Iubite cititorule! Astăzi este pomenit în Biserica noastră Sfântul Mucenic Ignatie, numit ,,Teoforul’’, care se tălmăceşte ,,Purtătorul de Dumnezeu’’, din două motive. Se spune că atunci când Mântuitorul nostru Iisus Hristos era pe pământ, pruncul Ignatie a fost dus de părinţii săi şi împreună Îl ascultau propovăduind. Fiul lui Dumnezeu a chemat un copil, l-a pus în mijloc şi a rostit aceste cuvinte de învăţătură Dumnezeiască: ,,De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor; şi cine va primi pe un copil ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte’’. Copilul pe care l-a chemat la Sine Mântuitorul a fost chiar Ignatie, care s-a învrednicit a fi purtat de preasfintele mâini ale Domnului Iisus. Pe lângă aceasta, Sfântul Ignatie L-a purtat toată viaţa pe Dumnezeu în inima şi-n sufletul său. Împreună cu Sfântul Policarp al Bisericii din Smirna, pomenită în Cartea Apocalipsei, au fost Ucenici ai SfântuluiApostol şi Evanghelist Ioan.
Cărţie bisericeşti ne spun că a ajuns episcop al Bisericii din Antiohia, păstorind cu multă vrednicie. Împăratul Traian a trecut prin Antiohia şi potrivnicii lui Hristos i-au adus la cunoştinţă că Sfântul Ignatie nu aduce cinste diavoleştilor zei, ci se închină lui Hristos Cel răstignit pe Cruce. S-a ajuns ca purtătorul de Dumnezeu Ignatie să stea faţă-n faţă cu păgânul Traian, cel care nu face cu nimic cinste poporului român. Zadarnic a încercat împăratul să-l facă pe Sfântul lui Dumnezeu să se închine zeilor, arhiereul lui Hristos a mărturisit cu demnitate şi curaj: ,,Vai mie, că pe idolii cei răi îi numeşti dumnezei. Căci Unul este Dumnezeu adevărat, Ziditorul cerului şi al pământului, al mării şi al tuturor celor dintr-însele, Unul Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel Unul-Născut, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit, pe Care de L-ai fi cunoscut şi tu, împărate, ţi-ar fi fost mai frumoase porfira, coroana şi scaunul împărăţiei tale’’.
A rămas neclintit în mărturisirea lui Hristos, de aceea a fost condamnat la moarte, urmând a fi aruncat în circul cu fiare din Roma. A făcut cu bucurie drumul acesta şi a scris o Epistolă în care cerea celor din Biserica Romei să nu intervină spre a împiedica moartea lui martirică. A purtat lanţurile robiei până în circul din Roma şi aici a fost sfâşiat de fiare, vreme în care legăturile trupului său s-au desfăcut şi sufletul său cel sfânt s-a înălţat spre locaşurile cereşti.
Pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Ignatie, Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, păzeşte Sfânta Ta Biserică Ortodoxă până la sfârşitul veacului. Amin. (După Vieţile Sfinţilor pe decembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.404-412).
Presbiter Ioviţa Vasile
2episcopi și un stareț atonit împreună cu imami ,,ruganduse” întrun cimitir musulman din Trabzon in Turcia http://www.katanixis.gr/2018/12/blog-post_471.html?m=1
Trist, dar adevarat. Lucrurile se desfasoara cu repeziciune, dupa un calendar prestabilit. Din ce vedem pana acum, antihristul va fi ridicat nu dupa multa vreme. Doamne pazeste-ne si deschide-ne ochii sa nu cadem in inselare.
La sfarsitul postului randuit in cinstea Nasterii Domnului Iisus Hristos,Sfantul Mucenic Ignatie Teoforul ,ne aminteste ca nimic nu trebuie cinstit in viata mai mult decat dragostea pentru Hristos,Domnul si Dumnezeul nostru,al carui Sfant nume a ramas intiparit in inima bineplacutului lui Dumnezeu, cu slove de aur.
In caz contrar,ecumenismul satanic si pagubitor pune treptat stapanire pe cugetul,mintea si inima credinciosului,transformand-o intr-o inima nesimtitoare,invartosata,rece,indiferenta,din care lipsesc dragostea catre aproapele,umilinta si pacea.
