Sfantul Mucenic Iustin Filosoful

Astăzi pomenim între Sfinţii lui Dumnezeu pe Sfântul Mucenic Iustin Filosoful. Aceste din urmă nume i se trage de la faptul că, dorind să ajungă la cunoaşterea Adevăratului Dumnezeu, s-a dus la filozofii stoici pentru a deprinde ,,înţelepciunea’’ acestora, căci aşa se tâlcuieşte cuvântul ,,filozofie’’, ,,iubire de înţelepciune’’. Repede a înţeles că ceea ce numeau aceşti oameni ,,înţelepciune’’, era nebunia veacului aceluia. Următorul popas l-a făcut la filozofii peripatetici, ceea ce a însemnat o nouă decepţie. A urmat ucenicia la filozofii lui Pitagora, însă a înţeles că ar fi trebuit să petreacă mulţi ani cu învăţături nefolositoare, de aceea s-a alipit de filozofii lui Platon. Aici a petrecut timp mai îndelungat, fără să reuşească să ajungă la cunoaşterea lui Dumnezeu, pentru că aceştia se bizuiau pe puterile proprii.

Întro zi, când se plimba în apropierea mării, a întâlnit un necunoscut cu care a avut o lungă convorbire privitoare la Sfânta Credinţă în Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Printre altele, l-a învăţat şi acestea: ,,Eu îţi spun cu adevărat, că mintea omenească, nepovăţuindu-se de Duhul Sfânt şi neluminându-se prin Credinţă, nu poate nicidecum să-L ştie şi să-L înţeleagă pe Adevăratul Dumnezeu… Mai înainte de toate, roagă-te cu dinadinsul Adevăratului Dumnezeu, ca să-ţi deschidă ţie uşa luminii’’. Din acel moment a început să citească cărţile Sfinţilor Prooroci şi ale Sfinţilor Apostoli din care învăţa adevărurile veşnice şi mântuitoare, până când a primit Sfântul Botez şi a devenit fiu al Bisericii lui Hristos.

Vremurile acelea însă erau grele şi tulburi pentru Biserică. Iudeii şi păgânii urâtori de Hristos născoceau calomnii diavoleşti împotriva creştinilor. ,,Şi multe lucruri necinstite şi de ruşine le aduceau cu minciună asupra lor, prihăniri şi clevetiri nemaiauzite, care ziceau despre creştini că în adunările lor de noapte, stingând lumânările, sting împreună şi lumina curăţiei, spurcându-se unul cu altul prin necurăţie şi mâncând carne de om (Sfânta Împărtăşanie, n. a.), după asemănarea fiarelor’’. Din acestă pricină erau prigoniţi şi urâţi de toţi necuraţii şi rătăciţii, ei care petreceau viaţă sfântă, după cum s-a convins mai apoi şi Sfântul Mucenic Iustin. Acesta a apărat adevărul privitor la fiii Bisericii, arătând dreapta lor vieţuire în mijlocul barbarilor calomniatori. A ajuns şi în faţa împăratului şi a mărturisit despre creştini, luând scrisori prin care a putut să intervină pentru uşurarea stării lor.

Binele pe care l-a făcut Sfântul Iustin Filozoful n-a rămas nepedepsit. Un oarecare Crescent, pe care-l biruise în confruntări anterioare, l-a otrăvit în închisoare (După Vieţile Sfinţilor pe iunie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, p. 7-16).

Presbiter Iovița Vasile