Sfantul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava

Astăzi facem pomenirea Sfântuli Ioan cel Nou de la Suceava. Acesta s-a născut în cetatea Trapezunda din Capadocia. De la părinţii săi a primit o comoară niciodată împuţinată: Credinţa în Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Îndeletnicirea lui era aceea de negustor şi aşa a ajuns în Cetatea Albă, pe ţărmul Mării Negre, unde a şi pătimit ca Mucenic.

Când este vorba de a lupta împotriva Bisericii lui Hristos, a celor care bine mărturisesc, puterile răului se unesc. Aşa s-a întâmplat şi cu Sfântul Ioan. Călătorind cu cu corabia unui francez catolic, de multe ori s-a confruntat cu răutatea şi viclenia acestuia şi l-a mustrat pentru că stăruia în erezie. Spune scriitorul bisericesc despre acesta că era ,,cu credinţa latin, adică papistaş, cu năravul sălbatic, nemilostiv şi fără omenie’’. Când au ajuns în Cetatea Albă, catolicul s-a dus de-a dreptul la cadiul turc care stăpânea acolo şi l-a înştiinţat în chip mincinos, cum că Sfântul Ioan ar vrea să se lepede de Credinţa în Hristos şi să se facă mahomedan. Adus în faţa cadiului, Sfântul Ioan a mărturisit pe Mântuitorul lumii şi nicidecum n-a voit să se plece spre înşelarea lui Mahomed. Multe bătăi şi batjocuri a răbdat Sfântul, dar nimic nu l-a putut clinti. La urmă l-au legat de un cal şi l-au târât pe uliţele cetăţii.

Când au ajuns la locuinţele evreilor, aceştia au ieşit şi l-au batjocorit, au aruncat în el cu ce le cădea în mână, râzând prosteşte. Unul din ei a luat o sabie şi i-a taiat capul. Acesta a fost sfârşitul mucenicesc al Sfântului Ioan cel Nou. Cinstitele sale moaşte au fost mutate de mai multe ori, până ce au fost aşezate în Suceava (După Vieţile Sfinţilor pe iunie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, p.38-52).

În acest fel, răutatea catolică, musulmană şi evreiască s-au unit împotriva unui Drept.

Când Serbia Ortodoxă a fost zdrobită de americani, catolicii croaţi, musulmanii kosovari şi evreii şi-au dat mâna şi au conlucrat perfect la această fărădelege.

Presbiter Iovița Vasile