Biserica se impune prin puterea Duhului Sfant, prin Adevarul Intrupat, prin slujire smerita si dragoste. Dusmanii Adevarului Hristos ,impun erezia cu sila, cu forta, cautand cu indarjire sa elimine pe sustinatorii Adevarului, prin minciuna si fatarnicie ,pacalind oamenii simpli, dedandu-se la abuzuri, ilegalitati, decizii arbitrare si samavolnice .Pentru că minciuna, nedreptatea, nu se mulţumeşte cu putin şi nu este interesată de „pace” – ea vrea stăpânire, nu se opreşte până ce nu merge până la capăt.
A-L iubi neclintit pe Domnul Iisus Hristos,asemeni Sfantului Mucenic Ignatie,inseamna stradanie permanenta in a cunoaste voia divina,a te supune ei neabatut cu darzenie,fiind incredintati de succesul final al lucrarii noastre de mantuire,in ascultare sub patrafirul Duhovnicului, care tine strans in maini „Haina lui Hristos”.
„Implineste-ti constiincios datoria si nu te ingriji prea mult de rezultate. Lasa cu incredere acest lucru in seama Domnului.
Ţine minte intotdeauna regula inteleptului din vechime: „Indatoririle sunt ale tale, iar urmarile sunt ale lui Dumnezeu.”[Sfantul Vasile al Kineşmei]
Iubirea presupune jertfa,suferinta fara seaman,totulpentru Hristos!
Cutremuratoare cuvinte rosteste,Sfantul Ignatie Teoforul,praznuit astazi cu cinste in Biserica Ortodoxa:
*Scriu tuturor Bisericilor și le poruncesc tuturora, că eu de bunăvoie mor pentru Dumnezeu, dacă voi nu mă împiedicați. Vă rog să nu-mi arătați o bunăvoință nepotrivită. Lăsați-mă să fiu mâncare fiarelor, prin care pot dobândi pe Dumnezeu. Sunt grâu al lui Dumnezeu și sunt măcinat de dinții fiarelor, ca să fiu găsit pâine curată a lui Hristos. Mai degrabă, lingușiți fiarele, ca ele să-mi fie mormânt și să nu lase nimic din trupul meu, ca nu adormind să fiu povara cuiva. Atunci voi fi cu adevărat ucenic al lui Iisus Hristos, când nici trupul meu nu-l va vedea lumea. Faceți rugăciuni lui Dumnezeu pentru mine, ca să fiu găsit, prin aceste unelte, jertfă lui Dumnezeu. Nu vă poruncesc ca Petru și Pavel. Aceia erau apostoli, eu, un osândit, aceia liberi, iar eu, până acum, rob. Dar dacă sufăr, voi fi un dezrobit al lui Hristos și voi învia liber în El. Acum când sunt înlănțuit, învăț să nu doresc nimic.
Din Siria până la Roma, mă lupt cu fiarele pe uscat și pe mare, noaptea și ziua, înlănțuit de zece leoparzi, adică de o grupă de ostași; aceștia, chiar când le faci bine, se fac mai răi. Cu nedreptățile lor, capăt mai multă învățătură, „dar nu cu aceasta m-am îndreptățit”. Aș dori ca fiarele să-mi fie pregătite și mă rog să-mi fie îndată gata. Am să le lingușesc, ca să mă mănânce iute, nu precum se tem unii, și nu se ating de ele. Iar dacă nu vor voi de bunăvoie, eu le voi sili. Iertați-mă! Eu știu ce mi-i de folos. Acum încep să fiu ucenic! Nicio făptură din cele văzute și din cele nevăzute să nu caute să mă împiedice de a dobândi pe Hristos! Să vină peste mine foc și cruce, haite de fiare, tăierea cărnii, împărțirea trupului, risipirea oaselor, strivirea mădularelor, măcinatul întregului trup, relele chinuri ale diavolului. Să vină toate, numai să dobândesc pe Hristos!”
Îl rugăm neincetat pe Iisus Pruncul, să coboare şi în noi, în fiecare inimă, să simţim prezenţa şi mireasma Lui dumnezeiască,traind intru vecie in Mila Sa nesfarsita.Amin
*Sf. Ignatie Teoforul, Colecția „Părinți și scriitori bisericești”, vol. 1, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1979
Da, sa-L avem pe Hristos, sa nu ne despartim de El. Macar atat, daca n-avem taria sa primim moarte muceniceasca, asa cum a facut Sfantul Ignatie. Minunate sunt si cuvintele Sfantului Vasile al Kinesmei. Faceti ce faceti, si mereu scoateti la aratare perle ale Sfintilor lui Dumnezeu. Va multumim si va pretuim. Doamne ajuta.