea drăcească’’. I-au tăiat al doile deget şi Sfântul a strigat: ,,Primeşte, Doamne, şi a doua ramură din livada Ta, pe care a zidit-o dreapta Ta’’. Călăii nu s-au lăsat înduplecaţi, i-au tăiat şi al treielea deget şi îndată glasul Mucenicului lui Hristos s-a auzit, zicând: ,,De trei ispite care sunt în lume izbăvindu-mă, binecuvântez pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, şi cu cei trei tineri izbăviţi din foc mă voi mărturisi Ţie, Doamne, şi în cetele Mucenicilor voi lăuda numele Tău, Hristoase’’.
Aşa continuând, după fiecare retezare de deget, Sfântul Iacov rostea cuvinte de laudă şi preamărire către Dumnzeu. I-a dat Dumnezeu putere să rostească şi cea din urmă rugăciune şi apoi i-au tăiat cinstitul cap, şi asemenea Dreptului Iov, ,,nu a păcătuit şi nu a rostit nici un cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu’’ (Iov 1, 22) (După Vieţile Sfinţilor pe noiembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 517-525).
Presbiter Iovița Vasile